Se afișează postările cu eticheta timpul. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta timpul. Afișați toate postările

Dincolo de coincidente si normal

La 4 mai 1882 canoniera braziliană Araguari, condusă de locotenentul Veira, a pescuit din apele oceanului o sticlă sigilată. În interiorul sticlei era o pagină ruptă din Biblie pe care cineva scrisese următorul text, la bordul navei Sea Hero a izbucnit o revoltă.

Căpitanul a fost ucis și primul ofițer a fost aruncat în apă. Pe mine, ofițerul secund, m-au forțat să conduc vasul către gurile Amazonului.

Căpitanul canonierei hotărăște să plece în căutarea navei, către gurile Amazonului. După două ore, a reușit să se apropie de Sea Hero.

A fost deschis focul asupra navei și rebelii au fost obligați să se predea. La bord l-au descoperit pe ofițerul secund care fusese luat ostatec.

Locotenentul Veira a rămas surprins când a aflat numele căpitanului vasului. El verificase registrul Loyd și acolo figura un alt nume. Surpriza nu s-a oprit aici. Ofițerul secund de pe navă l-a întrebat pe Veira prin ce miracol s-a aflat în zonă. Acesta i-a relatat povestea cu textul descoperit în sticlă. Locotenentul nu avea habar despre acea sticlă. Mai mult, el a spus că nu a avut la îndemână cele necesare pentru a scrie un text, fiind izolat în cala navei.

Multă vreme, misterul a rămas nedezlegat. După un timp, autorul cărții Sea Hero, care fusese publicată cu 16 ani înainte de acest eveniment, a mărturisit că a avut o idee atipică de a face publicitate cărții.

A cumpărat 5000 de sticle în care a introdus câte o foaie din Biblie pe care scrisese textul cunoscut. Textul a corespuns întâmplării care urma să se producă peste 16 ani.

Întâmplarea următoare s-a produs în Franța, în timpul celui de al Doilea Război Mondial. În una din nopți, la ușa unei case parohiale s-a prezentat o doamnă care l-a rugat pe preot să se prezinte la o anumită adresă pentru că un tânăr este grav bolnav.

Femeia era extrem de supărată și a părăsit în grabă casa parohială. Cu toate că oraşul era sub ocupație germană, preotul s-a deplasat la adresa dată. Preotul a avut surpriza să constate că la adresa respectivă locuia un tânăr, dar care era sănătos.

Pentru că era noapte, tânărul l-a invitat pe preot la o ceașcă de ceai. După ce au discutat cât se poate de cordial, tânărul povestindu-și viața, preotul a plecat.

La câteva minute, casa în care locuia tânărul a fost bombardată și tânărul a murit. Preotul s-a reîntors la locul faptei de unde a recuperat actele de identitate ale tânărului.

Printre acestea era și o poză cu o femeie așezată în sicriu. Pe verso era scris, mama și data morții acesteia. Femeia murise cu trei ani în urmă. Preotul a recunoscut femeia. Era persoana care venise la casa parohială.






Continue reading

Ce mistere are planeta Marte

Cercetătorii de la Institutul Massachsetts au publicat în 14 octombrie 2016, un punct de vedere cu privire la proiectul Mars One, pe care îl dezvoltă cercetătorii olandezi, cu privire la colonizarea planetei Marte.

Americanii susțin că acest proiect este o utopie și că după 68 de zile, toți coloniștii vor fi morți. Cu ajutorul calculelor matematice ei au ajuns la concluzia că oxigenul se va epuiza, mâncarea se va termina și o problemă importantă este legată de apa potabilă.

Cultivarea plantelor în sere închise ermetic nu poate fi posibilă pentru că în aceste condiții oxigenul devine inflamabil. Proiectul Mars One costă 4,5 miliarde de dolari și este finanțat de olandezul Bas Lansdorp, care susține că în anul 2024 va trimite patru voluntari pe planeta Marte.

Au fost captate de pe Marte fotografii care prezintă cratere de dimensiuni uriașe, cu un diametru de peste 250 de kilometri. În una dintre fotografii se putea observa că în mijlocul unui crater se află un obiect misterios, care seamănă cu un OZN.



Este posibil ca acest obiect să fie cauza apariției unui astfel de crater. În anul 1976, au început să fie date publicității primele fotografii de pe suprafața marțiană și care au ridicat multe semne de întrebare. În primul rând, structuri sub formă de piramidă care par că nu sunt de origine naturală.

S-a pus întrebarea cine ar fi putut construi astfel de structuri, mai ales că structuri identice au fost observate și pe Lună. S-a emis ipoteza că o civilizație avansată le-a construit și care a dispărut în urma unui cataclism care s-a produs pe Marte.

Poate că acest cataclism a fost cauzat de o ploaie de asteroizi și meteoriți sau poate că acea misterioasă civilizație l-a produs.
O altă teorie susține că Anunnaki sunt autorii acestor construcții de pe Marte și Lună, după care au ajuns pe Pământ, unde au ridicat structuri similare.

O altă problemă care nu are un răspuns este faptul că cele două emisfere ale planetei sunt foarte diferite ca și structură. Emisfera sudică are o suprafață accidentată, plină de cratere, în timp ce, emisfera nordică este netedă. Fenomenul a fost numit dihotomie emisferică și i-a făcut pe specialiști să presupună că zona aferentă emisferei nordice s-a format mai târziu.

În anul 2005, au fost depistate cantități mari de metan în atmosfera marțiană. A fost avansată ideea că microorganismele din solul marțian produc acest metan și în aceste condiții, există forme de viață pe Marte.

O altă întrebare care aşteaptă răspuns este cea legată de modul cum s-au format cei doi sateliți ai planetei, Phobos și Deimos. S-au desprins din planeta Marte sau sunt doi asteroizi care au fost atrași în orbita planetei?



Polii planetei sunt acoperiți cu lespezi mari de dioxid de carbon înghețat. În timpul verii marțiene, aceste straturi încep să se dezghețe și se transformă direct în gaz. Acest fenomen produce gropi uriașe care sunt înconjurate de un praf ce seamănă cu aurul.
Pe suprafața marțiană a fost identificat cel mai mare canion descoperit până acum.

Are o lungime de 3000 km, o lățime de 600 km și o adâncime de 8 km. Un adevărat colos despre care nu se știe cum s-a format.

Tot pe suprafața marțiană s-au înregistrat cele mai mari furtuni de nisip. Se spune că particulele de praf absorb lumina de la Soare și ajungând în zonele mai reci ale planetei generează furtuni de o intensitate violentă.
Continue reading

Extraterestrii supravegheaza Terra cu cinci sateliti


“Informaţiile despre extratereştri şi OZN-uri sunt mai vechi. În cursul anului 1955 a fost observat un corp ceresc, de aproximativ 100 de metri în diametru, care se îndrepta spre Terra.

La apropierea de Pământ, corpul s-a oprit şi s-a desfăcut în cinci bucăţi, care se rotesc şi astăzi pe orbita terestră. Toate datele conduc spre ipoteza că e vorba de un sistem extraterestru de monitorizare a speciei omeneşti. Trebuie spus că un obiect cosmic în mişcare nu se poate opri brusc, decât dacă este artificial, adică are motoare.

Mai mult, conform datelor mai multor observatoare astronomice din SUA şi din Anglia, acel corp, ajuns în apropierea Terrei, s-a fragmentat în 5 părţi inegale printr-o explozie, adică s-a satelizat, iar bucăţile sale pot fi observate şi astăzi, chiar cu telescoape optice de amatori”, ne-a declarat generalul Emil Străinu, doctor în ameninţări neconvenţionale şi asimetrice.

Câţiva savanţi au propus de-a lungul timpului trimiterea unor echipaje pentru a inspecta navele, însă nu se cunoaşte un răspuns oficial la această problemă din cauză că marile puteri nu au comentat niciodată nimic.



Astrofizicianul rus S. P. Bojici spunea în 1980 despre aceste obiecte: “Sunt sigur că în jurul Pământului se roteşte o navă cosmică de provenienţă extraterestră. Această problemă e cunoscută în SUA, dar şi în Marea Britanie, însă nu se vorbeşte nimic”.

Astrofizicianul american Stanton Fredman a spus pentru TAOLNews, în 1993, că “ştim şi noi despre explozia aceea din 1955. Nu e exclus ca aceste fragmente să aparţină vreunei nave cosmice de provenienţă extraterestră”.

Tot ca o enigmă legată de acest aspect, mai mulţi autori de studii astronomice menţionează apariţia pasageră a unui satelit, numit de unii “Cavalerul Negru”, de alţii “Satelitul de Diamant” sau “Supraveghetorul”, ce ar veni periodic în spaţiul extraatmosferic din jurul Terrei, s-ar sateliza pentru diferite perioade de timp, apoi ar pleca în spaţiu.

“Aceste corpuri străine nu s-au ciocnit niciodată cu sateliţi tereştri sau cu deşeuri cosmice observabile pentru că sunt navigate de fiinţe inteligente. Astronauţii de pe laboratoarele spaţiale Skylab, Saliut şi MIR au executat numeroase observaţii şi fotografii despre aceste obiecte, dar ele nu au fost date publicităţii niciodată”, a adăugat Emil Străinu.
Continue reading

Cortexul intra intr-o stare de pasivitate cand ne rugam

Cercetătorul rus, Valeri Slezin, a afirmat că rugăciunea este un remediu puternic, reglează toate procesele din organism și repară structura conștiinței.

Profesorul a înregistrat encefalogramele unor călugări în timp ce aceștia se rugau și a observat stingerea completă a activității cortexului cerebral.

Această stare a mai fost întâlnită la bebelușii de trei luni care se află lângă mamele lor în deplină siguranță.

