Ce se afla cu adevarat pe Luna

Ce se afla cu adevarat pe Luna

S-ar putea spune că în ultimii zece ani tot mai mulţi oameni au început să devină conştienţi de faptul că majoritatea misterelor rămân ascunse şi că ceea ce are loc în spatele uşilor închise nu este făcut cunoscut publicului. Unul dintre domeniile abonate la „secretul total” este cel al existenţei fiinţelor şi navelor extraterestre. S-a făcut şi încă se mai face totul pentru discreditarea acestui subiect, pentru ridiculizarea şi trecerea lui în derizoriu.

Ultimii ani au adus însă dovezi din ce în ce mai clare pentru a susţine realitatea vieţii extraterestre şi a conexiunilor ei cu umanitatea. Ele sunt chiar covârşitoare prin numărul lor, acoperind o arie vastă de domenii, de la arheologie şi istorie, până la ştiinţă şi tehnologie. La această ieşire de sub „clopotul cenzurii” au contribuit un număr însemnat de oameni de ştiinţă şi chiar oficiali ai guvernului sau armatei unor țări considerate „puteri ale lumii”, care au deconspirat multe dintre marile secrete ce menţineau în „ceaţă” acest subiect sensibil. Ei au făcut aceasta sub sau fără protecţia anonimatului; este însă cu atât mai surprinzător faptul că unii dintre ei au făcut parte chiar din instituţii consacrate în studiul Cosmosului. Fără îndoială că cea mai de notorietate astfel de instituție este NASA, chiar dacă posibilitățile pe care ea le are sunt cu mult depăşite de alte proiecte aşa-zis „negre” ale SUA sau ale marilor puteri ale lumii.

Strânşi în chingile şantajului şi ale presiunilor exercitate de grupuri „din umbră” sau de oficialităţi guvernamentale ori din Serviciile Secrete, fiind totodată dependenţi de fondurile primite anual de la Administraţia SUA, echipele de oameni de ştiinţă din cadrul NASA au respectat mult timp condițiile severe de confidențialitate care le-au fost impuse la angajare. De altfel, aceasta nu a fost foarte dificil, deoarece chiar în interiorul grupurilor de lucru din cadrul instituției există o compartimentalizare strictă, ce nu permite accesul la informaţiile cu adevărat valoroase şi secrete decât unui număr foarte restrâns de savanţi.

Ne putem imagina prin ce stări de stres, frustrare şi neputinţă au trebuit să treacă numeroşi cosmonauţi care au executat misiuni în cadrul programelor Mercury sau Apollo, ce acorduri foarte stricte de confidenţialitate au fost obligați să semneze şi ce presiuni au trebuit să îndure aceştia de-a lungul vieţii, doar pentru că nu aveau voie să vorbească despre ceea ce au văzut cu adevărat în spațiu. Dintre toţi, sărmanul Neil Armstrong, cu bunătatea inerentă firii lui, pare să fi suferit în tăcere cel mai mult. Este greu să declari public informaţii foarte sensibile – mai ales atunci când eşti o voce plină de notorietate – dacă ştii că ai familie şi o viaţă de trăit. Cu sabia lui Damocles deasupra capului, Neil Armstrong ne-a lăsat totuşi în mod aluziv să înţelegem că lucrurile sunt mult mai complicate decât se prezintă ele maselor de oameni: „…mari idei nedescoperite – [tot atâtea posibilităţi de] străpungere [a vălului] – sunt [acum] la dispoziţia celor care pot îndepărta straturile ce acoperă adevărul.”



Există încă multe obstacole pentru a obţine informaţia totală despre unele subiecte. Unul dintre aceste obstacole este eternul motiv al „securităţii naţionale”, care face ca informaţia să fie clasificată şi ascunsă cunoaşterii publice. Acest lucru a devenit evident odată cu scurgerile de informaţii puse la dispoziţie de WikiLeakes şi Edward Snowden, însă problema merge de fapt mult mai adânc. De pildă, Guvernul SUA clasifică aproximativ 500 de milioane de pagini de documente în fiecare an. Acesta ar putea fi un subiect de discuţie în el însuşi, iar pentru cei interesaţi de el, o bună sursă de informare poate fi găsită aici.

