Telepatie si clarviziune oamenii nu stiu nimic

Telepatie si clarviziune oamenii nu stiu nimic

Pe oameni îi despart multe lucruri, modul de a gândi, cultură, tradiții, istorie și lista poate continua. Ceea ce ne unește este telepatia, capacitatea de a citi gândurile la distanță. Din păcate, telepatia există latent în fiecare dintre noi și puțini dintre noi o putem trezi și amplifica.

Uneori se manifestă spontan, fără o pregătire prealabilă. De aici și expresia, mi-ai luat vorba din gură. Telepatia este dependentă de puterea minții. Cu cât capacitatea noastră de concentrare și focalizare este mai mare, cu atât gândul emis are șansa de a fi recepționat de ceilalți.

Apollo 14 a fost misiunea a treia care a dus oameni pe Lună. Misiunea a durat nouă zile. A început în 31 ianuarie 1971 și a continuat cu aselenizarea în 5 februarie.

În timpul acestei misiuni, NASA a afirmat că s-a efectuat un experiment telepatic reușit. Astronautul Edgar Mitchell, al șaselea om care a pășit pe Lună, a transmis mesaje telepatice, prietenilor săi rămași pe Pământ.

Mitchell a încercat să transmită patru coloane a câte 25 de cifre, într-o secvență aleatorie, prietenilor de pe Pământ, care fuseseră deja informați cu privire la orarul transmiterii acestei transmisii.

Din cauza vremii, lansarea navetei spațiale a întârziat patru minute, în consecință, și transmisiile mentale ale lui Mitchell au fost decalate cu patru minute. Mitchell a transmis patru coloane de cifre în patru ședințe. Doi dintre receptori au notat coloanele de cifre în toate reprizele, pe când doi dintre receptori, din cauza decalajului dintre emisie și recepție, au notat doar două.

Operațiunea a fost considerată un succes. Au fost recepționate 51 de cifre corespondente. Pe lângă telepatie, omul are capacitarea de clarviziune. În Biblie se spune, cel care are darul profeției, să profețească.

Prima clarvăzătoare consemnată în istorie a fost Casandra, fiica lui Priam, regele Troiei. Ea primise puterea de a vedea în viitor de la zeul Apollo, care îi dăruise acest dar cu gândul de a o seduce. Tânăra i-a respins avansurile și Apollo a blestemat-o să nu mai fie crezută de nimeni.

Când ea a avertizat că darul grecilor, calul de lemn adus la sfatul lui Ulise în fața cetății Troia, reprezintă un pericol de moarte, tatăl ei nu a crezut-o și finalul se cunoaște.

Există credința că în somn, sufletul, fiind liber de legătura lui cu trupul, își amintește trecutul, vede prezentul și prevede viitorul. Trupul celui adormit zace nemișcat ca al unui mort, dar sufletul este viu și treaz și încă mai viu va fi după moartea trupului când se va elibera cu totul. De aceea, la apropierea morții, sufletul este mai profetic.

Marile personalități ale istoriei au fost preocupați de ceea ce le putea oferi viitorul. Napoleon frecventa a clarvăzătoare numită Lenormand. Aflat în culmea puterii el a fost surprins de ceea ce i s-a întâmplat El a declarat că aceasta i-a desenat pe lemnăria din apartament conturul insulei Sfânta Elena. A înțeles mai târziu mesajul.



Pe lângă faptul că a fost un mare scriitor Jules Verne a fost un clarvăzător de excepție. În romanul său De la Pământ la Lună el a descris zborul unui echipaj format din trei oameni către Lună. Zborul a durat 97 de ore și 13 minute. În anul 1969, echipajul misiunii Apollo ajunge pe Lună după 97 de ore și 13 minute..

Continue reading

viitor

Poarta stelara din Irak si misterul planetei Nibiru

Poarta stelara din Irak si misterul planetei Nibiru

Existenţa celei de-a zecea planete de la Soare, Nibiru, este un mister ascuns între calcule ştiinţifice şi legendele Genezei. Miturile nu sunt simple poveşti, ci mai degrabă reportaje despre lucruri petrecute cu mult timp în urmă.

Cel puţin aceasta este părerea unor cercetători ai trecutului, care încearcă să descifreze tainele istoriei îndepărtate a omenirii, printre care şi veşnic controversata problemă: cine suntem şi de unde venim?

În ultimele decenii, mulţi savanţi şi-au îndreptat atenţia asupra fascinantelor mituri sumeriene, ale caror legende privind geneza rasei umane conţin o mulţime de date ştiinţifice pe care omenirea nu le-a descoperit decât în cursul ultimului secol. Altele sunt încă în curs de cercetare, cum ar fi misterioasa planetă X, o a zecea planetă a sistemului solar, despre a cărei existenţă nu avem decât deducţii realizate pe baza unor complicate date ştiinţifice. Sumerienii erau însă convinşi că rasa umană este rodul unor experimente genetice, opera unor “zei” veniţi de pe planeta Nibiru. Termenul de Nibiru apare în tăbliţe cuneiforme şi alte scrieri sumeriene vechi de 6.000 de ani şi înseamnă “Planeta trecerii sau a încrucişării”.

Sumer – leagănul civilizaţiei

Civilizaţia sumeriană este considerată a fi cea mai veche de pe Pământ, deşi vestigii ale unor aşezări umane s-au mai găsit şi în alte locuri (de exemplu la Tărtăria, în România). Chiar şi astăzi mai folosim sistemul matematic, calendarul sau modul de măsurare a timpului inventate de sumerieni sau, dacă ţinem cont de miturile acestora, de “zeii” veniţi din ceruri.
De la aparitia sa în jur de 5.000 i.Hr., sub forma unui lanţ de sate, şi până la cucerirea sa de către Saragon din Agada, civilizaţia sumeriană a dat naştere unei religii şi unui sistem social care a influenţat atât populaţiile vecine, cât şi pe cei care au cucerit acest teritoriu, dintre Tigru şi Eufrat, zonă ce corespunde în prezent sudului Irakului. Ecouri ale literaturii, cosmogoniei şi ritualurilor sumeriene pot fi întâlnite şi astăzi în tradiţia iudeo-creştino-islamică.

Terra, născută din coliziunea între Nibiru şi Tiamat

Sumerienii considerau că sistemul nostru solar este alcătuit din 12 planete, printre care figurau cele nouă cunoscute în prezent, la care se adăugau Luna, Soarele precum şi o misterioasă a 12-a planetă, numită Nibiru. Aceasta avea o importanţă deosebită deoarece ei credeau că, într-un moment foarte îndepărtat, un satelit al acestei planete se ciocnise cu Tiamat, aşa cum se numea Pământul pe vremuri. Din această coliziune, o parte din Tiamat a fost spulberată, devenind centura de asteroizi, iar restul a devenit actuala Terra.

Concepţia lor este ilustrată perfect de o tabliţă, aflată în prezent într-un muzeu din Berlin, pe care se poate vedea o stea de mari dimensiuni emiţînd raze luminoase, înconjurată de 11 corpuri cereşti. Acestea din urmă se sprijină pe un lanţ de 24 de globuri mai mici. Să fie oare o simplă coincindenţă faptul că numărul sateliţilor cunoscuţi ai planetelor din sistemul nostru solar (dintre care astronomii ii exclud pe cei cu diametrul mai mic de 15 kilometri) este fix 24?

Vizibilă cu ochiul liber

Popoarele antice aşteptau apariţia regulată a celei de-a 12-a planete şi erau capabili să calculeze poziţia ei faţă de Pământ, lucru uimitor ţinând cont de faptul că Nibiru ar fi, în cea mai mare parte a timpului, invizibilă de pe planeta noastră. Nibiru are o orbită foarte lungă, o rotaţie completă în jurul Soarelui durând 3.600 de ani, adică “un şar”.
Trebuie menţionat faptul că numărul 3.600 era scris ca un mare cerc, ce semnifica totodată “planetă” sau “orbită completă”. Semnul folosit pentru a desemna aceasta planetă a încrucişării era o cruce, care simboliza în limba cuneiformă şi “divin”. Pe numeroase sigilii sumeriene este descrisă orbita planetei care ajunge foarte departe chiar şi faţă de Pluto.
Când se întoarce spre Pământ, ea vine dinspre sud, mişcându-se în sensul acelor de ceasornic. În momentul în care devenea vizibilă, sumerienii spuneau că avea o strălucire extraordinară. Uneori, Nibiru este descrisă ca având culoarea de un roşu întunecat, iar într-un text sumerian se spune că este “vizibil la răsărit, dar dispare la apus”.

O tăbliţă găsită la Nippur înfăţişează un grup de ţărani la muncă pe câmp privind cu respect la cea de-a 12-a planetă, reprezentată printr-o cruce. Atitudinea uşor temătoare a ţăranilor este explicata de faptul că, aşa cum reiese din textele antice, apropierea planetei prevestea ploi şi inundaţii, cauzate probabil de puternicul câmp gravitational al planetei de mari dimensiuni.
Apariţia periodică a planetei Nibiru este o dovadă a faptului că aceasta rămâne în permanenţă în sistemul nostru solar, purtându-se similar unei comete.

Unii cercetători afirmă că în Vechiul Testament există mai multe pasaje care se referă la trecerea planetei. La fel ca şi mesopotamiemii, profeţii evrei considerau apropierea misterioasei planete de Pământ semnalul unor mari schimbări. Un exemplu ar fi pasajul din profetul Isaia: “Dintr-un ţinut îndepărtat au venit, de la marginea Cerului, Domnul cu armele mâniei sale a venit să distrugă întreg Pământul”.