Pe măsură ce copilul crește, crește și activitatea creierului, iar starea de siguranță dispare. În timpul rugăciunii grijile se mută într-un plan secundar sau dispar. Mai mult, după o slujbă, în organism au loc anumite transformări. Ne referim la normalizarea tensiunii.


După explozia de la Cernobîl, nivelul radiațiilor a fost extrem de mare. La o distanță de 4 kilometri de centrala nucleară se afla biserica Arhanghelul Mihail. Cercetătorii ruși care efectuau măsurători au fost uimiți să constate că nivelul radiațiilor era normal în biserică și în zona exterioară acesteia.

S-au efectuat experimente cu ajutorul clopotelor, a apei sfințite și s-au constatat schimbări majore în organismul uman. În Rusia, atunci când sunt epidemii bat clopotele. Ultrasunetele transmise de clopote omoară virușii.

Un alt experiment interesant a fost realizat la un institut de cercetare din Moscova. S-au făcut măsurători pe o cantitate de apă înainte și după ce a fost sfințită. Numărul bacteriilor era de o sută de ori mai mic, după sfințirea apei.

Spectograful a indicat o densitate optică mai mare la apa sfințită. Cristalele de apă expuse la anumite sunete sau cuvinte preiau aceste informații. Profesorul susține că apa distinge nivelul de credință al oamenilor.

Cercetătorii au reușit să demonstreze ceea ce înțelepții cunoșteau de mii de ani, puterea vindecătoare în plan fizic, moral, spiritual a rugăciunii Tatăl Nostru.
Continue reading

Este o creatie terestra sau extraterestra lumea subterana?


Acum 27 de ani, în Iași a fost descoperit un pasaj subteran misterios. Mai mulți muncitori care lucrau la renovarea unei case au descoperit o placă metalică care acoperea un puț.

Placa metalică era construită dintr-un metal necunoscut și ornată cu niște simboluri ciudate. Cele 14 imagini reprezentau niște roboți cu coadă.

Alte simboluri reprezentau glife asemănătoare cu cele mayașe și saurieni din mezozoic. La capătul puțului au descoperit o sală, înaltă de trei metri și îmbrăcată în granit. Acolo se afla o scobitură în formă de pâlnie din care curgea o apă.

În Iași există peste 1000 de tuneluri care erau utilizate ca refugiu sau pe post de frigider. Beciurile ajung până la marginea Iașului și temperatura este constantă, 4 grade Celsius.

Subteranul României este străbătut de aproximativ 500 de kilometri de tuneluri. Cei care au făcut măsurătorile în Carpați au realizat o hartă care are forma unui lup, capul este în Munții Apuseni, iar coada coboară până la Pietroșița, Dâmbovița.


Profesorul Constantin Bursuc a declarat că o poartă de intrare în aceste tuneluri este în Suceava. Tunelul se ramifică în trei părți care duc spre Retezat, Bucegi, Godeanu. Profesorul și-a pus întrebarea cine a putut să construiască o încrengătură uriașă de tuneluri?

Intrarea în această rețea de tuneluri se face printr-o deschidere din Vârful Toaca. Tunelul are o înălțime de 10 metri și în interiorul său, gravitația se anulează, deplasarea se face în salturi.

Pe timpul dacilor, aceste tuneluri erau cunoscute de câțiva sacerdoți și nobili. În timpul domniei primului domnitor din dinastia Basarabilor, platoul Bucegilor a fost interzis oamenilor de rând. Acolo se antrenau oștenii roșii, denumire dată după uniforma pe care o purtau, și care făceau parte din unitatea de elită. Se spune că aceștia păzeau tezaure ascunse în rețeaua de tuneluri.

Întrebarea care se pune este dacă aceste tuneluri au fost făcute de om sau descoperite și folosite?

În zona cetății de la Sarmisegetuza a fost descoperită o rețea de tuneluri. Cercetătorii au descoperit cuie din fier care nu ruginesc.

În lume mai sunt două exemple de fier inoxidabil, stâlpul de fier de la Deplhi și discul din Mongolia. Istoria trebuie să ne explice cine au fost creatorii lor. O civilizație terestră sau una extraterestră?
Continue reading

Cand suntem treji unele parti din creier sunt adormite

Un nou studiu arată că mici regiuni ale creierului realizează un ciclu în și din somn, chiar și atunci când suntem treji, pauzele fiind de ordinul unor secunde sau fracțiuni de secundă.

Cercetarea, publicată în jurnalul „Science”, ar putea explica de ce uneori pierdem din vedere unele lucruri evidente chiar și când încercăm să fim atenți, după cum susține Tatiana Engel de la Universitatea Stanford din nordul Californiei, Statele Unite.

Studii anterioare au demonstrat că în timpul somnului activitatea din creier se manifestă în ”valuri”. Studiul efectuat la Universitatea Stanford arată însă că acest lucru se întâmplă și atunci când suntem treji, un lucru greu de identificat până acum deoarece, după cum susțin oamenii de știință, în timpul zilei aceste unde nu se manifestă în tot creierul, așa cum se întâmplă noaptea, în timpul somnului.

”E ca și cum mici porțiuni ale creierului adorm și se trezesc în mod continuu și independent”, se arată în studiu, potrivit Medical Daily.

Pentru a ajunge la aceste concluzii, oamenii de știință au studiat o zonă din creierul maimuțelor responsabilă de detectarea schimbărilor din câmpul vizual.

Ei au observat că atunci când maimuțele nu erau dresate să fie atente la un anumit stimul din câmpul vizual, zona din creier responsabilă de aceasta părea ”adormită” iar animalele aveau mai puține șanse de a percepe schimbarea și de a obține astfel o recompensă.

Însă, cercetătorii au aflat că și atunci când maimuțele erau atente la lumea vizuală pentru a anticipa o schimbare neuronii continuau să oscileze între fazele ”pornit” și ”oprit”. Așadar, chiar dacă neuronii aveau tendința de a rămâne activi o perioadă mai lungă atunci când maimuțele erau mai atente, tot treceau în modul ”oprit”.

În concluziile studiului, cercetătorii subliniază că mințile noastre sunt evident mai eficiente când neuronii sunt ”porniți”, însă creierul continuă să îi ”oprească”.

”În timpul unei stări ‘pornit’, neuronii încep să acționeze rapid. Apoi dintr-o dată își încetinesc activitatea. Acest (ciclu — n.r.) ‘pornit’ — ‘oprit’ se petrece continuu”, scrie Kwabena Boahen, unul dintre autorii studiului, potrivit Medical XPress.

Oamenii de știință vor să afle de ce unele părți ale creierului ”adorm” în timpul zilei ținând cont că organismul ar fi mult mai eficient pentru a răspunde în situațiile care pot constitui o amenințare. Totuși, după cum avertizează specialiștii, acest lucru ar necesita o energie prea mare — mai multă decât cea necesară oricărui alt organ din corp.

”Există un cost metabolic asociat cu activitatea continuă a neoronilor. Creierul folosește multă energie și poate că dacă le permite celulelor să iau o pauză astfel se economisește energie”, susține Boahen.

În plus, după cum atrage atenția Engel, atunci când neuronii sunt foarte activi aceștia generează subproduse care pot dăuna celulelor, iar ”pauza” ar putea fi necesară pentru îndepărtarea acestora.
Continue reading

Luna, adusa de extraterestri?

Luna are o influență majoră asupra Pământului. Influențele gravitaționale ale ei produc fluxul și refluxul mărilor și oceanelor, dar și alungirea timpului, un decalaj de 2 m/s la 100 de ani.

La prima vedere, Luna este un satelit natural al Pământului și totuși. Dacă Luna nu ar fi existat, pe Pământ, ziua ar fi avut șase ore și clima ar fi fost mult mai aprigă.

Luna ne-a fascinat dintotdeauna, ridicând multe semne de întrebare despre originea sa. Varianta acceptată de mulți dintre cercetători este că s-ar fi format în urma unei coliziuni dintre două planete.

O teorie mai nouă susține că Luna ar fi fost un satelit al planetei Venus. Nu se poate dovedi cu exactitate cum s-a format Luna, mai ales că unele caracteristici sunt șocante.

În anul 1970, doi cercetători ruși au lansat teoria conform căreia Luna este precum o navă extraterestră gigant acoperită cu un strat de rocă ca să pară un satelit natural.

Extratereștrii având o tehnologie avansată nouă, au fost capabili să-și deghizeze nava într-un corp ceresc și au lansat-o pe orbită.

Specialiștii care susțin această teorie au postulat că Luna este formată dintr-un strat stâncos la exterior, care acoperă o cocă tare cu o dimensiune de 45 de kilometri și sub care există un vid care conține atmosferă.

Cei care susțin că Luna este de natură extraterestră aduc următoarele dovezi. Luna este prea mare pentru a fi un satelit natural și în plus, prea bătrână.

Luna este goală în interior. Membrii misiunii Apollo 12 au instalat seismografe pe suprafața Lunii. Timp de opt minute, Luna a răsunat ca un clopot. Dacă pe Lună nu există falii și nici activitate vulcanică, cine produce seismele?



Ciudățenia cea mai mare este că Luna nu are câmp magnetic, dar rocile care au fost prelevate sunt magnetizate. Începând cu anul 1963, pe Lună au putut fi observate lumini ciudate. Lumini puternice au fost observate ieșind din craterele de pe Lună.

Fizica nu a putut explica de ce un obiect cosmic atât de greu ca Luna, odată prins în gravitația Pământului nu cade pe planeta noastră. Acest fapt contravine legii atracției universale.



O altă întrebare fără răspuns este de ce Luna poate fi văzută în timpul zilei și celelalte stele nu se pot vedea?

