Rase extraterestre din alte sisteme solare

Rase extraterestre din alte sisteme solare

În scopul menținerii maselor umane sub oborocul misticismului, Guvernul din umbră (formularea nu este o ficțiune) recurge la elucubrațiile debitate de diverși ”sceptici” în mass-media internațională, plătiți de guverne, în scopul dezinformării populației în privința existenței vieții în Univers și a astronavelor extraterestre, ce survolează planeta noastră din vremuri ancestrale.

În acest sens, acțiunea Guvernului din umbră nu își găsește o explicație rezonabilă. NASA – Agenție guvernamentală de investigații extraterestre aparținând Pentagonului, a stabilit un termen de 20 de ani, până vom intra în contact direct cu viața umanoidă din Univers. De ce peste 20 de ani și nu în prezent? Creierul uman se află deja într-o involuție evidentă din cauza facilităților tehnologice actuale, ale poluării mediului ambiant și a unor fenomene terestre și cosmice de anvergură, ce va face și mai dificilă în viitor trezirea populației din somnul suficienței, indus prin educație școlară și de către mass-media scrisă și audio-vizuală, potrivit cărora suntem “singura” civilizație tehnologică în imensitatea Universului.
Planurile unor aparate de zbor cosmic, ce au fost găsite în arhivele secrete ale SS

După înfrângerea Germaniei naziste în cel de-al doilea război mondial, aliații au găsit în arhivele secrete ale SS, planuri ale unor aparate de zbor cosmic. Redăm mai jos, spre exemplu, unul dintre proiectele descoperite cu acel prilej.


Diametru: 71 metri.

Acționare: tachionator Thule 70 plus Schumann – Levitator (blindat).

Distribuția: impuls câmp magnetic.

Viteza: 7000 km/h. Max. 40.000 km/h.

Echipaj: 32 oameni.



Capacitate cosmică: 100%.

Capacitate generală de zbor: ziua și noaptea, în orice condiții meteorologice.

Gata de zbor: anul 1945

Planurile pentru astronava ANDROMEDA cu echipaj uman, prevedeau o viteză de propulsie în spațiul cosmic de 300.000 km/oră, teoretic viteză nelimitată.

Potrivit unei declarații făcută la data de 17 decembrie 1970, savantul român Henri Coandă a experimentat în nordul Africii între anii 1938 – 1939, zborul unor aparate de formă lenticulară cu masa de 800 – 1200 kg. Savantul nu a spus cine era beneficiarul experimentelor, dar se poate presupune. Se pare că Henri Coandă a lucrat pentru un program cosmic german, având ca obiect proiectarea unor aparate de zbor destinate explorării spațiului extraterestru. Este mai puțin cunoscut faptul, că Henri Coandă a fost judecat în Franța pentru înaltă trădare la terminarea celui de al II-lea război mondial și a fost la un pas de a fi executat prin împușcare.
Astronave extraterestre pilotate de umanoizi din alte sisteme solare

Foști oficiali americani și canadieni, astronauți și alți oamenii de știință, au depus mărturii privitoare la existența unor rase umanoide extraterestre și a astronavelor pe care le folosesc în călătorii astrale. Din declarațiile făcute de astronauții dr. Brian O’Leary, dr. Edgar Mitchell și dr. Clark C. McClelland, rezultă că au văzut umanoizi extratereștri colaborând cu oameni de știință americani. Dr. Edgar Mitchell și dr. Clark C. McClelland au spus, că în ultimii 60 ani extratereștrii ne vizitează frecvent planeta și colaborează la realizarea unor proiecte secrete comune cu pământenii, dar guvernele ne ascund acest lucru.