Annunaki, poporul venit din cer

Popularizarea misterelor sumeriene i se datoreaza în mare parte lingvistului Zecharia Sitchin, care a scris mai multe volume având la bază date descifrate de el însuşi de pe mii de tăbliţe cuneiforme. Potrivit lui Sitchin, rasa umană a fost creata prin inginerie genetică de locuitorii de pe Nibiru, zişi şi annunaki sau nefilim (nephilim) în Biblie (limba ebraica), termen care ar însemna “cei care vin de sus”.

Ce spun tăbliţele sumeriene? În urmă cu 450.000 de ani, atmosfera de pe Nibiru începuse să se deteriorizeze, iar o expediţie plecata de acolo ajunge pe Pământ, unde descoperă faptul că aurul de aici poate fi utilizat pentru remedierea situatiei de pe Planeta X.
Cinci mii de ani mai târziu, adică foarte puţin pentru locuitorii de pe Nibiru, un grup de annunaki conduşi de Enki (avand formatie stiintifica) vin pe Pământ şi aterizeaza în sudul Irakului de azi, construind Eridu – Staţia pământeana 1, cu scopul de extrage aurul din zona Golfului Persic.

Ceva mai tirziu, annunaki decid să înceapă să scoată aur din regiunea Africii de Sud, iar lucrurile merg bine până în momentul în care, cei care munceau efectiv în mine se revoltă. Din aceasta cauză, cam cu 300.000 de ani înaintea erei noastre, medicul-şef al coloniei annunaki, o anume Ninhursag (femeie), realizează prin inginerie genetică o rasă de oameni primitivi, prin încrucişarea genelor extraterestre cu cele ale hominidelor care populau Terra la acea data (Homo Erectus).

Împerecherea zeilor cu oamenii

Acum 100.000 de ani, bărbaţii annunaki încep să se căsătoreasca cu fiicele pământenilor, spre indignarea lui Enlil, fratele lui Enki, ajuns la conducerea coloniei terestre pe cale politică. În momentul în care copiii realizaţi din astfel de încrucişări ajung să fie primiţi în Consiliul de Conducere (acum 49.000 de ani), Enlil îşi pierde complet răbdarea şi decide pieirea rasei acestora. Cum apropierea planetei Nibiru, urma să aducă o monstruoasă inundaţie, Enlil hotărăşte (acum 13.000 de ani) să le ascundă pământenilor acest lucru, lăsându-i practic să moară înecaţi. Cu toate acestea, Enki nu poate asista indiferent la această tragedie, astfel că îl învaţă (acum 11.000 de ani) pe Ziusudra (Noe) să-şi construiască un submarin. Supravieţuitorilor potopului li se permite (acum 10.500 de ani) să se aşeze în trei regiuni: Ninurta, fiul lui Enlil, primeşte bazinul Mesopotamiei, Enki revendică valea Nilului, în timp ce urmaşii celorlalţi annunaki îşi refac o staţie spaţiala în Peninsula Sinai şi un centru de control pe Muntele Moriah (viitorul Ierusalim).

“Zeii” se dovedesc mărinimoşi cu pământenii, le domesticesc animale, le dau seminţe de diferite plante şi seacă mai multe rîuri astfel încât ei să-şi poată construi aşezări. Urmează o perioadă extrem de tulbure, marcată de conflicte între zei. În primul război se înfruntă cei care aveau sa devină zeii egiptenilor: Ra, fiul lui Enki, împarte Egiptul între Osiris şi Seth (7780 i.Hr.), dar primul este ucis de celălalt, care îi anexează regatul (7330 i.Hr.). Fiul lui Osiris, Horus, declanşează primul război al Piramidelor (6970 i.Hr.) pentru a-şi răzbuna tatăl, dar Seth scapă şi se retrage spre est, cucerind Peninsula Sinai şi Canaanul. Al doilea război al Piramidelor (6670 i.Hr.) este declanşat de Ninurta, nemulţumit că toate facilităţile spaţiale erau în mâna descendenţilor lui Enki; victorioşi, urmaşii lui Enlil golesc Marea Piramidă de tot echipamentul, Ninhursag organizează o conferinţă de pace (6600 i.Hr.), care reafirmă împărţirea Pământului; în Egipt, dinastia lui Ra e înlocuită cu cea a lui Thoth.

Pământenii se ridică

Pacea care a urmat după 5.400 i.Hr. permite evoluţia rasei umane, în neolitic, în timp ce asupra Egiptului domnesc “semi-zeii”, şi permite apariţia civilizaţiei sumeriene, pământenii câştigând tot mai multă putere pe fondul persistenţei rivalităţii dintre diferitele tabere de annunaki, iar in 3760 i.Hr. începe domnia oamenilor, în Mesopotamia.

După numai zece ani, Ra încearcă aici o contralovitură, amestecând limbile oamenilor în “incidentul Turnului Babel”, dar puciul eşuează, iar Ra revine în Egipt, unde îl detronează pe Thoth, care este închis de viu în Marea Piramidă. Eliberat printr-un tunel secret, Thoth pleacă în exil, împreună cu susţinătorii săi, tocmai în America Latină, unde avea să devină Tohil sau Quetzalcoatl.

Quetzalcoatl, zeul exilat

În mitologia precolumbiană, Quetzalcoatl, “şarpele cu pene” al aztecilor, e un zeu civilizator pentru toate popoarele Americii Centrale, fiind cunoscut ca Viracocha de către incaşi şi ca Kukulkan de către mayaşi. Trebuie subliniat că mitul “şarpelui cu pene” este însă departe de a fi contemporan cu evenimentele descrise de mai sus, el existând şi la sosirea conchistadorilor, adică după mai bine de 5.000 de ani.

Presupunând că legenda ar fi rezistat atâta vreme, intrigă descrierea făcuta lui Quetzalcoatl: un bărbat cu trăsături caucaziene, cu pielea albă şi cu barbă. La fel ca în reprezentările sumeriene ale zeilor annunaki. Şi un alt mister care şochează – dimensiunile piramidei lui Quetzalcoatl (Piramida Soarelui) din Teotihuacan (Mexic) prezintă asemănări izbitoare cu cele ale Marii Piramide a lui Kheops: în afară de faptul că bazele lor sunt aproape egale (în raport de 1 la 1,03), iar proporţiile dintre dimensiunile lor incluzind constante ca numărul pi (3,14…) şi “numărul de aur” (1,618…), astfel că ele par construite după aceleaşi principii, pe care poate că un annunaki exilat le-a adus din Egipt…

Război nuclear între annunaki

În anul 2024 i.Hr., conflictele dintre “zei” ajung la apogeu, când Ra îşi conduce oştile din Egipt în Mesopotamia şi se încoronează la Babilon, iar fiul sau, Nabu, încearcă ocuparea astroportului din Canaan. Denuntând anexarea brutală a instalaţiilor spaţiale de către urmaşii lui Enki, facţiunea Enlil obţine aprobarea Marelui Annunaki de pe Nibiru de a folosi soluţia capitală, şi utilizează armele nucleare pentru a distruge staţia spaţială căzută în mâinile rivalilor şi oraşele rebele din Canaan. Norul radioactiv aduce moarte în intreg Sumerul, oameni şi animale pier pe capete, pământul devine sterp şi apa otrăvită. Moştenirea marii civilizaţii distruse rămâne pe mâinile lui Isaac, fiul lui Abraham, care se născuse cu 100 de ani mai devreme, la Nippur.

Goana după a zecea planetă

Lucrurile care pentru sumerieni erau limpezi ca lumina zilei, omenirea modernă abia încearcă să le descifreze. În 1841, John Couch Adams începe să studieze anomaliile orbitei planetei Uranus, ajungând la concluzia că acestea ar putea fi determinate de atracţia gravitaţională exercitată de o planetă necunoscută. În septembrie 1846, la o săptămână după descoperirea planetei Neptun, Urban Le Verrier afirmă că ar mai putea exista o altă planetă necunoscută. Cercetările au demonstrat că masa lui Neptun era prea mică pentru a determina oscilaţiile orbitei lui Uranus.

Goana continuă. Un alt astronom, Percival Lowell, şi-a construit un observator particular în căutarea planetei necunoscute. Ironia soartei face ca acest observator să fi înregistrat, în 1915, două imagini şterse ale planetei Pluto, fără ca el să-şi fi dat seama de importanţa acestei descoperiri. Aşa se face că Pluto a fost descoperita abia în 1930. Astfel s-a ajuns la cele nouă planete recunoscute astăzi unanim.

Cu toate acestea, cercetările continuă. Oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că anomaliile orbitale nu se pot explica în actualul sistem solar. Problema existenţei unei a zecea planete este studiată la mai multe instituţii, inclusiv NASA. Iată ce scria în 1982 prestigiosul cotidian american Washington Post: “NASA a recunoscut oficial că existenţa unei a zecea planete este posibilă, anunţând că un misterios obiect există undeva dincolo de cele mai îndepărtate planete”.

La rândul său, New York Times relata în vara aceluiaşi an: “La extremitatea sistemului solar pare să existe ceva care trage de Uranus şi Neptun. O forţă gravitaţională continuă să perturbe cele două planete determinând iregularităţi ale orbitelor lor. Această forţă sugerează prezenţa, îndepărtată şi nevazută, a unui obiect de mari dimensiuni ce ar putea fi mult-cautata Planetă X”.

Poarta Stelara din Irak

Mai mulţi autori afirmă ca interesul manifestat de conducerea americană pentru Irak îşi are originea tocmai în faptul că această zonă a fost cândva ocupată de annunaki. Scopul instalării acestora în Irak ar fi capturarea tehnologiilor lăsate în urmă de “zeii” de pe Nibiru.