Luna nu strălucește la fel de intens ca o stea și totuși o vedem.
Continue reading

Civilizatii misterioase ne transmit mesaje criptate

În anul 2015, Edward Snowden a dat un interviu unui canal de televiziune și a vorbit despre mesajele pe care alte civilizații le-au transmis omenirii. Snowden susținea că mesajele care ne sunt transmise sunt criptate și de aici, intervine neînțelegerea și ignoranța noastră cu privire la existența extratereștrilor.

În 26 noiembrie 1976, la postul de televiziune britanic, Southem ITV s-a petrecut o situație cel puțin ciudată. La orele 17, în timpul știrilor, peste vocea prezentatorului s-a suprapus o altă voce, timp de cinci minute.

Cinci emițătoare au fost deturnate în același timp. Mesajul cuprindea următorul text. Vă vorbește Vrillon, reprezentant al Comandamentului Galactic Ashtar. Timp de mai mulți ani, unii dintre voi ne-ați văzut pe cer sub forma unor lumini. Am venit să vă avertizăm despre destinul rasei și a lumii voastre.



Această trezire este necesară pentru a putea să participați la Marea Trezire Spirituală ce va avea loc atunci când planeta voastră va trece prin era Vărsătorului. Toate armele voastre distrugătoare trebuie suprimate…

Nimeni nu a putut să explice cum a fost posibil ca un semnal atât de puternic să deturneze semnalul postului de televiziune. Cazul a făcut multă vâlvă, dar nu s-a putut da o explicație.

Piatra Inga poate fi tot un mesaj criptat de la o civilizație necunoscută. Ea a fost descoperită în Brazilia și are o lungime de 24 de metri. Pe suprafața ei sunt peste 450 de sculpturi care aparent par abstracte.

Sculpturile reprezintă fețe de personaje misterioase, cifre, constelații, șiruri de cupe care reprezintă scurgerea timpului. Piatra are o vechime de peste 6000 de ani și este de origine selenară.

Pe această piatră este reprezentată și o hartă care a fost decriptată de specialiști. Ea reprezintă Antarctica fără gheață, Europa unită cu Africa, un misterios continent Atlantis.

Este interesant faptul că reprezentările de pe această piatră seamănă izbitor cu inscripțiile descoperite pe o bucată de metal la Roswell, în anul 1947, când s-a prăbușit un OZN.





În anul 2004, robotul spațial Opportunity a ajuns pe Marte. Un an mai târziu, senzorii robotului detectează un semnal misterios. După mai multe analize, NASA a declarat că semnalul nu era unul natural. Din păcate, robotul era prea departe de sursa semnalului.

Specialiștii de la NASA au construit foarte sonda spațială Curiosity, cu scopul de a detecta sursa semnalului. În anul 2012, sonda a fost lansată. S-a aflat că semnalul provenea de la o sondă spațială necunoscută, conținând sunete și imagini.



De fapt, sonda conținea un disc, iar acest disc reprezenta răspunsul la mesajul lui Voyager 1 din anul 1977. S-a spus că a fost primul contact extraterestru din istoria omenirii.
Continue reading

Incredibil ce s-a descoperit in interiorul pamantului

Oamenii de știință au descoperit că în interiorul pământului, la 1500 kilometri există un strat de roci care are o rigiditate incredibilă. Stratul prezintă o vâscozitate dinamică de 1000 miliarde pascali pe secundă. Acest strat de roci nu permite plăcilor tectonice să plonjeze către exterior.

Temperatura la o asemenea adâncime este de 2150 grade Celsius. Imediat, cercetătorii au emis ipoteza că acest strat de roci este ca un scut în jurul nucleului din interiorul pământului și că magma vulcanilor provine din exteriorul acestui scut, formându-se prin frecarea rocilor.

S-a pus întrebarea ce se află dincolo de acest scut? Este posibil ca interiorul Pământului să fie gol? Pot exista forme de viață?

Halley a fost primul care a susținut această teorie, mai mult, el spune că interiorul Pământului este populat.


El își baza afirmațiile pe faptul că există variații ale câmpului magnetic, variații care sunt determinate de faptul că interiorul planetei este gol, un spațiu populat.

Cercetătorii de la Universitatea Alberta, Canada, susțin că în interiorul Pământului se află un uriaș ocean și care alimentează apa de la suprafața pământului.

Facem legătura cu o întâmplare care s-a produs în anul 2012. Un spion german a fost arestat pentru că a încercat să vândă serviciului federal rus, FSB, planuri secrete NATO, care dovedeau că interiorul Pământului este gol.

Au urmat alte informații. Fotografiile captate de un satelit au prezentat o gaură neagră la Polul Nord, despre care s-a spus că este o intrare spre interiorul planetei.

Cercetătorii italieni au descoperit că un flux de căldură, de origine necunoscută, vine din interiorul planetei. Nu numai soarele încălzește planeta, ci și acest flux. În acest context, s-a pus întrebarea ce sursă de căldură există în interiorul Pământului? Un al doilea soare?

În timpul eclipselor totale de Soare, s-au observat lumini care vin din interiorul Pământului. Dacă în interiorul Pământului există apă și lumină, este posibil să existe și forme de viață?

Nu știm dacă celebra călătorie a lui Jules Verne este adevărată, dar indienii Macuxi care trăiesc în Brazilia și Venezuela susțin că este posibilă.

Ei afirmă că strămoșii lor au făcut o călătorie în interiorul Pământului care a durat 15 zile. Acolo au întâlnit creaturi gigantice cu înălțimea de 3-4 metri.


Completăm cu o întâmplare care a avut loc în anul 1925, conform arhivelor rusești ale Diviziei 5 NKWD. Iakov Bliunkin, cercetător, a făcut o expediție în Tibet și la întoarcere a susținut că Pământul este gol în interior și locuibil.

Mai târziu, în anul 1939, un alt cercetător rus, Savaliev, s-a deplasat în Germania unde a avut acces la documente în care era prezentată expediția cercetătorilor germani în Antarctica, în Queen Maud Land. În documente se descria faptul că în Antarctica există o zonă unde se poate intra în interiorul Pământului.
Continue reading

Cine a ocupat Luna, secret Nasa

Intre anii 1969 si 1972, pamantenii au pus piciorul pe Luna, in cadrul misiunilor Apollo, aducand si 400 kilograme de roci, dar mai ales nenumarate fotografii, filme si informatii. In paralel, multe alte misiuni lunare, americane sau sovietice, fara echipaj uman, au fotografiat suprafata lunara in detaliu sau au efectuat activitati la suprafata satelitului nostru natural.

In mod surprinzator, in ciuda unor prognoze, initial optimiste, oamenii nu s-au mai intors de atunci pe Luna. Explicatiile au fost ca, economic, nu este rentabil si ca exista multe alte prioritati, aici, pe Pamant. Conspirationistii au ramas insa convinsi ca adevarul este altul, si anume ca Luna este ocupata de altcineva. Din cand in cand, aceasta credinta este alimentata de noi revelatii (la fel de discutabile). Pe 25 decembrie 2015, inginerul si publicistul Jon Austin a publicat in acest sens un articol, din care spicuiesc mai jos cateva elemente.

 Donna Hare, o persoana vocala pe acest subiect, sustine ca, la inceputul anilor 1970, a lucrat, in informatica si inginerie, pentru contractorul Philco Ford, in laboratoarele foto ale NASA. In aceasta calitate, ea poseda un grad ridicat de control de securitate, avand acces la un faimos „bloc opt”, ceea ce i-a prilejuit contacte cu o serie de oficiali de rang inalt, din partea carora a profitat de anumite „scurgeri de informatii in ceea ce priveste Luna”.


Nave necunoscute

 De pilda, ea a cunoscut un angajat care a participat la interogarea astronautilor uneia dintre misiunile Apollo, imediat dupa ce acestia s-au intors pe Pamant, inca in perioada de carantina. Angajatul i-a spus Donnei Hare ca astronautii declarasera ca au vazut nave necunoscute pe urmele lor. Asa cum reproducea ea: „Eu cred ca erau trei OZN-uri pe Luna, la aterizare, si mai cred ca expresia de cod folosita pentru ele a fost de «Mos Craciun» (Santa Claus)… Unii, care au dorit sa vorbeasca, au fost amenintati si au trebuit sa semneze niste hartii ca nu vor vorbi, altminteri isi vor pierde pensiile… Cand am inceput sa le pun intrebari, a trebuit sa plecam de acolo, sa ne ducem in sala de mese”. „Cand eram singuri, ei mi-au spus niste lucruri, iar apoi au adaugat ca, daca as declara vreodata ca ei au dezvaluit informatii clasificate, ar jura ca mint… Un domn, pe care l-am cunoscut, a spus ca au fost vazute nave pe Luna; el a disparut pur si simplu, nu l-am mai putut gasi”.

S-a comentat mult ca Neil Armstrong si Edwin Aldrin ar fi vazut OZN-uri la scurt timp dupa aselenizarea lor, pe 21 iulie 1969, in cadrul misiunii Apollo 11. Potrivit unui fost angajat al NASA, Otto Binder, radioamatorii care posedau receptoare VHF mai performante decat cele ale NASA au notat urmatorul schimb de cuvinte: NASA: Ce-i acolo? Centrul de comanda apeleaza Apollo 11… Apollo: Acesti „bebelusi” sunt frumosi, domnule! Enormi! O Doamne! Nu o sa credeti! Va spun eu, exista alte nave spatiale acolo, aliniate pe partea indepartata a marginii craterului! Sunt pe Luna, cu ochii pe noi!