Au mai depus mărturii despre existența extratereștrilor și Richard French, fost locotenent-colonel în cadrul Forțelor Aeriene ale USA (USAF), colonelul Dwynne Arneson de la U.S. Air Force – SAC Control Officer, profesorul dr. Robert Jacobs de la U.S. Air Force – Vandenberg Air Force Base, profesorul emerit dr. Jack Kasher, fizician la Universitatea Nebraska, Chase Brandon – fost agent CIA, Clifford Stone de la U.S. Army – Extraterrestrial Retrieval Team, care afirmă că a participat la o întâlnire cu extratereștri din alt sistem solar, Harry Allen Jordan, de la U.S. Navy, Radar Operator – USS Roosevelt, John Callahan – Senior FAA Official, Accidents Investigations, Paul Hellyer – fost ministru al Apărării din Canada și alți oficiali sau foști oficiali americani și canadieni.

Personal, am asistat la patru fenomene OZN și la câteva întâlniri de aproape, cu certitudine extraterestre. La trei observaţii OZN am fost atenţionat de alţi martori oculari. În privinţa acuităţii a memoriei vizuale nu am avut niciodată probleme. Puteam să disting componentele unui stâlp metalic, amplasat la mai mulți kilometri depărtare și să-i rețin detaliile tehnice. Am acuitatea vizuală nealterată și prezent, la vârsta de 81 de ani.

În anul 1970, în jurul orelor 11, în timp ce ieșeam de la o manifestare de protocol ce a avut loc la sediul Uniunii Ziariștilor, situat pe Calea Victoriei din București, am văzut câteva grupuri de oameni, ce priveau cu insistență în sus. Pe cer se afla OZN de formă relativ pentagonală, ce staționa deasupra Capitalei. Am luat ca reper vârful unui stâlp metalic, ce se afla lângă trotuar și am observat că astronava staționa la punct fix. Când am sosit la AGERPRES (pe vremea aceea, AGERPRES era o agenție de presă guvernamentală), am aflat că din ordinul lui Nicolae Ceaușescu, au fost trimise două avioane militare să intercepteze OZN-ul. Nu au reușit. Astronava se afla la înălțimea de peste 30 kilometri și avea diametrul estimat de către piloții militari, de circa 800 metri. OZN-ul a dispărut în jurul orelor 14.

În noaptea de 22 spre 23 august 1980, cu aproximație între orele 1,30 şi 4,45, a avut loc în Curbura Buzăului un fenomen OZN mai puțin obișnuit. Evoluția astronavelor extraterestre a fost observată de numeroşi martori oculari. Eram cu un grup de copii antrenaţi într-o misiune specială. Copiii erau cazaţi într-o clădire situată la circa 30 m de hotelul de interes local, în care eram cazat eu. Pe 22 august au sosit şi părinţii copiilor, care s-au cazat la acelaşi hotel.

În jurul orelor 1,30, o fată s-a trezit și privind pe fereastră, a văzut pe cer un OZN lenticular. Le-a trezit şi pe celelalte fete şi au ieşit afară. Au observat că cerul nopții mai era un OZN mai mare, de formă trapezoidală, cu baza mare în sus. Au dat alarma în hotel. M-au trezit aruncând cu pietricele în geam, strigând „OZN-uri!”

Am ajuns afară laolaltă cu vreo 20 de persoane, ce se aflau cazate în același hotel. Pe cer era un OZN mare, portocaliu, sub formă de trunchi de con, cu baza mare în sus. În treimea superioară gravitau de la dreapta spre stânga scântei colorate în roşu şi verde. La dreapta, jos, deasupra unui deal, era un OZN portocaliu de formă lenticulară, ce părea a fi în dificultate tehnică. Cădea spre coama dealului, pendulând ca o frunză ce cade din copac. Când era să se izbească de deal, lumina portocalie devenea brusc mai intensă, se ridica pe verticală, stătea câteva momente la punct fix, după care începea iar să cadă spre muchia dealului.

Am privit astronavele timp de vreo douăzeci de minute, după care, obosit fiind, m-am dus la culcare. Am aflat de la câteva persoane care nu dormiseră în noaptea aceea, că fenomenul OZN a durat cu aproximaţie până la ora 4,45. OZN-ul lenticular s-a redresat, a pornit pe diagonală ascendentă spre nava-bază, s-a contopit cu ceasta şi astronava a accelerat dispărând cu viteză în imensitatea spațiului cosmic.