Mai mult decât atât, într-o lucrare scrisă de William Henry se afirmă că în Irak s-ar găsi o Poartă Stelară care asigură trecerea spre cele mai îndepărtate colţuri ale Universului. Această idee se bazează pe o relatare a lui Sitchin privind o imagine de pe o tăbliţă sumeriană. Aceasta înfăţişa o poartă marcată de Luna şi Soare, flancată de două gărzi, în timp ce o persoană intra pe poartă şi dispare.

O altă teorie interesantă este aceea că Saddam Hussein a scăpat cu viaţă în timpul primului razboi din Golf deoarece s-a ascuns într-o piramidă construită de annunaki, iar americanii nu au îndrăznit să o bombardeze, de teamă să nu stârnească mânia celor de pe Nibiru, sau de frică să nu distrugă ceva ce le-ar putea folosi. Unii spun chiar că în acelaşi fel se explică şi supravieţuirea sa şi în recent încheiatul conflict.

Continue reading

Zecharia Sitchin

Galaxie moarta descoperita de NASA

Galaxie moarta descoperita de NASA

O nouă imagine uimitoare capturată de telescopul spațial NASA Hubble arată o galaxie care este “sugrumată” de adevărate tentacule de gaz și de praf. Forma ciudată și complicată a acestui obiect ceresc este cauzată de o gaură neagră supermasivă, care se află în centrul ei şi care “ucide” gazda.
Această galaxie remarcabilă, numită NGC 4696, se află în interiorul clusterului galactic Centaurus, la aproximativ 150 de milioane de ani-lumină depărtare. Ea are o formă eliptică destul de obişnuită, dar, la o privire mai atentă, se observă că ea nu este asemănătoare cu galaxiile vecine.

NGC 4696 are benzi uimitoare de filamente ondulatoare, obţinute din praf și hidrogen ionizat, care formează o spirală din centru până în spațiul interstelar. Noi cercetări sugerează că o gaură neagră supermasivă, aflată în miezul galaxiei, este responsabilă pentru aceste caracteristici, acest lucru prevenind, de asemenea, galaxia în a crea noi stele. Aceasta galaxie este, în principiu, una moartă.
Astronomii au știut despre această galaxie de ceva timp, pentru că ea era cea mai strălucitoare din acest cluster de galaxii, dar o cercetare realizată de oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Cambridge oferă noi perspective asupra filamentelor filiforme ale lui NGC 4696 și a modului în care acestea sunt produse. Cu ajutorul telescopului spațial Hubble, astronomii au putut să măsoare filamentele de praf, şi au constatat că acestea au în medie aproximativ 200 de ani-lumină lungime și au o densitate de aproximativ 10 ori mai mare decât gazul din jurul lor.
Cercetătorii spun că o gaură neagră supermasivă din centrul galactic este responsabilă pentru forma și poziționarea acestor filamente. Energia produsă de gaura neagră încălzeşte gazul din apropiere, trimiţând fluxuri de materiale super-fierbinţi spre exterior și trăgând materialul magnetic filiform și chiar câmpul galactic spre gaura neagră. Filamentele de lângă gaura neagră sunt în cele din urmă înghiţite.

Continue reading

universitate

Baza NASA din Florida a receptionat o serie de semnale misterioase

Baza NASA din Florida a receptionat o serie de semnale misterioase

(Au fost găsiţi extratereştrii? Astronomii ruşi au detectat un semnal ciudat provenind de la o stea aflată la doar 94 de ani-lumină faţă de noi!), în care vorbeam despre cum astronomii ruşi au descoperit nişte semnale radio emise de o stea aflată la aproximativ 94 de ani-lumină de Pământ.

Vi se pare 94 ani-lumină o distanţă enormă? Atunci aflaţi că oamenii de ştiinţă au recepţionat semnale misterioase de la distanţe extrem de mici, chiar din interiorul Pământului. Baza Cape Canaveral din Florida, aparţinând NASA, a recepţionat o serie de semnale a căror origine a fost localizată ca fiind în centrul Pământului.

Conform informaţiilor apărute într-un articol al revistei Strict Secret (Nr. 258/1995), experţii sunt de părere că mesajele au fost transmise de fiinţe inteligente, care dispun de o tehnică foarte avansată.

O persoană care a dorit să-şi păstreze anonimatul a afirmat că „orice ar fi, dispune de o tehnologie capabilă să transmită semnale radio la suprafaţă, prin sute de kilometri de sol şi rocă. În mod evident, ei ştiu mai multe despre noi decât ştim noi despre ei“.

Prima recepţie a fost făcută în data de 30.10.1994, cu ajutorul unui satelit, iar de atunci s-au captat semnale asemănătoare la intervale diferite de timp. Transmisiile, făcute într-un cod matematic complex, au convins cercetătorii că semnalul în cauză a fost emis de fiinţe inteligente.

Continue reading

stea

NASA vrea sa faca fotografii la planeta Nibiru

NASA vrea sa faca fotografii la planeta Nibiru

Chiar înainte ca Pluto să fie retrogradată de la statutul de planetă la cea de “planetă pitică”, existau zvonuri că în spaţiul cosmic ar mai fi o a zecea planetă, cunoscută sub numele de “planeta X” (“X” poate fi interpretat şi ca numărul 10 în sistemul roman de numerotare, nu doar având sensul de “necunoscut”).
Deşi se spune că NASA ar fi observat în secret planeta X încă din anii 80, însă nu a făcut publică existenţa ei, totuşi oamenii de ştiinţă nu cred într-o asemenea conspiraţie. Mike Brown, un binecunoscut astronom, crede în existenţa planetei X şi mai crede, de asemenea, că aceasta va fi observată de către NASA în următorii 2 ani. Brown spune că aproximativ 10 grupe de cercetători din întreaga lume se află în căutarea planetei X, aşa că există o mare posibilitate ca aceasta să fie descoperită cât mai curând.
Rapoartele indică faptul că planeta X (sau “Nibiru” cum îi spun entuziaşti fanii scriitorului Zecharia Sitchin) se află în prezent în apropierea afeliului (punctul cel mai depărtat de Soare de pe orbita unei planete), care este la aproximativ 1000 UA (1 UA = distanţa de la Soare la Pământ). Se spune că planeta X ar putea fi de 4 ori mai mare decât Pământul, ceea ce înseamnă că ar fi ceva mai mică decât planetele Neptun sau Uranus.
Oamenii de ştiinţă sunt de acord cu faptul că planeta X ar trebui să fie reperată în cât mai scurt timp, totul fiind o chestiune de “cine o descoperă primul”. Poate că o vor face chiar chinezii, şi nu NASA, din moment ce ei au inaugurat recent un telescop extrem de puternic…

Continue reading

news

Axa de rotatie a Pamantului s-a schimbat din cauza Japoniei

Axa de rotatie a Pamantului s-a schimbat din cauza Japoniei

Era 11 martie 2011. O zi obișnuită în Japonia, cu oameni agitați și străzi aglomerate. La un moment dat, ceva avea să schimbe istoria pentru totdeauna.

Un seism cu magnitudinea de 9 grade din reugiunea Tohoku avea să zdruncine țara din temelii. Atunci, Japonia a resimțit cel mai mare seism din istoria sa.

Cât de puternic a fost, de fapt?

Ca urmare a cutremurului, NASA a calculat că ziua s-a scurtat cu 1,8 microsecundedin cauza rotației accelerate a Pământului.

Institutul de geofizică și vulcanologie din Italia a făcut cunoscut, că seismul din Sendai a cauzat deplasarea axei de rotație a Pământului cu 10 cm.

Tot datorită cutremurului s-a calculat că Japonia s-a deplasat cu 2,4 metri față de poziția anterioară cutremurului.

Starea de urgență a cuprins țara, căci autoritățile au înregistrat probleme la centralele nucleare Fukushima I și Fukushima II. Acestea au fost oprite din cauza unor scurgeri radioactive.

La 12 aprilie 2011 autoritățile japoneze au mărit clasificarea accidentului nuclear de la Fukushima de la nivelul 5 la nivelul 7, nivelul maxim pe scara accidentelor nucleare. Nivelul 7 a fost și nivelul declarat catastrofei de la Cernobîl din 1986.

Peste zeci de mii de clădiri au fost distruse și peste 144.000 au fost afectate. Pagubele atingeau imensa sumă de zece miliarde de dolari, scrie A1.ro.

Centralele Fukushima au fost închise după numeroase intervenții periculoase, iar 200.000 de oameni au fost evacuați.

Atunci, un adevărat dezastru natural s-a produs. Peste 60 de milioane de tone de apă radioactivă s-au scurs în Ocean. Apele de la Fukushima aveau un nivel de substanțe radioactive de 50 de ori mai mare decât nivelul maxim admis.



 Natura și fauna au fost puternic afectate, iar specialiștii spun că nivelul de radiații este încă unul foarte mare.

Puțini oameni au mai pus piciorul în zona în care nivelul radiațiilor continuă să fie foarte ridicat, iar cei care o fac își iau măsuri de precauție foarte ridicate. Doar unii au mai ales să trăiască aici.