 NASA refuza sa comenteze aceste afirmatii, iar Neil Armstrong a negat ca s-ar fi spus asa ceva. Totusi, in 1979, Maurice Chatelain, fostul sef al sistemului de comunicatii al NASA, a confirmat faptul ca Armstrong a raportat ca a vazut doua OZN-uri pe marginea unui crater. „Intalnirea a fost cunoscuta de toata lumea in NASA” – a dezvaluit el – „dar, pana in prezent, nimeni nu a discutat cu privire la aceasta”. Dupa Chatelain, comunicatiile prin radio de pe Apollo 11 au fost intrerupte in mai multe randuri, cu scopul de a ascunde publicului anumite detalii. Chatelain mai afirma ca „Toate zborurile Apollo si Gemini au fost urmarite, atat de la distanta cat si, uneori, destul de aproape, de catre vehiculele spatiale, farfurii zburatoare de origine extraterestra, sau OZN-uri, cum doriti sa le numiti. De fiecare data cand s-a intamplat, astronautii au informat Centrul de Comanda, care a ordonat apoi tacere absoluta”. El a mai spus: „Eu cred ca Walter Schirra, la bordul lui Mercury 8, a fost primul dintre astronauti care a utilizat numele de cod «Mos Craciun», pentru a indica prezenta farfuriilor zburatoare langa capsula spatiala. Comunicatiile lui Schirra nu au ajuns la publicul larg. O situatie diferita a fost atunci cand James Lovell, aflat la bordul modulului de comanda Apollo 8, a iesit din spate Lunii si a zis astfel incat sa auda toata lumea: „Va aducem la cunostinta faptul ca exista Mos Craciun”.

 Conform ufologului rus, fizicianul Dr. Vladimir Ajaja, oamenii de stiinta sovietici au ascultat transmisiile NASA, inclusiv mesajul lui Neil Armstrong privind cele doua obiecte misterioase, de mari dimensiuni, si stiau ca NASA a cenzurat aceasta parte, astfel incat ea nu a mai ajuns la public. Un alt ufolog rus, inginerul Dr. Aleksandr Kazantev, stia ca Buzz Aldrin a facut, din interiorul modulului, un film color cu OZN-urile si ca a continuat filmarea dupa ce el si Armstrong au iesit afara. OZN-urile au plecat la scurt timp dupa ce astronautii au iesit pe suprafata lunara.

 Si alti angajati ai NASA au facut declaratii socante. De pilda, George Leonard, un om de stiinta si analist foto al NASA, care a realizat numeroase fotografii oficiale ale suprafetei lunare, dintre care pe multe le-a inclus in cartea sa  (Este altcineva pe Luna), publicata in 1976. Fotografiile, pe care au fost identificate formatiuni inexplicabile, sunt de dimensiuni reduse, iar rezolutia lor nu se ridica la standardele actuale; dar mult mai convingatoare sunt declaratiile sale privind ce anume s-a gasit pe Luna, coroborate cu pozitia sa in NASA.

Structura artificiala

 Leonard nu este singurul om de stiinta din NASA care spune lucruri ciudate despre Luna. Dr. John Brandenburg, specialist in structuri plasmatice si fost director adjunct al misiunii militare Clementine, cea care a descoperit apa la polii Lunii in 1994, declara recent: „Dintre toate imaginile pe care le-am vazut… cea mai impresionanta este cea a unei structuri recto-liniare cu dimensiuni de mile. Este inconfundabil artificiala si nu ar trebui sa fie acolo. Ca persoana din comunitatea de aparare spatiala, ma uit cu o mare ingrijorare la o astfel de structura pe Luna, deoarece ea nu este a noastra; este imposibil ca cineva de la noi sa fi putut construi asa ceva. Aceasta inseamna ca acolo sus este altcineva”. El se refera probabil la o formatiune patrata, evident artificiala, cu laturile de noua mile, vizibila pe o fotografie a peisajului selenar luata in timpul misiunii Apollo. S-a spus ca ar putea fi o baza de mari dimensiuni, sau o exploatare miniera.

 Exista fotografii ale NASA care raman inexplicabile si dupa zeci de ani. Sunt imagini cu umflaturi verzi in interiorul unor cratere de meteoriti. Ce ar putea fi? Sunt deosebit de interesante si imaginile unor „piste” care par artificiale, poate – cred autorii articolului citat – un fel de exploatari miniere ale extraterestrilor. Exista si fotografii de cupole ori alte structuri ciudate, mai complicate, pe suprafata lunara. Nu se stie ce sunt, dar n-ar trebui ignorate. La acestea se adauga sutele de marturii privind fenomenul OZN in ansamblu.

Un alt vanator de artefacte pe Luna este Richard C. Hoagland, care a descoperit, de pilda, un „turn” urias, pe o fotografie luata de Lunar Orbiter. Este greu de crezut ca ar putea fi o structura artificiala. Specialistii s-au intrebat daca n-ar putea fi un nor de „fum”? O emisie de gaze lunare? Praful ridicat de impactul unui meteorit? Au fost raportate mai multe astfel de „turnuri”, mai ales pe fata nevazuta a Lunii. Pentru a completa imaginea, putem adauga ca si faimosul clarvazator Ingo Swan spunea ca a „vazut” activitati miniere atat deasupra, cat si sub suprafata Lunii.



El adauga, in incheiere, ca a discutat subiectul si in particular, cu mai multi astronauti, care i-au spus ca sunt lucruri foarte ciudate pe Luna. El citeaza in acest sens pe Dr. Brian O’Leary, ca si pe Dr. Edgar Mitchell (al saselea om care a calcat pe Luna, decedat in februarie 2016), care declara: „Universul in care traim este mult mai minunat, mai interesant, mai complex si mai cuprinzator decat am fost in masura sa stim pana in acest moment… (Omenirea se intreaba demult daca suntem) singuri in Univers. (Doar) in „epoca noastra, avem cu adevarat o dovada. Nu, nu suntem singuri”.
Continue reading

Ce este nemurirea? O viata in afara timpului

Moartea este inevitabilă pentru fiecare dintre noi și fiecare la rându-ne sperăm că moartea este doar o trecere în o altă viață.

Edgar Cayce a descris trecerea ca pe un tunel, o coloană de lumină care trece prin toate lucrurile oribile, dar fără a veni în contact cu ele.

El a mai declarat că a urcat pe această coloană și că de o parte și alta erau numai spirite. Orice abatere de la această coloană de lumină te face să nu te mai întorci. Ești ca un punct mic, fără corp fizic. Te învăluie întunericul, ești singur.



La primele niveluri din acest tunel sunt forme vagi, oribile, grotești. Trecând mai departe apar forme diforme de ființe umane, cu o parte a corpului amplificat. Mai târziu, apar contururi de case, copaci, dar totul este nemișcat.

Mai târziu, lumina începe să apară, lucrurile par mai frumoase. Sunetul și culoarea își fac apariția. Acestea sunt descrierile lui Edgar Cayce despre lumea de dincolo.

În anul 2010, cercetătorul Robert Lanza, profesor la Universitatea Boston, afirma că spiritul constituie elementul fundamental al lumii. El este etern și nu dispare niciodată.

Existăm într-un număr infinit de universuri, iar tot ce s-ar putea întâmpla se produce în unul din ele, dar nu în toate, în mod simultan. De aceea moartea nu există în sens real, în toate planurile.



Chiar dacă trupul se distruge, se pune întrebarea cine sunt eu? Sunt o energie de 20 de Wați existentă în creier?
Această energie este eternă și nu dispare niciodată. Una dintre axiomele fizicii este că energia nu moare niciodată. Rămâne întrebarea ce se întâmplă cu ea după ce corpul fizic nu mai este.

Poate transcende această energie într-o altă lume, într-un alt univers?

Einstein declara că diferența dintre trecut, prezent și viitor nu este decât o iluzie. Nemurirea nu înseamnă neapărat o existență la nesfârșit în timp, ci este mai curând o viață într-un plan paralel, în afara timpului.
Continue reading

Trecutul si prezentul sunt influentate decisiv de viitor

Timpul este una dintre cele mai mari enigme ale omului. Perceput precum o linie, timpul în Univers este un întreg, unde trecutul, prezentul și viitorul există simultan și se influenţează reciproc, în diferitele stadii.

Albert Einstein susținea că timpul este o dimensiune, a patra, unde lucrurile se petrec simultan. Creierul omului este cel care transpune această dimensiune într-o linie și astfel timpul este perceput de noi toți în trei stadii distincte: trecut, prezent și viitor.

Aceasta perspectivă este o pura iluzie, cum de altfel, probabil, întreaga realitate este la fel. Studiile fizicii cuantice susțin cu desăvârșire teoria propusă de Einstein și ne îndeamnă să înțelegem și să vedem timpul dintr-o altă perspectivă.



La prima vedere, orice om normal va spune că timpul se scurge dinspre trecut, în prezent și mai apoi spre viitor. De fapt această perspectivă ne este oferită de creierul nostru și nu este deloc reală. O iluzie cum i-ar spune fizicienii de la Universitatea Națională din Australia, care recent au realizat niște descoperiri care bulversează până și bunul simț al omului obișnuit.

Noul studiu publicat în Nature Physics „demonstrează că totul ține de măsurarea directă”, susține profesorul asociat Andrew Truscott de la Research School of Physics and Engineering din cadrul ANU. „La nivel cuantic, realitatea nu există dacă nu este observată direct”, a adăugat el.

Cel mai bun exemplu pentru a înțelege teoria cuantică a timpului este un tort de formă dreptunghiulară. Partea stângă a tortului reprezintă începutul universului, adică timpul incipient sau trecutul așa cum îl numim noi. Partea din care facem parte noi oamenii este undeva spre mijloc, adică prezentul nostru, dar nu cel universal, iar partea dreaptă a tortului este sfârșitul universului din care facem parte.