Trebuie să fac câteva precizări asupra observării fenomenului OZN. Nici unul dintre localnici nu a văzut OZN-urile. Ei dormeau duși în acel moment. Un sătean în vârstă din Scăieni, sat situat la câţiva kilometri depărtare, a declarat unui ziarist că a văzut OZN-urile, dar i s-a spus că era o aplicaţie militară cu elicoptere. Deşi aveam aparat de filmat şi aparat de fotografiat profesionale, nu am filmat sau fotografiat fenomenul. Pur şi simplu informaţia cerebrală de a face acest lucru dispăruse. La fel s-a întâmplat şi în celelalte cazuri de evoluţii OZN, la care am asistat. Este posibil ca asta să fie explicaţia penuriei de imagini fotografice şi filmate credibile despre OZN-uri.

A două zi am pornit pe la orele 7,30 împreună cu trei colaboratori, pe dealul deasupra căruia se aflase OZN-ul în dificultate tehnică. După ce am început să urcăm pe culmea dealului, am cerut unui colaborator să fotografieze tot ce se va întâmpla. Curând, am observat rostogolindu-se prin iarbă o sferă argintie, ceva mai mică decât o minge de tenis. Când am vrut să o filmez, obiectul mi-a atins piciorul stâng. S-a iscat o flamă portocalie şi am simţit un şoc electric la mâna stângă, în care era camera de filmat. Concomitent s-a produs un vârtej de aer, ce ne-a trântit la pământ.

Pantalonii mei au plesnit la cusături în urma presiunii interioare cauzate de explozia obiectului. Braţul meu stâng, în care era aparatul de filmat, ce se vede ”radiografiat” în fotografie, nu s-a vindecat total nici până azi. Ce era acea sferă argintie? O formă necunoscută de fulger globular sau un obiect scăpat de OZN-ul lenticular? (Fotografia a fost făcută de un fost colaborator, chiar în momentul căderii sale la pământ. Este unicul negativ fotografic păstrat de mine, în pofida recomandării beneficiarului temei de cercetare de a preda toate negativele și filmele realizate pe teren.)

Către prânz, a sosit un „tovarăş” de la Bucureşti într-o maşină Aro de teren. A cerut să spun celor care au văzut OZN-urile, că ar fi fost vorba de o aplicaţie militară cu elicoptere. „Dacă dumneata îi crezi idioţi pe toţi martorii oculari, spune-le dumneata acest lucru!” – am replicat eu.

În anul 1983, în seara zilei de 9 iunie, eram cu grup de cercetători pe terasa aceluiași hotel din Curbura Buzăului. În jurul orelor 22,30 o tânără din componența echipei ne-a atras atenția asupra unui OZN, ce se deplasa cu mare viteză, în zigzag, prin Calea Lactee. În urma acestuia, la un interval de circa 15-20 de secunde, a apărut un alt OZN, mai mare, în jurul căruia gravitau scântei colorate, ce a urmat același traseu unghiular. Din grupul nostru făcea parte și un fost aviator, instructor de zbor, un antiozenist convins. L-am întrebat care este părerea sa despre fenomenul văzut. Ne-a răspuns că satelit nu era, pentru că sateliții nu zboară în linie frântă. Nici avion nu era, pentru că avioanele nu se deplasează cu asemenea viteză și pe traseu unghiular. Era altceva, probabil de origine extraterestră. Evoluția astronavelor ce zburau prin Calea Lactee, era similară cu deplasarea terestră a unor șefi de stat, cu antemergători în fața coloanei oficiale.

Cu prilejul unei prospecții în teren întreprinsă în Munții Orăștiei pentru o temă de cercetare guvernamentală, am fost interceptat în pădure pe o terasă stranie perfect plană, de o navă extraterestră de dimensiuni reduse. Era pilotată de doi umanoizi de o rasă întrucâtva asemănătoare cu rasele umane, cu pielea feței de un portocaliu roșcat.