Continue reading

nasa

Nasa minte in legatura cu nava mama de pe luna

Nasa minte in legatura cu nava mama de pe luna

Cunoscutul ufolog Scott C. Waring a găsit acum câţiva ani o imagine remarcabilă de pe Lună, care a fost publicată în mod accidental de către NASA. În ea, se poate observa clar o navă spaţială “mamă” imensă, situată în apropierea craterului Waterman de pe partea întunecată a Lunii. Fotografia a fost făcută în timpul investigațiilor generale ale zonei lunare în cursul misiunii Apollo 15 (iulie-august 1971).
Waring a sugerat mai demult faptul că NASA e conştientă de activitatea extraterestră de pe suprafața Lunii, dar întotdeauna a ţinut ca aceste informaţii să nu fie difuzate publicului. Faptul că NASA a șters imediat imaginea respectivă din fişierele cu acces public arată faptul că agenţia spaţială americană are de ascuns ceva. Totuşi, acest lucru nu l-a împiedicat pe Waring să facă publică fotografia cu analiza ei. Astfel, el crede că “nava-mamă” extraterestră are 10.6 km lungime.
Desigur, pesimiştii au şi început să respingă soluţia ufologului american. De exemplu, unii au spus că “nava-mamă” n-ar fi altceva decât un nor mai mare, uitând faptul că pe Lună nu există nori. Alţii au spus că imaginea reprezintă doar reflectarea accidentală a luminii pe suprafaţa Lunii.
Conform lui Scott C. Waring, NASA a anulat misiunile Apollo 18, 19 și 20, după ce-a făcut contactul cu civilizaţiile extraterestre avansate care populează zona Lunii. Ufologul crede că extratereștrii au cerut oamenilor să nu mai investigheze Luna şi să nu se mai întoarcă aici niciodată.

https://www.youtube.com/watch?time_continue=384&v=42P3sPy0pvk

Continue reading

nava mama

Sistemul Solar este dominat de specii extraterestre

Sistemul Solar este dominat de specii extraterestre

În doar trei ani, între 1969 şi 1972, 12 oameni, toţi americani, au pus piciorul pe Lună. De atunci, timp de 38 de ani, niciun pământean nu a mai ajuns acolo. Motivul? Simplu, ni s-a interzis să ne mai vizităm satelitul. Îi „deranjăm” pe cei care sunt acolo de foarte multă vreme şi le încurcam planurile pe care le desfăşoară cu noi, cu planeta noastră, cu sistemul nostru solar. Chiar sunt alte fiinţe acolo?

Astronomul rus Evgheni Arsiukin şi matematicianul ufolog Vladimir Ajaja, în filmul documentar difuzat pe canalul rusesc de televiziune RTR, susţin acest lucru cu toată fermitatea, aducând în sprijinul afirmaţiei lor dovezi concrete. Cotidianul Pravda a publicat şi el o serie de destăinuiri şi fotografii despre clădirile aflate pe partea nevăzută a Lunii, despre entităţile extraterestre care sunt acolo şi despre maşinile lor ciudate, enigmaticele OZN-uri, care ne dau atâta bătaie de cap.

Dar există aşa ceva acolo sau sunt doar fabulaţii? Americanii care au ajuns pe Lună spun ceva în acest sens? Au văzut ei ceva, atunci când au ajuns acolo? În mod bizar, filmele făcute pe Lună de unele echipaje au… dispărut din arhive, ca şi cum am vorbi despre nişte banale înregistrări video făcute undeva, aiurea. Treptat însă, anumite lucruri, ţinute secrete timp de trei-patru decenii, au început să transpire. Pe timpul misiunii Apollo 11, de la 20 iulie 1969, în legăturile radio dintre Neil Arm-strong, Buzz Aldrin şi Centrul de control au fost două minute de tăcere, justificate iniţial de NAŞA prin apariţia unei supraîncălziri a aparaturii, apoi prin faptul că pulsul lui Armstrong ajunsese la 140 de bătăi pe minut, fapt pentru care „i s-a transmis o frază codificată”.

După 40 de ani, s-a aflat că totuşi, în cele două minute, intre Luna şi Pământ s-au purtat discuţii aprinse. Lui Neil i-a crescut, într-adevăr, pulsul brusc, deoarece acesta a văzut ceva ce i-a tăiat respiraţia şi l-a făcut să strige la colegul său. Iată o parte a convorbirilor: „Armstrong: Ce a fost asta? Ce dracu a fost asta? Asta e tot ce vreau să ştiu! Controlul misiunii: Ce se întâmplă acolo? (întreruperi, paraziţi) Apollo 11, mă auzi? Ce se întâmplă? Apollo 11: Chestiile alea sunt imense, domnule!… Enorme… Oh, Doamne! Nu-mi vine să cred!

Repet, mai sunt şi alte nave spaţiale aici…, aliniate pe marginea cealaltă a craterului! Ei sunt pe Lună şi ne privesc acum! Armstrong & Aldrin: Astea sunt lucruri gigantice. Nu, nu, nu este o iluzie optică. Nimeni nu va crede asta! Houston: Ce… ce…ce…? Ce naiba se întâmplă? Ce s-a întâmplat cu voi? Armstrong & Aldrin: Ei sunt aici, sub suprafaţă. Houston: Ce e acolo? (paraziţi, emisie întreruptă, interferenţe) Controlul cheamă Apollo 11. Armstrong & Aldrin: Am văzut nişte vizitatori.

Ei au fost aici pentru un timp, observând instrumentele. Houston: Neclar! Repetaţi ultima informaţie! Armstrong & Aldrin: Spun că aici sunt şi alte nave spaţiale. Sunt aliniate pe marginea cealaltă a craterului! Houston: Repetaţi, repetaţi comunicarea! Armstrong & Aldrin: Am conectat transmisia automată. Îmi tremură rău mâinile şi nu mai pot face nimic. Încercam să filmăm. Dar, dacă aceste camere nu vor înregistra nimic, cine ne va crede? Houston: Aţi înregistrat ceva pe film?

Armstrong & Aldrin: Nu avem niciun film la noi. Am făcut trei fotografii. Farfuriile zburătoare sau ce-or fi ne-au stricat filmul. Houston: Aici controlul. Unde sunteţi acum? Ce-i cu gălăgia asta de-spre OZN-uri? Terminat Armstrong & Aldrin: Au aterizat aici. Sunt aici şi ne privesc. Se uită la noi. Houston: Oglinzile, oglinzile le-aţi instalat? Armstrong & Aldrin: Da sunt puse unde trebuie. Dar oricine a venit cu navele alea spaţiale, cu siguranţă mâine poate veni să ni le demonteze. Terminat”. Să mai spunem, în final, ca această discuţie a fost recepţionată atât de ruşi, care urmăreau îndeaproape misiunea, cât şi de diverşi radioamatori de pe glob şi că, într-un interviu, Armstrong a declarat că, înainte de plecare, au fost avertizaţi ca pe Lună vor întâlni ceva.

Bob Dean: „Nu suntem singuri băieţi, iar noi nu am fost niciodată singuri. Suntem membri ai unui univers infinit umplut cu viaţă inteligentă infinită. Am avut o interdependenţă intimă cu mai multe inteligenţe extraterestre avansate acum cel puţin 10.000 de ani. Dovezi incontestabile că cel puţin unul, poate două din aceste diferite grupuri au avut o participare în ingineria genomului uman, acum peste 100.000 de ani în urmă. Această dovadă este literalmente copleşitoare.

Ştiu că mulţi dintre voi sunteţi conştienţi de celebrul Brookings raport. NAŞA a dat un raport/studiu la Institutul Brookings pe la sfârşitul anilor 50 în care temă de baza era aceasta: Ce trebuie să facem dacă noi, în viitor, ar trebui să întâmpinăm inteligenţe extraterestre avansate? Concluzia că rezultat al acestui studiu ar fi de a păstra gura închisă şi să nu spună maselor de oameni, deoarece sociologic, teologic, ştiinţific, ar fi un mare dezastru… Deci, ei au publicat acest studiu şi a devenit pur şi simplu o politică naţională. Este unul dintre principalele motive pentru care capacul a fost ţinut în jos atât de strâns pe acest lucru atât de mult timp.”

„În anii ’70, astronomi şi băieţi din NAŞA au descoperit că unele lucruri anormale se întâmplă în inelele lui Saturn. Lucrurile s-au întâmplat, dar ei nu ştiu ce au fost.

Ei nu ştiu cum să explice. Deci, ce au făcut, au pus împreună un program de multe milioane de dolari dolari, numit Voyager şi au trimis la inelele lui Saturn în 1980. Atunci când Voyager a ajuns la inelele lui Saturn, a început să facă fotografii. Fotografiile au fost trimise înapoi la NAŞA, şi au fost uimiţi – literalmente uluiţi…

Continue reading

univers

Specie extraterestra necunoscuta vrea sa comunice cu noi

Specie extraterestra necunoscuta vrea sa comunice cu noi

NASA a dezvăluit un incident bizar în 2010, care ar putea fi o dovadă clară că există o specie extraterestră care încearcă să creeze legături de comunicare cu omenirea.
În anul  2010, Voyager 2 (o navă spaţială lansată de NASA la sfârşitul anilor ’70)  a devenit cea de-a doua navă creată de mâna omului care a părăsit sistemul nostru solar, după Voyager 1. Conform unui expert NASA, când Voyager 2 a ajuns în zona heliosferei (la limita sistemului nostru solar), nava ar fi transmis nişte comunicări bizare pe Pământ într-o limbă cu totul de neînțeles pentru oamenii de știință care le-au examinat.
Prima dată s-a presupus de către cei de la NASA faptul că Voyager 2 ar funcţiona defectuos, aşa că ei au făcut o verificare completă a sistemelor de pe nava spaţială. Totuși, nu s-a găsit nimic în neregulă la nava spaţială, cu excepția faptului că o componentă din sistemul de cod binar a fost schimbată. După mai multe investigații, nu s-a găsit nicio explicație alternativă cu excepția faptului că cineva sau ceva ar fi avut un control temporar asupra navei spațiale.
Modificările în codul binar au sugerat faptul că cineva a deteriorat în mod deliberat sau a încercat să modifice aspecte ale sistemului computerizat al lui Voyager 2. Asta înseamnă că asupra lui Voyager 2 s-a preluat controlul temporar de către “hackeri”. Totuși, e extrem de puţin probabil să fi fost vorba de hackeri de pe Terra, distanţa până la Voyager 2 fiind enormă, ci mai degrabă de “hackeri spaţiali”. NASA a avut nevoie de 3 săptămâni pentru a prelua înapoi controlul asupra sistemului informatic.
În mod oficial, NASA a recunoscut că nu are absolut nicio idee despre ce sau cine ar fi putut preluat controlul temporar asupra lui Voyager 2, dar totuşi nu e exclus să fie vorba de către o specie extraterestră.