În esență toate aceste trei stări există simultan, adică trecutul, prezentul și viitorul, dar mai spectaculos este faptul că viitorul influenţează dramatic prezentul, cât și trecutul. De ce? Explicația este una simplă și la îndemâna oricui. Dacă viitorul există deja atunci prezentul și trecutul se desfășoară după un plan bine stabilit, așa cum viitorul îl dictează pentru ca el să existe în felul actual.

Adică, orice acțiune am face noi în prezent, ea este direct dictată de viitor pentru că altfel viitorul nu ar putea exista decât prin reducere opțiunilor din prezent la una singură. În conformitate cu această teorie s-a ps problema călătoriei în timp și influențarea trecutului. Einstein, prin formulele sale matematice, a demonstrat că orice călătorie în timp este posibilă dacă se va produce o energie suficient de mare încât spațiul să fie distorsionat.

Adică, mai pe scurt să se creeze niște găuri negre suficient de stabile pentru ca un om să fie trimis în trecut. Pentru crearea acestor găuri negre este nevoie de energie întunecată, care din ultimele informații a fost produsă la CERN.

Odată omul ajuns în trecut poate modifica sau influența trecutul? Bineînțeles că da, doar în condiția în care viitorul permite acest lucru. Adică dacă în viitor există un eveniment care să permită unui om să ajungă în trecut și să-l modifice, atunci doar așa se poate modifica trecutul.

 În esența nu se modifică, doar viitorul permite trecutului să existe în conformitate cu faptele viitoare. La prima vedere pare un nonsens, dar în acest fel trebuie privit timpul și nu ca pe o linie. Un întreg unitar, în care trecutul și prezentul sunt influențate decisiv de viitor.
Continue reading

Rugaciunea elimina stresul si grabeste vindecarea

Acum, din ce in ce mai multe universitati si centre de cercetare medicala din cadrul unora dintre cele mai importante spitale din S.U.A. concluzioneaza cu tarie beneficiile oferite de credinta in Dumnezeu.

Cercetatorii sustin credinta si beneficiile sale, datorita faptului ca poate face un om mult mai fericit si sanatos, ajutandu-l astfel sa traiasca mai mult.

“Studiile au aratat ca rugaciunea poate preveni aparitia afectiunilor – si cand se imbolnavesc, rugaciunea ii poate ajuta pe acestia sa-si revina mult mai repede.”, a declarat Dr. Harold G. Koening, din partea Universitatii Duke.



O analiza amanuntita a peste 1.500 de studii medicale de renume indica faptul ca “persoanele religioase si cele care se roaga au o sanatate fizica si psihica mult mai buna.”, spune Dr. Koening.

Prin definitie, rugaciunea este o forma de comunicare cu Dumnezeu, stabilirea unei relatii cu divinitatea, cu sfintii sau cu ingerii.

Recent, oamenii de stiinta rusi de la Universitatea din Sankt-Petersburg au dovedit ca vindecarea miraculoasa asociata cu spiritualitatea este o realitate si au constatat ca numeroase schimbari fizice si mentale pot avea loc intr-un moment de rugaciune sau de ceremonie religioasa.

Oamenii de stiinta a descoperit faptul ca persoanelor aflate intr-o stare de rugaciune profunda li se opreste complet cortexul cerebral, fapt ce indica un sentiment de siguranta deplina si o lipsa completa a stresului.

Profesorul Slezin a fost capabil sa masoare puterea rugaciunii si a constatat ca un calugar, care se roaga, are cortexul cerebral complet oprit, fapt ce a fost observat doar la copiii de pana la trei luni, atunci cand se simt in siguranta in apropierea mamelor lor.

Pe masura ce oamenii cresc, sentimentul de siguranta este tot mai redus si activitatea cerebrala creste. Aceasta activitate este redusa numai in timpul somnului profund si in perioadele de rugaciune.

“Rugaciunea este un remediu puternic, si nu numai ca regleaza toate procesele la nivelul corpului uman, dar, de asemenea, reface structura deteriorata a constiintei.”, a declarat profesorul Slezin, directorul Laboratorului de Neuropsihologie din cadrul Institutului de Cercetare si Dezvoltare a Neuropsihologiei din St. Petersburg.

 Oamenii de stiinta au dovedit ca in urma ceremoniilor spirituale si religioase, tensiunea arteriala se normalizeaza, la fel ca si celelalte valori sanguine. Cele mai multe boli sunt cauzate de situati negative si de probleme mentale, probleme care dispar complet in timpul momentelor de rugaciune.
Continue reading

Teorie SOC, civilizatiile extraterestre din jurul nostru

Omenirea nu a gasit pana acum alte civilizatii inteligente pentru simplul motiv ca, in Universul care ne inconjoara pot exista „gasti” formate de extraterestrii, care comunica activ intre ele, dar isi ascund prezenta, sustin autorii unui articol pubicat in Arxiv.org.

Astronomul scotian Duncan Forgan, de la Universitatea Saint Andrews, si-a propus sa verifice veridicitatea asa numitului paradox Fermi (dupa numele fizicianuui Enrico Fermi), denumit de oamenii de stiinta „Clubul galactic” sau „Gradina zoologica galactica”.

Se merge pe ideea ca nu Terra nu a luat inca legatura cu alte civilizatii pentru ca acestea nu vor sa fie vazute de oameni, comunicand intre ele in cadrul unui fel de „club al civilizatiilor galactice”, din care Pamantul nu merita, deocamdata, sa faca parte.

O idee care are, desigur, adepti si opozanti, care sustin ca o astfel de organizare nu poate, pur si simplu, exista, din cazua dificultatilor de comunicare si a imposibilitatii de a-i tine tot timpul la distanta pe „barbarii” de pe Pamant.

Forgan a incercat sa calculeze daca, inr-adevar, un astfel de „club al civilizatiilor” ar putea  mentine o disciplina de fier pe „arena galactica”.

Cercetatorul a ajuns la concluzia ca formarea unui „club compact al extraterestrilor” este, de fapt, imposibila din cauza distantelor uriase dintre diferite colturi ale Galaxiei, dar existenta mai multor coalitii locale, capabile sa „discute” intre ele poate rezolva problema „izolarii” Terrei

In opinia lui Forgan, numarul acestor „gasti” ar depinde de durata perioadei dintre aparitiile unor noi civilizatii – cu cat este mai mare, cu atat mai multe grupuri de extraterestrii va exista in Calea Lactee. Desigur, subliniaza Forgan, aceste calcule nu demonstreaza ca astfel de cluburi ar exista cu adevarat. Pur si simplu, ele arata ca in Univers nu poate fi vorba despre un singur „club galactic”.
Continue reading

Temperaturile inregistrate acum la Polul Nord


Temperaturile inregistrate recent in zona Arctica sunt cu peste 2 grade Celsius mai mari decat este normal.

Aceasta incalzire este cu atat mai nefireasca avand in vedere ca acum in aceasta regiune s-a instalat noaptea polara, cand temperaturile ar trebui sa scada. Mai mult, in acest moment in regiunea arctica din Rusia temperaturile sunt chiar cu peste 4 grade Celsius mai mari decat este firesc, scrie Daily Mail.



Fenomenul confirma ca anul 2016 va fi cel mai calduros an din istorie, anunta cercetatorii de la Universitatea din Maine, SUA.

Un grafic realizat de acestia arata date ingrijoratoare, inregistrate in toamna aceasta. Media temperaturii in zona arctica a crescut chiar si cu 6,4 grade Celsius, in Antarctica a fost o crestere de 0,9 grade, iar la nivel global o crestere de 0,55 grade Celsius.



Chiar daca incalzirea globala este un fenomen cunoscut de multi ani, expertii sunt inca uluiti de aceasta crestere in apropiere de Polul Nord, chiar in timpul noptii polare, care presupune o lunga perioada de intuneric si temperaturi foarte scazute.

In mod normal, incepand cu luna octombrie gheata de la Polul Nord se reface, devine mai groasa si mai rezistenta, insa in acest an se observa un nou record negativ: foarte putina cantitate de gheata.

In luna octombrie 2016, cantitatea de gheata din Marea Arctica era cu 28.5% mai mica decat media anilor 1981-2010, cea mai scazuta inregistrata de la inceputul masurarii acestor parametri, in anul 1979.

Un raport realizat de Climate Reanalyzer arata ca zona Arctica a fost cel mai grav afectata de incalzirea globala din acest an. In Rusia, de exemplu, au fost raportate temperaturi mai mari cu 6 sau 7 grade Celsius fata de media normala.

De asemenea, in alte regiuni din Alaska si nordul Canadei cresterea temperaturii a fost de cel putin 3 grade Celsius, precizeaza Petteri Taalas, secretar general al Organizatiei Mondiale de Meteorologie.
Continue reading

Sa evadam de pe Terra, pentru a supravietui

Specia umană nu va reuşi să supravieţuiască încă 1.000 de ani, dacă nu va reuşi să evadeze după „fragila” Terra, atrage atenţia fizicianul Stephen Hawking, în cadrul unei lecturi despre univers, spunând că trebuie neapărat să ne extindem în afara Pământului.

Vorbim în cadrul Universităţii Oxford, Stephen Hawking a spus că este necesar să continuăm să ne extindem în spaţiu pentru „viitorul umanităţii”.

„Nu cred că vom supravieţui 1.000 de ani fără să evadăm de pe această planetă fragilă a noastră”, a afirmat fizicianul, citat de Russia Today.


Remarca acestuia a venit după ce în ianuarie 2016 a spus că în următorii 100 de ani oamenirea nu va reuşi să colonizeze planeta Marte şi că rasa umană trebuie să fie foarte atentă în ceea ce priveşte timpul, din acest punct de vedere.