Cel puțin așa se vedea prin parbrizul navei. Și generalul de divizie Vasile Dragomir, fost șef al Direcției Topografice Militare, a spus că și el a fost ”vizitat” în aceeași zi de doi extratereștri, ce pilotau un vehicul spațial, când se afla pe o terasă asemănătoare în zona Vârtoape. Generalul era de părere să nu vorbesc cu nimeni despre întâlnirea cu extratereștri, pentru a evita unele riscuri ce pot să apară din partea semenilor noștri.

Întâmplările descrise mai sus sunt senzaționale numai în aparență. În curând vor face parte din viața noastră de zi cu zi. Sper ca acest articol să contribuie la devansarea termenului dat de către NASA, în privința recunoașterii existenței civilizațiilor tehnologice extraterestre.

Continue reading

tehnologie

Ce se afla cu adevarat pe Luna

Ce se afla cu adevarat pe Luna

S-ar putea spune că în ultimii zece ani tot mai mulţi oameni au început să devină conştienţi de faptul că majoritatea misterelor rămân ascunse şi că ceea ce are loc în spatele uşilor închise nu este făcut cunoscut publicului. Unul dintre domeniile abonate la „secretul total” este cel al existenţei fiinţelor şi navelor extraterestre. S-a făcut şi încă se mai face totul pentru discreditarea acestui subiect, pentru ridiculizarea şi trecerea lui în derizoriu.

Ultimii ani au adus însă dovezi din ce în ce mai clare pentru a susţine realitatea vieţii extraterestre şi a conexiunilor ei cu umanitatea. Ele sunt chiar covârşitoare prin numărul lor, acoperind o arie vastă de domenii, de la arheologie şi istorie, până la ştiinţă şi tehnologie. La această ieşire de sub „clopotul cenzurii” au contribuit un număr însemnat de oameni de ştiinţă şi chiar oficiali ai guvernului sau armatei unor țări considerate „puteri ale lumii”, care au deconspirat multe dintre marile secrete ce menţineau în „ceaţă” acest subiect sensibil. Ei au făcut aceasta sub sau fără protecţia anonimatului; este însă cu atât mai surprinzător faptul că unii dintre ei au făcut parte chiar din instituţii consacrate în studiul Cosmosului. Fără îndoială că cea mai de notorietate astfel de instituție este NASA, chiar dacă posibilitățile pe care ea le are sunt cu mult depăşite de alte proiecte aşa-zis „negre” ale SUA sau ale marilor puteri ale lumii.

Strânşi în chingile şantajului şi ale presiunilor exercitate de grupuri „din umbră” sau de oficialităţi guvernamentale ori din Serviciile Secrete, fiind totodată dependenţi de fondurile primite anual de la Administraţia SUA, echipele de oameni de ştiinţă din cadrul NASA au respectat mult timp condițiile severe de confidențialitate care le-au fost impuse la angajare. De altfel, aceasta nu a fost foarte dificil, deoarece chiar în interiorul grupurilor de lucru din cadrul instituției există o compartimentalizare strictă, ce nu permite accesul la informaţiile cu adevărat valoroase şi secrete decât unui număr foarte restrâns de savanţi.

Ne putem imagina prin ce stări de stres, frustrare şi neputinţă au trebuit să treacă numeroşi cosmonauţi care au executat misiuni în cadrul programelor Mercury sau Apollo, ce acorduri foarte stricte de confidenţialitate au fost obligați să semneze şi ce presiuni au trebuit să îndure aceştia de-a lungul vieţii, doar pentru că nu aveau voie să vorbească despre ceea ce au văzut cu adevărat în spațiu. Dintre toţi, sărmanul Neil Armstrong, cu bunătatea inerentă firii lui, pare să fi suferit în tăcere cel mai mult. Este greu să declari public informaţii foarte sensibile – mai ales atunci când eşti o voce plină de notorietate – dacă ştii că ai familie şi o viaţă de trăit. Cu sabia lui Damocles deasupra capului, Neil Armstrong ne-a lăsat totuşi în mod aluziv să înţelegem că lucrurile sunt mult mai complicate decât se prezintă ele maselor de oameni: „…mari idei nedescoperite – [tot atâtea posibilităţi de] străpungere [a vălului] – sunt [acum] la dispoziţia celor care pot îndepărta straturile ce acoperă adevărul.”