Continue reading

Voyager 2

Ce spune Nasa despre civilizatia din interiorul pamantului

Ce spune Nasa despre civilizatia din interiorul pamantului

În iulie 1969, membrii misiunii Apollo XI aduceau fotografii de pe Lună, dar și ale Pământului. Toate aceste fotografii ai fost clasate și ținute departe de ochii curioșilor. În una dintre aceste fotografii, în apropierea Polului Nord se observă o gaură enormă, care pare că absoarbe norii spre interior. Diametrul acestei găuri este de 950 de kilometri și este situată la 86 grade latitudine nordică.

Înainte de misiunea Apollo XI, amiralul Byrd, care plecase la Polul Nord în vederea cercetării și identificării unor astfel de găuri, a semnalat existența unei astfel de găuri, cu un diametru de peste 900 de kilometri.

Fotografia prezintă o denivelare a stratului de nori, deasupra acestei găuri, fenomen care nu a putut fi explicat de către cercetători. Fotografia a fost realizată în luna iulie, când la Polul Nord ziua este lumină 24 de ore. Interiorul găurii este de culoare neagră, deci nu există gheață în interiorul ei.

Specialiștii spun că există o singură explicație. Gaura comunică cu interiorul pământului. În 14 februarie 1995, un jurnal canadian a publicat un articol în care susținea că NASA a recepționat semnale radio care veneau din interiorul Pământului.

A fost redeschisă dezbaterea conform căreia interiorul Pământului este gol și locuit de ființe inteligente, care prin aceste semnale radio doresc să intre în contact cu oamenii. Primul semnal a fost recepționat în 30 octombrie 1994, datorită unui satelit foarte performant. Semnalul radio era compus din coduri matematice complexe, fapt care a condus la ideea că aceste ființe sunt foarte inteligente.

Se spune că mesajele au fost descifrate, dar nu au fost făcute publice niciodată. Specialiștii de la NASA au preferat să claseze aceste semnale, din considerente știute numai de ei.

În 19 februarie 1947, când amiralul Byrd s-a întors din expediția de la Polul Nord și a dori să facă publice descoperirile pe care le constatase, autoritățile americane i-au interzis orice fel de comunicare cu media.

Un responsabil de la NASA consideră că această descoperire este una fundamentală pentru om și planeta noastră. Nu suntem stăpânii acestei planete, continuă el. Undeva în interiorul Pământului există o civilizație superioară oamenilor.

Mesajele transmise de aceștia, nu sunt ostile oamenilor și totuși, NASA a preferat să le clasifice. Sunt adepți ai teoriilor conspirațiilor care susțin că forțe politice și economice mondiale au dispus clasificarea mesajelor.



 Există sentimentul că locul lor și supremația lor ar putea fi luate de aceste ființe inteligente, mai scrie romaniatv.net Se pare că o altă teorie conform căreia Pământul nu este gol, va fi înlocuită în scurt timp.

Intrebările sunt multe, pe care fiecare dintre noi le punem. Cum poate o civilizație atât de dezvoltată să trăiască în subteran, fără lumină și soare? Cine sunt aceste ființe, de unde vin și cum au ajuns să trăiască în interiorul Pământului? Au trăit la suprafața Pământului și s-au retras în interior, sau vin de pe altă planetă?

Continue reading

semnale

Anunnaki s-au implicat in dezvoltarea omului

Anunnaki s-au implicat in dezvoltarea omului

Daily Mail a publicat un interviu cu cel de al șaselea astronaut care a pus piciorul pe Lună Edgar Mitchell. Acesta a susținut că extratereștrii i-au contactat pe oameni de mai multe ori, însă guvernele au ascuns adevărul timp de 60 de ani.

Mitchell a făcut parte din echipajul misiunii Apollo 14 și în perioada în care a lucrat la NASA a intrat în posesia unor informații care susțin declarațiile sale.



Conform spuselor sale, extratereștrii sunt ființe mici, care arată ciudat pentru noi. Au o siluetă mică, un cap mare și ochii de asemenea foarte mari.

O comparație la nivel de tehnologie între cele două lumi este cu siguranță în defavoarea noastră. Tehnologia oamenilor nu este nici pe departe atât de sofisticată ca a lor, iar dacă ei ar fi fost ostili noi am fi dipărut de mult.

Mitchell deține recordul de a se fi plimbat pe Lună nouă ore și 17 minute. În cadrul interviului, Mitchell a mai declarat că timp de 60 de ani, guvernele au acoperit existența extratereștrilor. Cei care au lucrat la NASA au fost privilegiați și au cunoscut aceste lucruri.

Oficialii de la NASA au infirmat comunicatul lui Mitchell și au susținut că NASA nu urmărește extratereștri.



Cu siguranță, cei de la NASA au motivele lor să dea astfel de declarații. Noi revenim la istorie, la descoperirile care infirmă ceea ce declară marii specialiști de la NASA.

Începând cu jumătatea secolului al XIX-lea, au fost descoperite mii de tăblițe de lut pe fostul teritoriu sumerian. Ne referim la orașul asirian Ninive, situat la 400 de kilometri de Baghdad, Irak.

Se apreciază că aceste tăblițe au fost îngropate în anul 2000 î.Hr. Ele se referă la Atlantida, Lemuria și Mu. Chiar și Vechiul Testament biblic este o rescriere a istoriei sumeriene.

Tăblițele povestesc că regele Sargon a fost găsit într-un coș care plutea pe râu. Biblia relatează aceeași poveste despre Moise. Tăblițele descriu un loc numit EDIN. Biblia vorbește despre Eden, grădina lui Dumnezeu.

Sumerierii admiteau că fondatorii civilizației lor au venit de undeva din cosmos, aducând cu ei o vastă cunoaștere și tehnologie avansată. Sumerienii le-au dat numele de Anunnaki, cei veniți din cer.



În anul 1898, într-un mormânt din Egipt a fost descoperită macheta unui avion construit din lemn. Pentru că la acea vreme avionul nu fusese inventat, s-a considerat că reprezintă o pasăre.

În anul 1972, macheta a fost studiată de specialiști care au rămas uimiți de formele sale aerodinamice.

Continue reading

news

Universul este populat, galaxii care nu pot fi observate cu telescoapele

Universul este populat, galaxii care nu pot fi observate cu telescoapele

Anunţ surprinzător făcut de NASA, care schimbă tot ce ştiam despre Univers: sunt de 10 ori mai multe galaxii decât se credea până acum.

NASA a anunțat că în univers nu există 200 de miliarde de galaxii, așa cum se credea până acum, ci mai degrabă 2.000 de miliarde de galaxii.

Este vorba doar despre galaxiile din universul pe care oamenii îl pot cerceta, potrivit CNN. Cea mai luminoasă galaxie din Univers dispare sub ochii noștri.

Descoperirea a fost posibilă mulțumită Telescopului Spațial Hubble. Astronomii încearcă de decenii să afle câte galaxii există în universul nostru. La mijlocul anilor 1990, au ajuns la cifra de 200 de miliarde, tot datorită Telescopului Hubble.

Însă, recent, o echipă condusă de Christopher Conselice de la Universitatea din Nottingham, Marea Britanie, a decis să verifice cum stau lucrurile.

Echipa de cercetători a analizat imagini vechi și noi făcute de Hubble. Apoi a folosit noi metode matematice și a calculat câte galaxii care nu pot fi observate-cu telescoapele pe care le avem momentan-există în spațiu.

Continue reading

univers

Vaticanul detine proba clara a existentei unei civilizatii extraterestre

Vaticanul detine proba clara a existentei unei civilizatii extraterestre

Spune răspicat un fost astronaut NASA, potrivit unui mesaj trimis pe mail cu scurt timp înainte să moară şi care a fost acum scos la lumină într-o serie de dezvăluiri WikiLeaks.

Astronautul Edgar D Mitchell – al şaselea om care a pus piciorul pe Lună – a făcut o dezvăluire şocantă într-un e-mail trimis în ianuarie 2015, cu doar câteva luni înainte să moară.

El i-a scris lui John Podesta, în prezent şeful campaniei prezidenţiale a lui Hillary Clinton, că Papa Francisc este „conştient” de existenţa unei civilizaţii extraterestre, fiind în posesia unor dovezi în acest sens, potrivit Express.co.uk.

Mailul astronautului american a fost dat publicităţii în urmă cu două zile, în seria de mesaje confidenţiale din tabăra Hillary Clinton publicate de WikiLeaks.

„Extratereștrii nu sunt demonici”, spun oamenii de știință ai Vaticanului

„Fenomenul contactelor cu civilizaţiile extraterestre este real şi compatibil cu teologia, în înţelesul Bisericii Catolice”, afirmă în mai multe interviuri din cadrul mai multor emisiuni ale televiziunilor italiene Monsignorul Corrado Balducci. Surprinzătoare această afirmaţie dacă luăm în considerare faptul că el a fost exorcist oficial pentru Roma, diplomat în nunciatura papală de la Washington şi prieten al Papei Ioan Paul al II-lea.