La finele lunii octombrie, Stephen Hawking avertiza că rapiditatea cu care se dezvoltă inteligenţa artificială ar putea duce la extincţia speciei umane.

Acesta explica, în timpul unei conferinţe, că proiectarea unor maşinării care ar gândi singure, având posibilitatea de-a deveni mai inteligente decât oamenii, ar duce la preluarea controlului de către ele.
Continue reading

Minuni la inmormantarea lui Iustinian Chira

Un filmuleț postat de Youtube surprinde coborârea în mormânt a sicriului cu trupul neînsuflețit al Arhiepiscopul Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi Sătmarului, ÎPS Justinian Chira, decedat pe 30 octombrie, la vârsta de 95 de ani.

Filmul ar conţine, susțin autorii acestuia, cel puțin trei minuni care ar dovedi sfințenia arhiepiscopului, considerat sfânt încă din timpul vieții și supranumit „voievod al Maramureșului”.

”1) A deschis ochii când era pus în groapă, 2) Zâmbea în sicriu, 3) Geamul sicriului s-a aburit pentru că respira ca unul viu, pentru că Sfinții sunt vii”, scrie și siteul ortodoxiadreaptacredinta.wordpress.com. Minunile s-au produs pe când sicriul cu trupul neînsuflețit al Înaltpresfințitului era coborât în mormântul mănăstirii maramureșene Sfânta Ana- Rohia, unde își doarme somnul de veci și Steinhard, autorul celebrului ”Jurnal al Fericirii”.



Născut în 1921 la Plopiș, județul Maramureș, într-o familie de țărani, Ioan Chira a intrat ca frate la Mănăstirea Rohia, unde în anul 1942 a fost tuns în monahism, sub numele Iustinian. Tot în 1942 a fost hirotonit ierodiacon, apoi, în 1943, ieromonah.

A devenit stareţ al acelei mănăstiri (1944 – 1973), unde a desfăşurat o apreciabilă activitate gospodărească şi pastorală. În 1948 a devenit protosinghel, iar în 1967 arhimandrit.

A studiat la Seminarul Teologic Ortodox Român din Cluj şi apoi la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, unde a obţinut licenţa.

La 11 iunie 1973 Sf. Sinod l-a ales episcop-vicar al Episcopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, cu titlul Maramureşanul, iar hirotonirea episcopală a avut loc în data de 9 septembrie 1973.

În contextul refacerii ierarhiei române unite în Maramureş prin consacrarea episcopului Lucian Mureşan la Baia Mare în 27 mai 1990, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis la 9 iunie 1990 numirea lui Iustinian Chira ca locţiitor al arhiepiscopului Teofil Herineanu al Clujului, stabilindu-i reşedinţa la Baia Mare.

În data de 27 septembrie 1990 Sfântul Sinod a reînfiinţat Episcopia Maramureşului şi Sătmarului şi l-a numit episcop eparhiot pe Iustinian Chira. Alegerea a fost recunoscută de preşedintele Ion Iliescu prin decretul nr. 53 din data de 7 noiembrie 1990, publicat în Monitorul Oficial al României din 9 noiembrie 1990.[

Instalarea sa în funcţie a avut loc în data de 11 noiembrie 1990 în Vechea Catedrală Greco-Catolică din Baia Mare.

În noua slujire, a înfiinţat un seminar teologic în Baia Mare. A iniţiat foaia eparhială „Graiul Bisericii Noastre”.

Activitatea de 37 de ani de slujire a Episcopului Justinian Chira a fost răsplătită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care a decis să i se acorde titlul de arhiepiscop onorific al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, la data de 13 decembrie 2009.

IPS Iustinian Chira, în vârstă de 95 de ani, a suferit pe 29.10.2016 un infarct miocardic şi a fost internat la Spitalul Judeţean de Urgenţă (SJU) Baia Mare, potrivit unor surse din cadrul Episcopiei, stingându-se câteva ore mai târziu.

Considerat de mulți credincioși sfânt încă din timpul vieții, Iustinian Chira spunea cu puțin timp înainte de trecerea la cele veșnice:  „Eu țip la neputinţa noastră, a tuturor. Suntem creştini şi nu suntem pătrunşi de marea taină a creştinismului.”