Există încă multe obstacole pentru a obţine informaţia totală despre unele subiecte. Unul dintre aceste obstacole este eternul motiv al „securităţii naţionale”, care face ca informaţia să fie clasificată şi ascunsă cunoaşterii publice. Acest lucru a devenit evident odată cu scurgerile de informaţii puse la dispoziţie de WikiLeakes şi Edward Snowden, însă problema merge de fapt mult mai adânc. De pildă, Guvernul SUA clasifică aproximativ 500 de milioane de pagini de documente în fiecare an. Acesta ar putea fi un subiect de discuţie în el însuşi, iar pentru cei interesaţi de el, o bună sursă de informare poate fi găsită aici.

În ceea ce priveşte personalul NASA, o parte din el a făcut declaraţii surprinzătoare în ultimii ani despre cel mai „apropiat” astru al Agenţiei Spaţiale: Luna. Unul dintre cei care au acţionat în acest sens este George Leonard, savant angajat în cadrul NASA şi totodată analist foto, care a studiat foarte multe imagini oficiale ale Lunii, preluate de NASA, multe dintre ele fiind publicate în cartea sa: Somebody Else Is On The Moon.

Deşi fotografiile prezentate au dimensiuni mici, iar calitatea lor este departe de standardele din ziua de azi, ele totuşi oferă anumite detalii ale imaginilor originale, care sunt uimitoare.
Dar George Leonard nu a fost singurul om de ştiinţă din cadrul NASA, cu o reputaţie solidă, care a dezvăluit lumii adevărul în ceea ce priveşte Luna şi fotografiile luate pe suprafaţa ei de către misiunile Apollo. Iată de pildă ce afirmă Bob Dean – Comandant Sergent Major al Armatei SUA şi analist al Serviciilor Secrete în cadrul NATO, actualmente în rezervă – la o conferinţă susţinută în Europa: „Doamnelor şi domnilor, NASA – despre care mulţi dintre noi ştiu că mai este cunoscută şi ca „niciodată să nu dai un răspuns direct” – a şters nu mai puţin de 40 de role de film realizate în timpul programului Apollo, care implicau zborul spre Lună, zborul în jurul Lunii, aselenizarea, precum şi deplasările cosmonauţilor pe Lună. (…) Vorbim deci despre câteva mii de imagini individuale ce au fost filmate, pe care autorităţile oficiale au considerat că nu avem dreptul să le vedem. Ele au fost considerate „perturbatoare”, „social inacceptabile” şi „politic inacceptabile”.”

Dacă ne vom referi la fenomenul OZN, atunci putem vorbi despre dezvăluirea publică a mii de documente, pe lângă sute de mărturii credibile. Acesta este însă şi el un subiect care poate fi tratat separat.

Este de asemenea important să amintim că Guvernul Rusiei a solicitat de curând o investigare internaţională asupra faptului că filmarea originală a aselenizării în anul 1969 a dispărut. În cererea lor, ruşii se referă de asemenea şi la cele 400 de kilograme de roci lunare care au fost prelevate în timpul misiunilor Apollo dintre anii 1969 şi 1972.

George Leonard a argumentat că oficialii NASA ştiu foarte bine despre activitatea extraterestră de pe Lună şi au dorit să ascundă această informaţie. Să nu uităm totuși că aceşti oficiali reprezintă doar nişte pioni în faţa unor foruri decizionale mult mai înalte şi ocultate privirilor publice.