Dacă ne aducem aminte de istoria exorcizărilor în masă ale Vaticanului ce punea în seama lui Lucifer şi a acoliţilor lui tot ceea ce nu era benefic pentru viaţă şi cunoaşterea creştinilor, afirmaţiile lui Balducci ni se par cu atât mai nedumeritoare şi bulversante pentru o anumită atitudine conservatoare a instituţiei Bisericii Catolice.

Astăzi se ştie că Vaticanul urmăreşte îndeaproape fenomenul OZN şi că este foarte probabil să strângă informaţii de pe întregul mapamond prin intermediul S.I.V. (Servizzio Informazioni del Vaticano).Acest teolog a subliniat, nu o dată, că întâlnirile cu „vizitatorii din stele” nu au caracter demonic, nu sunt datorate unor deficienţe de natură psihică şi nu reprezintă cazuri de posedare de către entităţi malefice, ba mai mult, aceste întâlniri merită să fie studiate cu mare atenţie.

Monsignorul Balducci mai atrage atenţia asupra necesităţii facerii unei distincţii între contactele cu extratereştrii şi posedările demonice, sugerând chiar ideea evoluţiei spirituale a acestor civilizaţii extraterestre mai avansate decât cea a umanităţii.

Putem oare să luăm afirmaţiile Monsignorului Balducci drept poziţia oficială din vremurile noastre a unei instituţii milenare precum cea a Vaticanului? Mai ales dacă ele au fost făcute în spaţiul unor emisiuni difuzate la televiziunea naţională italiană?

O altă persoană din cadrul Vaticanului care a „aruncat” astfel de idei este şi iezuitul Guy Consolmagno, doctor în ştiinţe, absolvent al MIT şi astronom la Observatorul Vaticanului din Arizona. El afirmă în spaţiul publicistic al „Harper’s Magazine” cum că „în Biblie există, indiscutabil, fiinţe inteligente nonumane”,

Putem spune că cea mai şocantă afirmaţie a acestui om de ştiinţă iezuit este: „Și poate nu este atât de exagerat să vedem a doua Persoană a Trinităţii nu doar ca Fiul Omului, ci şi ca Fiul altor rase” şi continuă cu „Toate creaturile acestui univers au fost create şi iubite de acelaşi Dumnezeu care ne-a creat şi iubit şi pe noi… Merită deci să-i numim străini?”.

Iar ca un corolar al îndrăznelii sale: „Dumnezeu este mai mare decât toate universurile paralele ce ar putea exista dincolo de Universul nostru”; „El este capabil să-şi concentreze întregul Său efort, întreaga energie şi iubire asupra fiecărui mărunt individ pe această măruntă planetă a noastră. Şi sunt încredinţat că, în aceeaşi măsură, şi asupra altor indivizi de pe oricare altă planetă”.



Ştiind din istorie puterea de adaptare a doctrinelor şi dogmelor creştine aflate sub oblăduirea Vaticanului, am putea crede că Biserica Catolică urmăreşte prin aceste declaraţii să aibă la îndemână un mănunchi de “antecedente” în eventualitatea în care se va dezvălui oficial la nivel planetar existenţa unor contacte reale şi efective între guvernele marilor puteri şi extratereştri.

Continue reading

Vaticanul

Terra are o noua Luna?

Terra are o noua Luna?

Se pare că, pentru o perioadă de timp, Luna nu va mai fi singurul corp celest care înconjoară Pământul. Asta deoarece astronomii au detectat un asteroid de mici dimensiuni care orbitează în jurul planetei noastre.

Acesta nu este un satelit precum Luna, oamenii de știință referindu-se la el drept cvasi-satelit. Corpul respectiv orbitează în prezent în jurul Pământului, în timp ce planeta noastră se rotește în jurul Soarelui, și va fi prezent în următoarele secole.

Denumit 2016 HO3 de către cercetători, acesta se află, de fapt, pe o orbită în jurul Soarelui. Dar în timp ce efectuează mișcarea sa anuală, satelitul încercuiește și planeta noastră. Din câte se pare, distanța dintre el și Pământ este mult prea mare pentru a-l putea numi satelit natural, însă reprezintă un exemplu interesant de cvasi-satelit.



Asteroidul are un diametru cuprins între 40 și 100 de metri, iar în jumătate din timpul necesar unei orbite complete, acesta se află mai aproape de Soare decât de Pământ. Orbita cvasi-satelitului este una înclinată, fapt care i-a determinat pe experții din cadrul NASA să compare deplasarea sa în jurul planetei noastre cu un dans. În cazul în care ar lovi vreodată Pământul, un corp de asemenea dimensiuni ar putea distruge un oraș de mari dimensiuni.



Pe parcursul anilor, corpul se va afla la distanța variate față de Pământ, însă niciodată na va reuși să se apropie sau să se îndepărteze prea mult, grație forței de gravitație. Mai exact, distanța maximă va fi de 100 de ori mai mare decât cea față de lună, iar distanța minimă va fi de 38 de ori mai mare. Prin urmare, 2016 HO3 nu va reprezenta vreodată o amenințare pentru planeta noastră.

Telescopul Pan-STARRS 1 din Hawaii a fost cel care a descoperit asteroidul la sfârșitul lunii aprilie. Acesta ar fi început să se deplaseze pe traseul său actual în urmă cu aproximativ o sută de ani și, după cum am spus mai sus, ar putea continua să facă acest lucru timp de câteva secole.

Continue reading

satelit

Asteroid urias va lovi Pamantul, asa cum scrie in Biblie

Asteroid urias va lovi Pamantul, asa cum scrie in Biblie

Modul în care sfârşitul lumii este descris în Bible este în acord cu părerile pe care oamenii de ştiinţă le au. Astfel, NASA spune că este doar o chestiune de timp până când Pământul va fi lovit de un asteroid ucigaș, o catastrofă similară fiind prezisă şi în Biblie.

Apocalipsa lui Ioan, ultima carte în canonul Noului Testament, arată în versetul 8 că:

„8. Al doilea înger a sunat din trâmbiţă. Şi ceva că un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare: şi a treia parte din mare s-a făcut sânge,

Oamenii de știință spun că un asteroid mare ar crea cutremure uriașe și valuri masive, provocând moartea a milioane de oameni.

În plus, NASA cheltuiește milioane de dolari pentru a urmări orice asteroizi care zboară în apropierea planetei noastre, iar specialiştii afirmă că Pământul, de fapt, este lovit de 100 de tone de meteoriţi în fiecare z

Continue reading

Noului Testament

NASA face un anunt cu privire la viata extraterestra

NASA face un anunt cu privire la viata extraterestra

NASA va face un anunț extrem de important, luni 26 septembrie, într-o conferință de presă care ar putea aduce dovezi despre detectarea unor semne ale vieții extraterestre pe satelitul Europa al planetei Jupiter, scrie Daily Star.

Astronomii de la NASA consideră Europa drept unul dintre locurile din sistemul nostru solar unde ar putea exista viață extraterestră.

Europa, satelit cu diametrul de 3.100 de kilometri, adăpostește un vast ocean de apă sub calota de gheață care îi acoperă suprafața, scrie Agerpres.

Mai mult decât atât, unii oameni de știință sunt de părere că acest ocean coboară până în punctul în care intră în contact cu mantaua telurică a satelitului, făcând posibile numeroase tipuri de reacții chimice.

NASA nu a prezentat alte detalii, însă prezența unei membre a echipei telescopului orbital Hubble la conferință face trimitere la posibilitatea observării din nou a unor vapori de apă, proveniți probabil din gheizere, la suprafața acestui corp cosmic.

Continue reading

viata extraterestra

Au fost descoperite fiinte extrem de inteligente

Au fost descoperite fiinte extrem de inteligente

In timp ce una dintre binecunoscutele teorii ale conspiratiei acuza falsificarea aselenizarii, o alta varianta de scepticism al epocii spatiului cosmic sustine ca NASA a trimis, intr-adevar, oameni pe Luna, dar a pastrat tacerea cu privire la inteligenta extraterestra descoperita de astronauti aici.

Aceste premise conspirative au dat nastere unei noi discipline stiintifice, exoarheologia, studiul pretinselor relicve extraterestre de pe alte planete din sistemul nostru solar. In vara anului 1996, comunitatea acestei ramuri stiintifice a primit din partea NASA un stimulent suplimentar, atunci cand agentia spatiala a anuntat ca a descoperit un meteorit ce continea formatiuni microscopice, care semanau cu organisme unicelulare fosilizate; iar meteoritul, descoperit cu ani in urma in Antarctica, era probabil venit dinspre planeta Marte. Acesti stravechi germeni martieni sunt departe de a reprezenta o relicva consistenta, dar arheologii spatiali au interpretat episodul ca pe un semn ca se aflau pe calea cea  buna.

Fara a avea avantajul unui acces nemijlocit la relicvele si artefactele fotografiate de NASA pe alte corpuri astrale, exoarhelogii legati de Pamant sunt obligati adesea sa-si extraga informatiile din fotografii neclare, realizate aleator de sonde spatiale fara echipaj uman la bord. In virtutea handicapului inerent unei asemenea abordari a stiintei, o comunitate dedicata de cercetatori, adepti ai teoriei conspiratiei, a construit un scenariu sumbru: atat Luna cat si Marte erau candva intestate de arhitecti si constructori extraterestri, care s-ar mai putea afla si astazi acolo.