În ceea ce priveşte personalul NASA, o parte din el a făcut declaraţii surprinzătoare în ultimii ani despre cel mai „apropiat” astru al Agenţiei Spaţiale: Luna. Unul dintre cei care au acţionat în acest sens este George Leonard, savant angajat în cadrul NASA şi totodată analist foto, care a studiat foarte multe imagini oficiale ale Lunii, preluate de NASA, multe dintre ele fiind publicate în cartea sa: Somebody Else Is On The Moon.

Deşi fotografiile prezentate au dimensiuni mici, iar calitatea lor este departe de standardele din ziua de azi, ele totuşi oferă anumite detalii ale imaginilor originale, care sunt uimitoare.
Dar George Leonard nu a fost singurul om de ştiinţă din cadrul NASA, cu o reputaţie solidă, care a dezvăluit lumii adevărul în ceea ce priveşte Luna şi fotografiile luate pe suprafaţa ei de către misiunile Apollo. Iată de pildă ce afirmă Bob Dean – Comandant Sergent Major al Armatei SUA şi analist al Serviciilor Secrete în cadrul NATO, actualmente în rezervă – la o conferinţă susţinută în Europa: „Doamnelor şi domnilor, NASA – despre care mulţi dintre noi ştiu că mai este cunoscută şi ca „niciodată să nu dai un răspuns direct” – a şters nu mai puţin de 40 de role de film realizate în timpul programului Apollo, care implicau zborul spre Lună, zborul în jurul Lunii, aselenizarea, precum şi deplasările cosmonauţilor pe Lună. (…) Vorbim deci despre câteva mii de imagini individuale ce au fost filmate, pe care autorităţile oficiale au considerat că nu avem dreptul să le vedem. Ele au fost considerate „perturbatoare”, „social inacceptabile” şi „politic inacceptabile”.”

Dacă ne vom referi la fenomenul OZN, atunci putem vorbi despre dezvăluirea publică a mii de documente, pe lângă sute de mărturii credibile. Acesta este însă şi el un subiect care poate fi tratat separat.

Este de asemenea important să amintim că Guvernul Rusiei a solicitat de curând o investigare internaţională asupra faptului că filmarea originală a aselenizării în anul 1969 a dispărut. În cererea lor, ruşii se referă de asemenea şi la cele 400 de kilograme de roci lunare care au fost prelevate în timpul misiunilor Apollo dintre anii 1969 şi 1972.

George Leonard a argumentat că oficialii NASA ştiu foarte bine despre activitatea extraterestră de pe Lună şi au dorit să ascundă această informaţie. Să nu uităm totuși că aceşti oficiali reprezintă doar nişte pioni în faţa unor foruri decizionale mult mai înalte şi ocultate privirilor publice.


Alături de Leonard, celebrul cosmonaut Edgar Mitchell, al 6-lea om care a păşit pe Lună, ne îndeamnă să dăm dovadă de bun simţ, inteligență şi voinţă de a studia pentru a ne da seama foarte repede de adevăr: „Citiţi cărţile din domeniu, citiţi despre „folclorul” strâns până acum, pentru că nu există niciun dubiu că Pământul a mai fost vizitat [de extratereştri]. (…) Universul în care trăim este cu mult mai uimitor, incitant, complex şi profund decât am fost noi capabili să aflăm până în acest punct al dezvoltării noastre. (…) [Omenirea s-a întrebat demult] dacă suntem singuri în Univers. [Însă] doar în ultima perioadă am obţinut cu adevărat dovezi pentru aceasta. NU, NU SUNTEM SINGURI.”