Alături de Leonard, celebrul cosmonaut Edgar Mitchell, al 6-lea om care a păşit pe Lună, ne îndeamnă să dăm dovadă de bun simţ, inteligență şi voinţă de a studia pentru a ne da seama foarte repede de adevăr: „Citiţi cărţile din domeniu, citiţi despre „folclorul” strâns până acum, pentru că nu există niciun dubiu că Pământul a mai fost vizitat [de extratereştri]. (…) Universul în care trăim este cu mult mai uimitor, incitant, complex şi profund decât am fost noi capabili să aflăm până în acest punct al dezvoltării noastre. (…) [Omenirea s-a întrebat demult] dacă suntem singuri în Univers. [Însă] doar în ultima perioadă am obţinut cu adevărat dovezi pentru aceasta. NU, NU SUNTEM SINGURI.”

Continue reading

viata extraterestra

Contactul dintre extraterestrii si civilizatia umana

Contactul dintre extraterestrii si civilizatia umana

Realitatea contactului extraterestru cu civilizatia umana devine tot mai clar odata cu trecerea timpului, avand in vedere ca fluxurile de informatii care atesta prezenta extraterestra si influenta pe care acesta a avut-o asupra omenirii isi fac tot mai des aparitia.

In timp ce foarte multi dintre noi avem in continuare foarte multe indoieli in legatura cu aceasta realitate, din ce in ce mai multe persoane incep sa realizeze adevarul despre care s-a discutat vreme de secole. O astfel de dovada este cea oferita recent de guvernul mexican care a facut publice documentele si imaginile obiectelor descoperite pe situl arheologic de la  Calakmul, Mexic. Aceste obiecte au puterea de a demonstra contactul dintre extraterestrii si rasa umana.

Multumirile speciale pot fi oferite celor de la Institutul National de Antropologie si Istorie din Mexic (INAI), cei care au descoperit aceste discuri fascinante. Aceasta noua descoperire loveste puternic secretul care a fost creat intentionat in jurul adevaratei istorii a Pamantului nostru. Discurile sunt o creatie Maya si au fost descoperite in urma cu aproximativ 80 de ani, potrivit celor de la INAI. Aceste piese arheologice uimitoare au mai fost prezentate si inainte si vor face obiectul unui documentar produs de Raul Julia-Levy si regizat de Juan Carlos Rulfo, castigatorul festivalului Sundance 2006, cu filmul “In The Pit”. Documentarul se anunta a fi unul senzational, fiind in prezent intutulat “Revelations of the Mayans 2012 and beyond”.

“Mexic va lansa manuscrise, artefacte si documente importante care vor demonstra contactul dintre civilizatia Maya si extraterestrii, iar toate informatiile vor fi sutinute de arheologi.”, a declarat Juan Carlos Rulfo. “Guvernul mexican nu face aceasta declaratie pe cont propriu, tot ceea ce vom prezenta va fi sustinut de dovezi stiintifice.”

Guvernul mexican pregateste eliberarea acestor secrete de stat, secrete care au fost protejate timp de aproximativ 80 de ani. Desi fotografiile discurilor au fost prezentate pentru prima data de Klaus Dona si Dr. Nassin Haramein in timpul unei conferinte care a avut loc la Saarbrucken, Germania, in luna iunie a anului 2011.

Discurile antice de origine maiasa descriu contactul cu civilizatiile extraterestre. Mai jos putem observa una dintre discurile despre care am discutat pana acum. Diferite zone au fost numerotate astfel incat sa putem discuta despre fiecare imagine descrisa.

1. Acesta este pamantul si atmosfera sa. Acest lucru este ilustrat prin doua inele.

2. si 3. Aceasta este o cometa sau un asteroid care se indreapta catre Pamant.