Musamalizare si sabotaj

Timp de peste un deceniu, cel mai vizibil si mai zgomotos promoter al teoriilor despre orasele martiene si lunare de odinioara a fost Richard C. Hoagland, autor de lucrari stiintifice. La mijlocul anilor ’80, Hoagland a strans o echipa de oameni de stiinta pentru a analiza un enigmatic obiect asemanator Sfinxului, prezent in mai multe dintre fotografiile planetei Marte, realizate de NASA. “Chipul de pe Marte”, cum este cunoscuta formatiunea ciudata, a ajuns oficial in analele istoriei conspiratiilor in vara lui 1976, atunci cand nava spatiala Viking 1 parcurgea, pentru a 35-a oara, o rotatie pe orbita in jurul Planetei Rosii.

In timp ce facea fotografii ale unei regiuni desertice numite “Cydonia”, la o altitudine de circa 1.600 km de suprafata martiana, Viking 1 a inregistrat pe pelicula o imagine extrem de neobisnuita: o forma geografica ce se intindea pe 1,5 kilometri semana cu vederea frontala a unei fete umane sau, cel putin, a unei fete de umanoid. In cele doua imagini neclare, care de atunci au devenit celebre, “chipul” pare sa aiba intr-adevar ochi, nas si gura.

“Martianul” Hoagland

Desi NASA a afirmat ca fotografia reprezinta doar un efect al luminii pe o formatiune geologica naturala, doi specialisti in computere fara nicio legatura cu agentia spatiala, Vincent DiPetro si Gregory Molenaar, au marit digital imaginile folosind tehnici pe computer concepute de ei. Si au gasit detalii si mai uimitoare: ochii fetei respective pareau sa aiba pleoape iar strania fata parea sa aiba o gura plina de dinti si chiar o chica de par.

Hoagland merge insa mai departe, distingand mai multe detalii in fotografiile disponibile: la cativa kilometri sud-vest de fata umana, el a pretins ca vede ruinele unui oras, inconjurat de piramide lungi de 1,5 kilometri, marginite de o formatiune similara cu o fortareata, ca un “fagure”, pe mai multe etaje, impartita in doua de un “bulevard principal” si ingramadita in jurul unei “piete centrale”. “Un intreg oras construit pe Marte, cu precizia unui maestru arhitect”, explica Hoagland in cartea lui “Monumentele de pe Marte”.

Avansand studierea fotografiilor, Hoagland a identificat o serie de relatii si proportii matematice intre trasaturile chipului, “orasul” din vecinatate si un al treilea obiect, o structura piramidala cu cinci laturi. Entuziastul cercetator a mers chiar pana acolo incat a pretins ca formatiunile de pe Marte incearca sa ne comunice mesaje importante de evolutie pentru umanitate, stabilind chiar bazele unei noi fizici, cea hiperdimensionala, care ne-ar putea oferi posibilitatea alimentarii cu energie din alte dimensiuni. Premisele indraznete ale lui Hoagland au fostt insa rapid atacate de cercetatori si oameni de stiinta, care acuza ca nefondate concluziile sale, despre care spun ca s-ar baza parca pe analizarea unor alte fotografii decat cele implicate, care nu se potriveau deloc cu sesizarile autorului.

Cu toate acestea, in jurul regiunii martiene Cydonia graviteaza speculatia ca NASA ar incerca insistent sa mascheze adevarul cu privire la orasul pierdut de pe Marte, ascunzand fotografii importante si chiar sabotandu-si propriile misiuni. O astfel de situatie s-a inregistrat chiar in august 1992, in timpul misiunii spatiale Mars Observer, care avea printre obiective si realizarea de fotografii de inalta rezolutie ale zonei Cydonia. Atunci, chiar inainte de a intra pe orbita Planetei Rosii, sonda spatiala a incetat sa mai transmita semnale spre Pamant.

NASA a abandonat rapid misiunea, acuzand o pierdere de combustibil. Teoria conspirationista conturata in jurul acestei intamplari sustine ca NASA a trebuit sa distruga sonda Mars Observer pentru a pastra secretul asupra a ceea ce ascundea Cydonia. Sau, ar fi existat o alta forta, de provenienta extraterestra, care a lansat un atac asupra navei spatiale. Aceste teorii au fost intarite si de ceea ce s-a intamplat in cazul misiunilor rusesti care aveau ca obiectiv tot observarea Planetei Rosii. La sfarsitul anilor ’80, fosta Uniune Sovietica a trimis spre Marte doua vehicule spatiale fara echipaj uman, Phobos 1 si 2, cu intentia de a fotografia planeta si una dintre lunile ei, Phobos.

Prima sonda a suferit o defectiune tehnica pe drum. In 1989, Phobos 2 a ajuns la destinatie si a realizat fotografii extinse ale suprafetei martiene, dupa care si ea a incetat din activitate. Intr-una dintre fotografiile trimise spre Pamant de aceasta a doua sonda insa, se poate observa o umbra cu forma cilindrica, conturandu-se pe suprafata lui Marte.

O serie de cercetatori din domeniul conspiratiilor pretind ca aceasta umbra a fost aruncata de o nava spatiala extraterestra chiar inainte de a spulbera sonda ruseasca. Oamenii de stiinta specialisti in sistemul planetar au explicat insa acest fenomen ca fiind o proiectie a lunii martiene Phobos, un satelit natural de forma neregulata.

In urma acestor intamplari, Hoagland va reveni din nou in atentie, oferind o serie de documente interesante tinute secret timp de 30 de ani. Primul era un raport elaborat de NASA in care se recomanda ca orice descoperiri viitoare referitoare la viata extraterestra sa fie secretizate, pentru a nu perturba civilizatia pamanteana a secolului al XX-lea.

Al doilea reprezenta o anexa ciudata la statutul NASA in care se stabilea ca agentia spatiala americana este o ramura a institutiilor militare. Hoagland nu se va multumi insa doar sa prezinte aceste documente, comentand si ca ele au servit la mascarea deliberata a unei superputeri timp de 30 de ani, pentru a-i tine pe oameni in intuneric cu privire la descoperiri uimitoare de pe Marte si de pe Luna.

“Lunaticul” Brian

William L. Brian al II-lea, autor al cartii “Moongate: descoperirile secrete ale programului spatial al SUA”, lansata in 1982, isi va face si el aparitia  in “teatrul de razboi” al teoriilor conspirationiste, schitand un peisaj asemanator al lucrurilor, undein. Brian si-a propus sa faca o ancheta referitoare la ascunderea masinata de NASA a inteligentei extraterestre de pe Luna. Baza tezei sale este aceea ca NASA minte atunci cand pretinde ca gravitatia Lunii este de sase ori mai mica decat cea a Pamantului. Astfel, Brian doreste sa demonstreze ca NASA a descoperit, in anii ’60, despre campul gravitational selenar ca acesta are, in realitate, 64% din forta celui terestrui. Implicatiile acestei descoperiri sunt, potrivit lui Brian, suficient de infricosatoare incat sa stimuleze o musamalizare a NASA.

Daca atractia gravitationala a Lunii ar fi intr-adevar apropiata ca valoare de cea a Pamantului, legea gravitatiei universale a lui Newton ar fi in intregime gresita si fizica conventionala s-ar baza pe o fundatie nesigura. Mai mult, autorul sustine ca o gravitatie puternica a Lunii ar mai implica si existenta unei atmosfere, care ar duce mai departe la posibilitatea existentei vietii, poate chiar a uneia evoluate.

Dezertorii cu sange albastru

Brian isi bazeaza aceasta teorie mai ales pe faptul ca astronautii care au ajuns pe Luna nu puteau face in inaltime salturi mai mari de 35 centimetri, inaltime care, la o gravitatie de sase ori mai mica decat cea de pe Pamant ar trebui sa fie de aproximativ doi metri in cazul unui individ cu o greutate de 180 kilograme, atat cat cantareau astronautii echipati.

Considerand ca, atmosfera mult mai densa decat s-a declarat, a Lunii, ar fi putut fi si respirabila, Brian a acuzat chiar faptul ca existenta costumelor astronautilor avea singurul rol de a ascunde, in timpul filmarilor, adevaratele conditii de pe satelitul natural al Terrei. In continuare, marsand pe controversatele marturii ale lui Neil Armstrong, primul om pe Luna, autorul sustine chiar ca atunci cand oamenii au aselenizat au fost intampinati si monitorizati indeaproape de OZN-uri si chiar de entitati extraterestre. Mai tarziu, pe baza unor surse discutabile si subiective, Brian va afirma despre Luna ca nu este deloc un tinut pustiu asa cum sustine NASA.

Luna, spune el, este de fapt un tinut placut, cu un “cer de culoarea sofranului”, cu vegetatie si viata in anumite zone, cu munti acoperiti de paduri, cu lacuri si rauri, si cu unele comunitati extraterestre. Teoriile lui Brian vor avea ecou intr-un alt domeniu al presupunerilor conspirative aerospatiale, cel denumit “Alternativa 3”, care a inceput initial ca o parodie fictiva, dar mai apoi a capatat proportii serioase in randul maselor.

Dupa cum a fost expusa, Alternativa 3 ar reprezenta un complot conceput de o reuniune globala a elitelor vizand abandonarea in mainile maselor de rand a planetei Terra, suprapopulata si poluata, purtatorii de sange albastru fiind transportati in secret de pe Pamant, impreuna cu cohorte de oameni care sa reprezinte forta de munca, spre orasele-cupola de pe Luna si Marte. Sunt teorii mai mult decat indraznete, premise cel putin paranoice si temeri aparent lipsite de orice temei relevant, insa daca exista vreun pilon solid care sa le sprijine, acela este ca emitentii si adeptii lor sunt oameni invatati, pregatiti si inteligenti, ale caror concluzii nu sunt chiar unele indoielnice.

Cu toate acestea, vanatori de celebritate si succes s-au ridicat din randurile celor mai curati, iar suspectarea de o asemenea pornire vine sa demoleze orice acreditare a unui promotor de teorii conspirationiste.