https://www.youtube.com/watch?v=g_RVh3TtOAM
Continue reading

Parul si forta energetica mai putin cunoscuta

Din cele mai vechi timpuri, se considera o ruşine să se reteze părul fetelor şi al femeilor, deoarece părul lung, împletit în cozi, era semnul bunului renume al acestora.
Fetele tinere purtau cozi impletite, lăsate pe spate, iar femeile măritate îşi purtau părul împletit într-o cunună în jurul capului, sau în formă de coc, la ceafă. Dintotdeauna, magii, vrăjtorii şi vrăjitoarele au purtat părul lung, lăsat să cadă pe umeri sau pe spate. În Evul Mediu, cînd o vrăjitoare urma să fie arsă pe rug, mai întîi i se reteza părul, deoarece judecătorii erau convinşi că părul lung le-ar fi dat putere, ca să se salveze. La acea vreme, oamenii credeau că puterea celor care se ocupau cu făcutul vrăjilor, venea din părul lor, fiind cu atît mai mare, cu cît părul era mai lung şi mai bogat.
De regulă, femeile bănuite a fi vrăjitoare, purtau părul despletit, lăsat liber pe spate. În ceea ce priveşte faptul că cei care erau condamnaţi erau tunşi, acest lucru nu avea drept scop igiena, ci servea la recunoaştere, limitîndu-le, totodată, puterea, deoarece lungimea părului putea să le dea puteri neobişnuite nu doar în sens pozitiv, ci şi negativ. Iar acest fenomen depinde de structura spirituală a omului. De exemplu, un om rău, cu păr lung, putea să facă mai multe rele decît un om cu părul scurt. La fel şi un om bun, dacă structura lui spirituală este una bună, părul lung îi oferă posibilitatea de a face chiar şi mai mult bine.
 Fiecare parte a corpului, cît şi fiecare organ, are propriile funcţii strict determinate, avînd drept scop supravieţuirea omului şi buna funcţionare a intregului organism. Părul reprezintă o extensie a sistemului nervos şi prin urmare, părul poate fi văzut ca nişte nervi existenţi la suprafaţa corpului; un fel de antene ce transmit o cantitate imensă de informaţii către trunchiul cerebral, sistemul limbic şi neocortex. (Trunchiul cerebral şi sistemul limbic constituie creierul „reptilian“ de supravieţuire iar neocortexul reprezintă creierul recent – „materia cenuşie“).
Părul omenesc, incluzîndu-l şi pe cel de pe faţa bărbaţilor, nu doar că alimentează în mod direct corpul cu informaţii, ci emană şi energie electromagnetică produsă de către creier. Acest lucru a fost demonstrat prin efectul Kirlian, care se poate observa foarte clar în două fotografii în care este prezentat un ins înainte şi imediat după ce şi-a tuns părul. Cele două fotografii prezintă diferenţe energetice remarcabile. Atunci cînd părul este tuns sau este scurt, emisia şi recepţia semnalelor din mediul înconjurător este foarte mult îngreunată. Drept rezultat, apare starea de slăbiciune, negăsirea soluţiilor şi a rezolvărilor unor probleme aparent simple. Acest lucru a fost deja demonstrat prin experimentele efectuate asupra indienilor, care, după ce le-a fost tăiat părul, nu au mai fost capabili să detecteze pericolele existente în imediata lor apropiere. Scurtarea părului contribuie, în mod dramatic, la neconştientizarea pericolelor existente într-o comunitate.
Conculzie: Pentru a rezolva problemele existente în lumea care ne înconjoară, în primul rînd trebuie să recunoaştem că majoritatea fanteziilor noastre despre realitate sînt false sau, să zicem, greşite. Putem spune că elementul de bază al rezolvării problemelor din viaţa noastră ne scrutează, în fiecare dimineaţă, din oglindă. Istoria biblică a lui Samson şi a Dalilei conţine foarte multe enigme pentru noi. Nu întîmplător, părului i se spune „podoaba capilară”. Părul este un organ al percepţiei şi al acumulării energiilor fine. Cu cît părul omului este mai lung, cu atît mai multă putere spirituală primeşte de la Dumnezeu, deoarece această putere hrăneşte tot organismul omului.
 În scrierile vedice, se spune clar: „A-i tunde omului părul şi a-i rade mustaţa şi barba este totuna cu a-l ucide pe acel om”. Doar în condiţii extrem de importante şi necesare şi doar pentru a dobîndi anumite capacităţi, omul putea să-şi îndrepte toate energiile negative în păr şi să-l tundă, eliberîndu-se în felul acesta de energiile care îl opreau din evoluţie. În acest lucru constă sensul ritualul rasului în cap pentru călugării budişti. Slavii vechi tundeau părul copiilor numai cînd aceştia atingeau vîrsta de 7 ani şi îl ascundeau între grinzile de lemn ale caselor. Dacă părul copilului este tuns pînă la 1 an, se încetineşte dezvoltarea vorbirii. Un astfel de copil va începe să vorbească foarte clar mult mai tîrziu. Dacă părul unui copil este tuns pînă la vîrsta de 7 ani, atunci acelui copil părinţii i-au încetinit, dramatic, dezvoltarea capacităţilor mentale. Bărbaţii mireni au început să îşi taie părul pînă la umăr şi să îl împletească în Sec. XII-XV.
În Secolele XV-XVI, au început să apară coafuri bărbăteşti mult mai scurte, ca urmare a pierderii culturii vedice. În acele vremuri, aceştia erau numiţi bărbaţi scurţi (minte scurtă), deoarece s-a constatat că aceia care purtau părul scurt erau foarte buni la rezolvarea problemelor imediate, dar nu puteau vedea evoluţia hotărîrilor şi faptelor lor în viitor. Cei cu părul lung erau mai lenţi în luarea deciziilor imediate, dar hotărîrile şi faptele lor aveau efect benefic atît în prezent, cît şi în viitor. În prezent, oamenii care locuiesc în oraşe şi care sînt implicaţi în activităţi sociale, oameni care duc un mod de viaţă obişnuit trebuie să înţeleagă că o atitudine corectă faţă de propriul păr, ca un garant al sănătăţii fizice şi energetice, se determină printr-o gîndire raţională şi trează. Fanatismul a încurcat întotdeauna alegerea corectă a coafurii şi a acoperămîntului capului, ceea ce, de cele mai multe ori, reprezintă o cauză a îmbolnăvirii oamenilor. Pe capul omului sînt poziţionate cîteva centre energetice extrem de importante. În frunte (chiar în locul unde începe linia părului), se află centrul legăturilor cu energiile duhovniceşti; în creştet, se găseşte centrul legăturii cu egregorul neamului, iar între sprîncene, este centrul clarviziunii.
Părul este un organ al asimilării şi acumulării energiilor fine din mediul înconjurător şi din Cosmos. De aici vine şi denumirea din slava veche a „cosiţelor” = cosme – cosmos – cooperare (operăm împreună cu cosmosul) – coordonare (ordine în conformitate cu Cosmosul) – coabitare (viaţa sincronizată cu Cosmosul). De exemplu, pînă la apariţia Creştinismului în Rusia, slavii trăiau în uniune cu natura, utilizîndu-i forţele dătătoare de viaţă pentru propria lor existenţă şi activitate. Atît la ei, cît şi la noi, oamenii foloseau, din cele mai vechi timpuri, diverse coroniţe, deseori făcute din flori, fără ca acestea să acopere fontanela.
 Pe timp de iarnă, părul proteja capul împotriva frigului. Odată cu dezvoltarea şi evoluţia civilizaţiei, au început să se schimbe şi acoperămintele strămoşilor noştri. Bentiţele şi coroniţele au început, treptat, să se modifice, acoperind capul pînă la sprîncene şi coborînd din ce in ce mai mult, astfel apărînd coifurile, şalurile, basmalele sau pălăriile. Pierzîndu-se sensul adevărat al împodobirii capului, femeile au ajuns să poarte diferite tulpane cusute cu pietre preţioase şi aur, care, uneori, cîntăreau pînă la 12 kg. În părţile de nord ale Rusiei, sensul profund al acoperămîntului capului s-a păstrat mult timp. În acele zone, femeile nu au acceptat, foarte mult timp, regulile creştine de acoperire a capului, dorind să fie cuprinse de strălucirea zeiţei soarelui lor, Iarila. Abia în Secolul XVI a intrat în rutina zilnică obiceiul ca femeile măritate să aibă capul acoperit cu basma.
În aceeaşi perioadă, Biserica Creştină a început un adevărat război pentru distrugerea diverselor simboluri ale belşugului şi ale uniunii celor două începuturi, ying si yang, principiul Cerului şi al Pămîntului, marea structură a orice există, părinţii schimbării, rădăcina şi începutul vieţii şi al morţii, cît şi pedepsirea celor care le purtau. Creştinii le explicau acestora că acoperămîntul pe capul femeii reprezintă semnul supremaţiei bărbatului asupra acesteia. În realitate, femeia slavă nu a devenit niciodată sclava bărbatului său. Ea a rămas mereu prietena dragă şi soţia credincioasă a soţului ei. Dacă bărbatul atingea părul soţiei sale, acesta era un semn al încrederii reciproce, al gingăşiei şi al schimbului energetic. În casă, în ciuda tuturor interdicţiilor religioase, fiecare femeie slavă continua să umble cu părul neacoperit şi despletit. Atunci cînd ieşeau în lume, femeile măritate îşi ascundeau părul sub batic, sub o căciulă de blana, pentru a-şi proteja părul şi energia acestuia de influenţele negative exterioare.
O cosiţă lungă, împletită, coborîtă de-a lungul coloanei vertebrale, unde se află o grămadă de canale energetice, reprezenta şi îndeplinea funcţia de protecţie şi de uniune a celor trei lumi : Navi (lumea viziunilor şi a gîndurilor), Iavi (planul material) şi Pravi (infinitul luminos – nivelul Creatorului şi al Omului – Desăvîrşirea – nivel de neatins altor esenţe universale). Pentru amplificarea forţei de apărare a cosiţei, între şuviţele de păr se adăuga o bentiţă colorată, pe care ţigăncile le folosesc şi astăzi. Foarte des, îşi înfrumuseţau terminaţiile cosiţelor cu diferite elemente: flori, pamblici, iarbă etc. Pînă şi în prezent s-a păstrat tradiţia ca la sărbătorile de Bobotează, femeile din Rusia Siberiana  să apară cu părul despletit, dar şi cu bentiţe şi coroniţe de flori aşezate în jurul capului, deoarece între ai lor, prieteni şi rude, acestea nu trebuie să se protejeze de cineva.
 Vopsirea părului într-o altă culoare încurcă organismul să emită şi să recepţioneze spectrul necesar de bioenergii. Organismul încearcă să elimine părul vopsit, să îl respingă, făcînd să crească altul nou, ca nişte antene nedeteriorate, naturale ale organismului nostru, care atrag energia vitală în corp. Podoaba capilară nu ne este dată doar pentru frumuseţe. Părul este purtătorul legăturii noastre cu lumile superioare şi subtile, şi înglobează forţele mistice şi magice. Cîndva, în Rusia, dar şi la noi, simbolul frumuseţii feminine era considerat o coadă de grosimea încheieturii mîinii purtătoarei acesteia.
Despre cosiţe şi importanţa părului, mai ales la femei, putem să vorbim la nesfîrşit. În triburile dacice şi tracice, părul nu se tăia. Acest obicei s-a păstrat şi astăzi în mînăstiri. Din acest motiv, încă din Antichitate, oamenii se fereau să fie conduşi de persoane fără podoabă capilară. De exemplu, în Rusia, a ajuns la putere Lenin, care era chel. Ştim cu toţii ce a putut să facă. Iar Gorbaciov, care suferea de alopecie, a ajuns să conducă destinele Rusiei după 70 de ani. Fetele tinere, încă din copilărie, îşi împleteau părul într-o singură coadă, aceasta fiind împletită din 3 şuviţe. Cînd fata se mărita, coada se despletea şi, în locul acesteia, se împletea o alta, făcută din două cosiţe, deoarece, din momentul căsătoriei, femeia trebuia să recepţioneze prin păr energiile universale vitale nu doar pentru sine, ci şi pentru viitorul copil.
 Părul are nu numai diferite culori, dar şi o structură diferită. Poate fi gros, subţire, drept, cîrlionţat, ondulat. Şi firul de păr are diferite forme: rotund, pătrat, triunghiular, plat. Părul ne arată legătura multilaterală a omului cu universul şi poate recepţiona o gamă vastă de unde. Omul simplu  are părul rigid şi gros şi de aceea captează un spectru constant de unde. Se ştie că oamenii care au firul de păr subţire se rătăcesc mai uşor şi mai des, pot fi mai uşor păcăliţi şi abătuţi de la calea lor, decît cei cu firul gros. În schimb, aceştia se refac mai uşor după orice încercări ale vieţii, după boli sau despărţiri.
Părul cîrlionţat deţine un mare potenţial de bruiaj şi de turbulenţe şi, drept rezultat, cei care au un astfel de păr se diferenţiază printr-o emotivitate şi spontaneitate crescute. În vremuri de demult, se credea că dacă părul cîrlionţat începea să se îndrepte, în mod sigur persoana respectivă a ajuns pe un drum mult mai drept al vieţii ei. Atunci cînd părul încărunţeşte, îşi schimbă şi structura. S-a observat că atîta timp cît omul nu încărunţeşte, acesta îşi trăieşte propria viaţă. Dar imediat ce încep să apară firele albe, omul intră în rezonanţă cu ceilalţi oameni. Adică nu îşi trăieşte numai propria viaţă, ci, fiind în permanentă rezonanţă cu ceilalţi, trăieşte atît viaţa lui, cît şi viaţa celor cu care rezonează.
Puterea stă în lungimea părului. În simbolistica mistică hindusă, părul era considerat ca şi firul dintr-o pînză de păianjen. Un fel de „linii de forţă” ale Universului, care pătrund prin „părul lui Shiva şi îi dă omului puterea unui zeu“. Zeii antici, propovăduitorii Evangheliei şi apostolii erau pictaţi ca avînd părul lung, ceea ce demonstrează puterea lor spirituală. În trecut, se considera că în păr sălăsluieşte sufletul. Iar dacă părul este tăiat, omul va fi lipsit de forţă fizică şi psihică. Nu trebuie să mai repetăm încă o dată povestea biblică a lui Samson. Ştiind tot ce s-a scris pînă acum despre Samson şi Dalila, vom observa că atunci cînd lui Samson i-a crescut, din nou, părul, puterea i-a revenit şi a reuşit să distrugă clădirea în care se aflau duşmanii săi. A-ţi tăia părul, înseamnă să-ţi schimbi viaţa. Acest lucru era bine cunoscut în Antichitate. Foarte puţine femei îşi tund părul fără să existe un motiv emoţional. Părul şi-l tăiau numai acei oameni care se aflau într-o stare de extaz spiritual sau tulburare psihologică, urmînd preceptele Vechiului Testament, care spunea că atunci cînd eşti într-o stare depresivă „să te desparţi de părul tău şi să arunci în el tot răul”.
Dacă părul este sursa forţelor noastre cosmice, înseamnă că tot ce se întîmplă cu el va schimba cursul unui rău nevăzut al vieţii noastre. Astfel, orice acţiune asupra părului nostru poate influenţa, într-o anumită direcţie, nu numai imaginea noastră exterioară, ci însăşi viaţa noastră. Probabil de aceea se spune că în nici un caz „femeii gravide să nu i se taie părul“.
Pînă la vîrsta de 1 an, nu se recomanda pieptănarea sau tăierea părului copilului. Copiilor pînă la vîrsta de 12 ani nu li se tăiau nici măcar vîrfurile, pentru a nu li se scurta mintea care cunoaştea viaţa, legea neamului şi a Universului, pentru ca nu cumva să îi lipsească pe aceştia de forţa vitală dăruită de natură ca forţă de protecţie. Operaţiunea de tăiere a vîrfurilor de lungimea unei unghii se făcea doar în zilele în care apărea luna nouă. Pieptănarea părului reprezintă un fel de ritual sfînt, în timpul căruia puteai atinge curenţii cosmici şi puteai simţi forţa vitală care cobora din ceruri. În trecut, pieptănarea se făcea doar cu ajutorul pieptenului, care trebuia să fie făcut dintr-un metal preţios sau din lemn, lemnul unui copac tăiat într-o anumită perioadă a anului şi a lunii. Doar dintr-un astfel de copac se făcea pieptenele, şi niciodată din altul. Copiilor mici, părul le era pieptănat numai de părinţi şi de nimeni altcineva. Abia mai tîrziu copiilor le era permis să se pieptene singuri. A te lăsa pieptănat/ă de altcineva era un semn de mare încredere, iar acela putea fi doar un om iubit. O femeie putea să îi permită doar alesului sau soţului să o pieptene.
Pentru ce are nevoie omul de păr?
Foarte puţini sînt cei care şi-au pus întrebarea: „la ce îi serveşte omului părul?”. Părul nu ne este dat numai pentru frumuseţe. Podoaba capilară îndeplineşte cîteva funcţii foarte importante pentru om.
În primul rînd, părul este un cumul de antene care asimileaza energia cosmică şi cea din mediul înconjurător.
Părul îndeplineşte funcţia de acumulare. El acumulează energia, forţa proprie omului. Omul cu părul lung are întotdeauna o intuiţie mai bună.
Părul întăreşte memoria omului.
Îmi aduc aminte despre povestea unei prietene. Aceasta nu era strălucită la învăţătură, era sportivă şi avea o coadă pînă la brîu. Pe la sfîrşitul anului şcolar, a împins-o „cel rău” să îşi taie părul, exact cu două săptămîni înainte de examene. Ce credeţi că s-a întîmplat? A căzut la examene. Şi nu doar la unul. Îmi povestea că, pur şi simplu, nu reuşea să îşi amintească nimic din ceea  ce învăţase cu două săptămîni înainte. Odată cu tăierea părului, ea şi-a scurtat şi memoria. Din acest motiv, pentru a uita mai repede, în cultura dacică, oamenilor care trecuseră printr-un mare necaz şi fuseseră marcaţi profund, li se tăia părul.
Astăzi, nu este bine să scurtăm părul copiilor mici. Mai nou, există credinţa că noul născut trebuie tuns 0, pînă cînd împlineşte 1 an de zile, pentru îndesirea părului. Acest lucru este o absurditate. În această perioadă, copilul cunoaşte foarte activ lumea, învaţă în fiecare secundă a vieţii lui, iar părinţii care îi tund le retează memoria. Copilul va creşte, se va dezvolta fizic, dar nu va mai avea acele amintiri profunde ale primelor lui zile şi luni de viaţă. Şi aici nu vorbesc despre memoria de lungă durată, ci de memoria fizică a corpului, de abilităţile şi capacităţile pe care le dezvoltă mai tîrziu organismul pe baza acestor informaţii. În momentul în care copilului i s-a tăiat părul, e ca şi cum acesta ar începe să înveţe din nou şi apare, imediat, o oarecare încetinire a dezvoltării acestuia. De ce credeţi că, de regulă, fetiţele se dezvoltă mai repede decît băieţii? Pentru că, din copilărie şi pînă în adolescenţă, fetiţelor nu li se taie părul atît de des.
Este demonstrat ştiinţific, deşi aceasta nu este o informaţie agreată, faptul că acei copii cărora nu li s-a tuns părul se dezvoltă mult mai rapid atît fizic, mintal, cît şi emoţional. Unul dintre sfaturile străvechi spunea: „Nu tăiaţi părul alb, nici brunet, nici şaten, nici cărunt, pentru că  nu veţi atinge înţelepciunea Domnului, şi veţi pierde sănătatea şi puterea”. Ştim deja că, în trecut, oameni nu îşi tăiau părul. Femeia cu părul scurtat era batjocorită, blamată, înjosită, pedepsită. Acest lucru îl întîlnim la toate popoarele. Nici măcar barbaţii nu îşi tundeau prea uşor părul. La unele popoare, era acceptată scurtarea părului la bărbaţi, dar trebuie să remarc faptul că, şi după scurtare, părul era destul de lung. În nici un caz părul nu trebuie vopsit. Toţi am studiat fizica în şcoală. Culoarea obiectelor din mediul înconjurător apare în urma asimilării undelor electromagnetice de o anumită lungime, adică de o anumită culoare.
 Un obiect de culoare roşie ne apare ca fiind roşu pentru că asimilează toate celelalte culori, adică unde electromagnetice şi reflectă doar culoarea roşie. Atunci cînd spunem: „această cană este roşie”, avem în realitate în vedere faptul că structura moleculară a suprafeţei acelei căni absoarbe toate celelalte unde electromagnetice şi reflectă doar unda corespunzătoare spectrului electromagnetic al culorii roşii. Deci, iată! Părul nostru are o anumită culoare. Din cîte ştim, nu există o culoare exactă a părului. Părul natural are tot felul de nuanţe, iar acest spectru este foarte larg şi complicat.
Continue reading