4. Aceasta este o nava spatiala special conceputa pentru a lovi sau pentru a devia cometa.

5. Acesta este un astronaut care se afla la controlul navei.

6. Aceasta este o nava spatiala controlata inteligent.

 Luis Augusto Garcia Rosado este cel mai inalt oficial guvernamental al statului Mexic care a decis sa rupa tacerea despre aceasta realitate ascunsa. Rosado a vorbit despre contactul“dintre maiasi si extraterestrii, sustinut de traducerile unor manuscrise pe care guvernul le-a pastrat ascunse in seifuri subterane”. De asemenea, acesta a mentionat si existenta unor“piste de aterizare din jungla vechi de 3.000 de ani”.

Continue reading

oameni

Materialul folosit la construirea aeronavelor spatiale

Produsul poate rezista la temperaturi de până la 1700 °C.

Ceramica este un material folosit din ce în ce mai des în dezvoltarea tehnologiilor de vârf. Motivul principal îl constituie multitudinea de proprietăţi pe care acest compus le are: duritate, stabilitate dimensională, rezistenţă la uzură etc. Toate aceste caracteristici pot aduce îmbunătăţiri industriei aerospaţiale, iar inginerii nu ezită să profite de ele.

Cercetători din cadrul Laboratoarelor HRL din Malibu, California, au reuşit să îl obţină cu ajutorul unei imprimante 3-D piese ceramice, pe care le pot încorpora aeronavelor spaţiale. Principala inovaţie constă în depăşirea principalei probleme întâmpinate în producerea acestui material: tendinţa de a se sparge. Această descoperire ar putea fi folosită pentru a realiza caroserii din ceramică, motoare sau chiar aeronave hipersonice.

Materialul revoluţionar reprezintă, de fapt, un tip de răşină, care, atunci când este prelucrată, se transformă în ceramică. Produsul rezultat poate rezista la temperaturi de până la 1700 °C, fiind de 10 mai durabil decât alte materiale similare.

"Ceramica se prelucrează mult mai greu decât plasticul sau metalul, deoarece are o maleabilitate scăzută. Prin urmare, am creat o răşină pe care am printat-o asemenea unui polimer. După ce a fost expus acţiunii focului, răşina s-a transformat în ceramică", a declarat Tobias Schaedler, cercetător în cadrul Laboratoarelor HRL din Malibu.

Un alt tip de ceramică, alumina (oxid natural de aluminiu), este folosit deja în construirea de vehicule aerospaţiale ce funcţionează cu ajutorul propulsoarelor de ion. Astfel de motoare folosesc energie electrică pentru a încălzi combustibilul gazos, generând ioni.

Imprimarea de piese ceramice ar putea stimula industria producătoare de maşini alimentate cu gaz. Astfel, prin comparaţie cu aeronavele spaţiale, se pot produce motoare rezistente la temperaturi ridicate, utilizate pentru propulsarea de vehicule la viteze foarte mari.

Continue reading

temperatura

Un nou tip de metal extrem de puternic si foarte usor

Un nou tip de metal extrem de puternic, dar foarte usor a fost creat de o echipa de cercetatori de la Facultatea de Inginerie si Stiinte Aplicate Henry Samueli din cadrul UCLA.

Noul metal ar putea fi folosit in constructia de avioane, nave spatiale sau masini.
Metalul este compus din magneziu cu nanoparticula de carbura de siliciu, potrivit unui comunicat de presa.

In cercetarea facuta publica sambata, in revista Nature, se descrie si noua metoda folosita de oamenii de stiinta pentru a dispersa si stabiliza nanoparticulele in materialele topite.

Cercetatorul Xiaochun Li a declarat ca s-a plecat de la ideea potrivit careia nanoparticulele sporesc puterea metalelor fara a le deteriora plasticitatea si ca acest lucru s-ar aplica foarte bine metalelor usoare, precum magneziul.material,informa

"Dar pana acum nu au existat echipe care sa reuseasca sa disperseze nanoparticulele ceramice in metale topite", a punctat Xiaochun Li.

Acesta a precizat ca metoda descoperita de echipa sa reprezinta un inceput catre o performanta mai mare a multor metale.

Continue reading

rezistenta