Continue reading

operatiune

Proiecte misterioase finantate de Nasa

Proiecte misterioase finantate de Nasa

În aprilie 2016, Jean Paul Fritz a publicat într-un cotidian francez un articol privind proiectele nebunești pe care NASA le finanțează, unele ținând de SF.

Unul dintre aceste proiecte se referă la transformarea unui asteroid într-o rachetă spațială. Cei care susțin acest proiect susțin că este posibil să trimită un robot pe un asteroid care va avea rolul de a crea instrumentele necesare pilotării.

Se preconizează că un astfel de proiect poate deveni viabil în următorii 20 de ani. Asteroidul devenit rachetă spațială se va deplasa pe orbita terestră sau pe cea lunară și va ajuta la explorarea cosmosului.



Un alt proiect se referă la utilizarea microorganismelor în extragerea minereurilor prețioase. Proiectul vizează solul marțian și se dorește a fi o reciclare bio.

Un alt proiect vizează planeta Venus. O planetă infernală, așa a fost numită, din cuza temperaturilor care ajung la 480 de grade și a presiunii atmosferice care este de 93 de ori mai mare decât cea de pe Pământ.

Recordul actual de viață a unei sonde spațiale a fost de două zile. Utilizând noile progrese electronice și celulele solare se va încerca crearea unui robot care să reziste acestor condiții.



Un alt proiect se referă la luna lui Saturn, Titan. Pe suptafața lui Titan se găsesc mări și oceane formate din etan și metan. Se spune că este un mediu unic în sistemul solar.

Ideea lui Steven Oleson constă în realizarea unui submarin care cu ajutorul unei sonde spațiale va ajunge în oceanele de pe Titan.
Submarinul va trebui să reziste oceanului de hidrocarburi, dar și la temperaturi de – 173 grade Celsius.

Un alt proiect finanțat de NASA se referă la posibilitatea ca astronauții care vor efectua misiuni către planeta Marte să fie adormiți pe timpul călătoriei spațiale.

Temperatura corpului va fi scăzută iar hrana se va administra intravenos. Se consideră că în aceste condiții vor fi necesare cantități mici de apă și hrană și se rezolvă și problema spațiului din naveta spațială. Vă reamintesc că o călătorie spre Marte durează 180 de zile.

Un cercetător de la Universitatea California de Sud crede că a rezolvat problema construcției unui habitat lunar. El propune realizarea unui material necesar construcțiilor din praful lunar.



Roboții care vor fi trimiși pe Lună vor putea construi domuri ca protecție împotriva radiațiilor solare sau a meteoriților, drumuri.
Titan fascinează cercetătorii. După proiectul cu submarinul, se încearcă construirea unui balon care să fie trimis în atmosfera planetei, care este formată din azot 95%.

Balonul va fi deplasat cu ajutorul unei drone care se va detașa de balon și va coborî pe solul marțian.

Continue reading

proiecte

NASA isi continua minciunile cu privire la incalzirea globala

NASA isi continua minciunile cu privire la incalzirea globala

Cel puţin o dată pe lună, apare câte o ştire mincinoasă în care suntem din nou ameninţaţi cu fenomenul “încălzirii globale” din cauza activităţii umane. Acest fenomen nu există… este cea mai mare înşelătorie a Ocultei Mondiale, care îşi doreşte să-şi realizeze planul perfid: acela de a produce o eră glaciară artificială, astfel încât să omoare cât mai multă populaţie (vedeţi articolul meu din 2012: Bill Gates şi alţi bogătaşi ai lumii doresc uciderea a miliarde de oameni, prin crearea unei “ere glaciare” artificiale).

De-a lungul istoriei, au existat şi ani mai calzi şi ani mai friguroşi, totul depinzând în special de ciclurile Soarelui. Nu are nicio legătură cu activitatea umană; e adevărat că această activitate produce poluare, însă între poluarea industrială şi aşa-zisa încălzire globală nu există absolut nicio legătură. Iar NASA se pare că este unul din instrumentele propagandei mincinoase a “încălzirii globale”, ceea ce arată încă o dată că această organizaţie este una a Ocultei Mondiale.

Haideţi să vedem minciuna lui NASA privind “încălzirea globală”. Citez de pe protv.ro:

Anul acesta (2016) a fost unul foarte călduros, temperatura medie globală crescând cu cu 1.38 grade Celsius, peste nivelul înregistrat în secolul al XIX-lea, foarte aproape de limita acceptată în acordul climatic de la Paris, adică de 1.5 grade Celsius. Iulie a fost cea mai călduroasă luna de când se ţine evidenţa modernă a climei, încă din 1880. Cu fiecare lună care a trecut încă din octombrie 2015, s-a stabilit un nou record al temperaturii, în materie de căldură.

NASA spune că evidenţele temperaturii din trecut, stabilite cu ajutorul analizei gheţarilor şi sedimentelor, sugerează faptul că încălzirea din ultimele decenii este anormală faţă de ultimul mileniu. “În ultimii 30 de ani, Planeta noastră s-a schimbat foarte mult, este ceva fără precedent, în ultimii 1000 de ani. Nicio perioadă din secolul XX până astăzi nu a mai arătat o asemenea fluctuaţie a temperaturii că aceasta. Ca să menţinem limita creşterii temperaturii sub 1.5 grade Celsius, trebuie să reducem în timp util emisiile de monoxid de carbon”, a explicat Gavin Schimit, Director NASA al Institutului pentru Studiile Spaţiale.

NASA, alături de Agenţia Naţională Oceanică şi de Administraţie Atmosferică, a descoperit faptul că temperatura globală a crescut, în ultimii 5000 de ani, cu 4-7 grade Celsius. Creşterea temperaturii în ultimele secole este de 10 ori mari rapidă decât în precedentul etalon al încălzirii. Ritmul încălzirii globale este la momentul actual este de 20 de ori mai rapid decât media istorică din ultimii 100 de ani, conform NASA.

P.S. Să comentăm această ştire. E adevărat că anul acesta (2016) a fost ceva mai cald faţă de alţi ani, dar lucrul acesta e normal (aşa cum am spus mai sus): întotdeauna există ani mai calzi sau ani mai răcoroşi, din cauza variaţiei ciclului solar. Nu-i nimic îngrijorător. Anul trecut (2015) a fost un an mai răcoros. De exemplu, site-ul wobleibtdieglobaleerwaermung.wordpress.com ne vorbeşte într-un articol din 26 august 2015 că gheaţa Groenlandei – o insulă masivă situată în nordul continentului european – a crescut în mod semnificativ, ceea ce pune la îndoială încă o dată ridicola teorie a “încălzirii globale”.

Cu 1 an înainte, în iunie 2014, s-au înregistrat cele mai scăzute temperaturi din istorie în Antarctica, conform site-ul Institutului Naţional de Meteorologie al Franţei (meteofrance.fr). Apoi, într-un studiu din 2012, intitulat “Temperaturile extratropicale din emisferica nordică din ultimele 2 milenii”, şi realizat de B. Christiansen de la Institutul Danez de Meteorologie şi  F.C. Ljungqvist, de la Universitatea din Stockholm, nivelul de căldură din a doua jumătate a secolului al X-lea a egalat sau e depăşit uşor nivelul de căldură din secolul al XX-lea. Un alt studiu, realizat de Esper şi alţi autori a fost publicat în Jurnalul de Schimbare Planetară şi Globală. Acesta arată că nu doar verile din mijlocul Evului Mediu au fost mai călduroase decât cele din prezente, dar şi numeroase veri din timpul Imperiului Roman (de acum 2.000 de ani) erau mai fierbinţi decât cele de azi.

Pe de altă parte, se pare că oamenii de ştiinţă se pare că nu sunt mai sunt dispuşi să mai accepte şarada asta cu încălzirea globală. Până în momentul de faţă, peste 31.000 de oameni de ştiinţă americani au semnat o petiţie în care pun la îndoială schimbările climatice din cauza activităţii umane. Cercetătorii, probabil, au fost convinşi de revelaţiile unui cercetător NASA retras (se pare că doar cei retraşi de la NASA spun adevărul! – ceilalţi, care sunt în funcţii, susţin minciunile conducerii NASA!), John L. Casey. Acesta a demonstrat faptul că ciclurile solare din sistemul nostru solar au o corelaţie directă cu încălzirea globală. Astfel, chiar dacă Pământul ar experimenta încălzirea globală, acesta este un fenomen natural, ce este independent de activitatea umană.

Continue reading

news

Un gigant asteroid va lovi Pamantul in zona Americii de Nord

Un gigant asteroid va lovi Pamantul in zona Americii de Nord

Sfarsitul lumii nu este aproape…Insa conform informatiilor furnizate de sute de publicatii online din Occident, ceva catastrofal se va intampla atunci cand un asteroid gigantic, cu un diametru de 4 km, va lovi Pamantul in zona Americii de Nord.


Asteroidul ar urma sa intre in coliziune cu pamantul in perioada 15-25 septembrie, conform dailyrecord.co.uk. Scenariu a fost pus in discutie pentru prima data in urma cu un an, de catre ministrul francez al Afacerilor Externe, Laurent Fabius, care spunea, la acea vreme, ca omenirea se va confrunta cu o catastrofa majora peste 500 de zile.

Specialiştii spun ca un astfel de impact ar avea consecinte catastrofale, s-ar putea produce cutremure mari, vulcanii din zona Pacificului s-ar putea reactiva, iar coastele americane ar putea fi maturate de tsunami-uri uriaşe, cu o inaltime de peste 100 de metri.

Continue reading

sfarsitul lumii