Fumatul acţionează asupra organismului, inducându-i consumatorului de
tutun o senzaţie de euforie, capabilă să-i deturneze gândurile de la
grijile cotidiene. Este efectul aparent benefic pe care oamenii încearcă
să îl vâneze atunci când aprind o ţigară. Medicii spun că până să
devină un viciu este numai un pas, pe care, din păcate, cei mai mulţi
fumători îl fac.
Literatura medicală abundă de articole
despre efectele negative pe care nicotina din tutun le are asupra
organismului. Această substanţă, catalogată ca fiind extrem de toxică,
acţionează ca un excitant al sistemului nervos, inducându-i
consumatorului o senzaţie de euforie. Ce se întâmplă în corp atunci când
fumăm o ţigară Fumătorul înrăit are obiceiul să inhaleze adânc o
cantitate mare de fum şi implicit o doză însemnată de nicotină. Fumul
inspirat trece prin căile aeriene principale pe suprafaţa cărora se
găsesc celulele cu cili vibratili, prin bronhiole, care prin ramificări
succesive şi din ce în ce mai fine ajunge în alveolele pulmonare.
Împreuna cu monoxidul de carbon şi celelalte substanţe din fum, nicotina
trece prin membrana subţire, monocelulară, a alveolelor pulmonare,
direct în circuitul sanguin. Este transportată de sânge la inimă şi, de
aici, pompată spre creier. De la inhalare şi până în momentul când
centrii nervoşi ai creierului sunt stimulaţi trec numai şapte secunde!
Medicii spun că imediat după ce termină ţigara, fumătorul este cuprins
de o stare de linişte, falsă însă, pentru că de fapt această impresie de
intensă euforie acoperă alte reacţii produse organismului, precum
ritmul cardiac crescut, respiraţia accelerată şi simptomele acestora:
greaţa,
vărsăturile, ameţelile sau transpiraţia. Potrivit specialiştilor,
această mică beţie este o păcăleală a creierului, care acţionează atâta
timp cât nicotina circulă odată cu sângele prin ţesutul cerebral. Toate
reacţiile produse de fumat se nasc în centrii nervoşi din zona
posterioară a creierului ”Nicotina acţionează asupra sistemului nervos
pe trei direcţii. În primul rând, prin activarea receptorilor
colinergici, ceea ce înseamnă o descărcare mare de acetilcolină, care
îmbunătăţeşte timpul de reacţie, abilitatea de a fi atent şi capacitatea
de a te organiza rapid. Mai determină descărcarea de dopamină care
provoacă un comportament esenţial pentru menţinerea vieţii, cum ar fi
senzaţia de foame, dorinţa de a mânca. Acţionează în acelaşi timp prin
stimularea pe care nicotina o exercită prin aceşti receptori colinergici
pe partea posterioară a creierului, determinând apariţia unor
sentimente plăcute de fericire, de mulţumire, ceea ce face ca persoana
să folosească în continuare ţigara. Tot nicotina determină descărcarea
de glutamat la nivelul neurotransmiţătorilor din creier, care stimulează
capacitatea de a învăţa, de a memora, şi îmbunătăţeşte conexiunile
dintre neuroni iar acest gultamat poate să determine o buclă de memorie
care dă aceeaşi senzaţie de plăcere, de satisfacţie”, a precizat medicul
buzoian Angela Mazdrag. ”Creşte de asemenea la nivelul creierului
secreţia de endorfine, acestea fiind mici proteine care sunt numite şi
calmantul natural al organismului. Endorfinele sunt secretate în
organism şi sub acţiunea altor stimuli, precum satisfacţia unui câştig
la un joc de noroc. Sportivul de performanţă, în momentul în care face
performanţe secretă aceste endorfine şi are capacitatea să se mobilizeze
şi să câştige cursa sau meciul respectiv”, mai spune medicul buzoian.
Euforia durează însă foarte puţin. Pentru că nivelul concentraţiei de
nicotină din sânge scade rapid, fumătorul simte nevoia să inhaleze în
mod repetat pentru ca starea de bine să se menţină. Riscurile sunt însă
foarte mari. ”El are senzaţia că mărindu-şi cantitatea de nicotină
obţine reacţii mult mai uşor dar de fapt el nu face decât să intoxice
organismul pentru că şi acest creier va funcţiona într-o anumită limită.
De aici încolo se pune problema efectului pe care îl are ţigara asupra
structurilor creierului, că de fapt apare o atrofie cerebrală, apare o
hipoxie cerebrală, apar modificări la nivelul vaselor şi acolo se produc
nişte modificări ireversibile pe care oricât de multă nicotină ar
introduce-o nu mai conduce la senzaţia pe care el a avut-o iniţial”,
avertizează medicul Angela Mazdrag.
Specialiştii sunt de părere
că fumatul a cel mult două ţigări pe zi prezintă un grad minim de risc
pentru organism. În doxe mari însă produce intoxicaţii grave. În cele
mai multe cazuri, fumatul devine un ritual, întrucât celui ce
experimentează consumul de ţigări îi apare dorinţa de a repeta acest
gest, în primul rând cu scopul de a obţine mici recompense precum
efectul euforic, care-l ajută să evadeze din situaţiile neplăcute ori
din stările incomode. ”Dacă fumătorul nu are capacitatea să fumeze numai
atât cât îi este necesar ca să îşi creeze această senzaţie de plăcere,
ştiu eu, una sau două ţigări pe zi, nicotina, în afară de efectele
asupra creierului, are efecte asupra întregului organism, fiind afectaţi
pulmonii, căile respiratorii, dantura şi toate celelalte. Dacă se
limitează la una sau două ţigări, poate să aibă un efect benefic. Prin
efectul pe care nicotina îl are asupra sistemului nervos, în funcţie de
capacitatea fiecărui organism de a se apăra, apare tendinţa de a adăuga
încă o ţigară, apoi încă una, pentru a obţine toate aceste efecte care
iniţial sunt benefice, intră într-un cerc vicios prin interesarea şi
celorlalte sisteme din corp şi atunci se ajunge la dependenţa de fumat,
ajungând unii să sudeze ţigările, aşa cum se zice în popor”, declară
medicul buzoian.
Cu timpul, corpul se obişnuieşte cu nicotina
şi începe să funcţioneze aproape normal După această etapă, organismul
percepe ca pe o anomalie întreruperea consumului de nicotină, dând
naştere fenomenului de sevraj. Frecvenţa cardiacă se răreşte, tensiunea
arterială scade, apar dureri de cap, greaţa şi o evidentă scădere a
puterii de concentraţie. ”Partea posterioară a creierului este cea care
va semnala prima că organismul suferă de o lipsă de ceva care îi venea
regulat. În al doilea rând este obiceiul, ticul pe care pacientul şi-l
face permanent, de a duce ţigara la gură şi în al treilea rând este
cantitatea de fum pe care el trebuie să o aibă în permanenţă în plămâni.
Este un cerc mai larg care îl face pe fumător să continue acest
consum”, precizează Angela Mazdrag. Intensitatea stărilor generate de
sevraj nu este dependentă de durata şi cantitatea fumatului, spun
medicii. Un fumător înrăit poate să nu prezinte niciodată asemenea
simptome, în timp ce unul mai ponderat poate să sufere crunt în momentul
renunţării la acest obicei.