Oamenii traiesc in trecut, teoria lui Einstein

Albert Einstein a demonstrat pe hartie de ce exista timpul, explicand ca acesta este relativ si nu absolut, asa cum sustinea Isaac Newton. O alta teorie dezbatuta in cadrul unui studiu din anul 2000, putem trage o concluzie soc daca am putea spune asa, si anume, aceea ca oamenii traiesc de fapt in trecut.
Oamenii traiesc in trecut
Fiecare om traieste in trecut. Aceasta teorie a fost demonstrata in 2000, de catre Institutul Salk pentru studii biologice.
Conform acestei cercetari, oamenii traiesc cu cel putin 80 de milisecunde in trecut, o perioada putin mai lunga decat dureaza sa clipim.
Ceea ce credeti ca vedeti intr-un anume moment este, de fapt influentat de viitor, a explicat David Eagleman, autorul studiului.
Acest lucru se intampla deoarece percepem lucrurile cu un usor decalaj, creierul jucand un rol identic cu cel al unui producator TV care transmite o emisiune live, dar cu intarziere, pentru a putea edita in cazul unei intamplari neasteptate. Cercetatorii au identificat acest studiu cu ajutorul iluziei flash-lag.
De exemplu daca privim un cerc in miscare iar in interiorul sau este un flash, chiar in centru, oamenii il percep in urma cercului Aceasta iluzie o putem studia noaptea cand avioanele survoleaza cerul, uneori, semnalele luminoase par sa vina cu o oarecare intarziere dupa avion.
Daca cineva va atinge in acelasi timp, pe nas si pe degetul de la picior, creierul le va percepe ca fiind simultane, desi semnalul de la nas ajunge mai repede la creier. Acest studiu are si o alta consecinta, respectiv, persoanele inalte traiesc ceva mai in trecut fata de cele scunde, dat fiind ca timpul in care cel mai lent semnal ajunge la creier este mai mare pentru ca membrele sunt mai lungi.
De ce trece timpul mai repede atunci cand imbatranim?
Exista diferente de perceptie in functie de varsta. Pentru un copil timpul trece mai lent pentru ca percepe informatii in mod constant, acestea fiind noi pentru el. Pe masura ce imbatranesc, oamenii traiesc din ce in ce mai putine experiente noi, devenind mai obisnuiti cu lumea inconjuratoare. Percepem mai putine informatii iar timpul nu se mai dilata.
Faptul ca informatiile noi au efect de dilatare a reiesit si din experimentul urmator. Pe un ecran la intervale egale de timp, aparea imaginea unui pantof. Imaginea cu pantoful era afisata in mod repetat. Cand a fost afisata imaginea cu o floare, subiectii au avut senzatia ca imaginea cu floarea a fost afisata timp mai indelungat decat cea cu pantoful, cu toate ca timpul de afisare a fost identic pentru cele doua imagini.
Cercetatorii recomanda sa avem experiente noi, fara rutina, pentru ca timpul sa nu se accelereze.
Perceptia asupra timpului in situatii critice
O alta experienta pe care au trait-o alte persoane este sentimentul de incetinire a scurgerii timpului in situatii critice.
David Eagleman a colectionat numeroase marturii in acest sens. Un muzeograf care a daramat un vas Ming, a declarat ca a durat o eternitate din momentul in care a atins vasul pana cand acesta a lovit podeaua.
O alta marturie a venit de la un motociclist implicat intr-un accident rutier, care a fost aruncat pe carosabil in urma unui impact cu un automobil, si s-a lovit in mod repetat cu casca de pamant. In acel moment, a avut senzatia ca timpul se scurge foarte incet.
Relatia dintre perceptia timpului si senzatia de satisfactie
Este binecunoscut faptul ca atunci cand ne simtim bine, timpul trece foarte repede.
Cateva studii au aratat ca atunci cand oamenilor li se spune ca timpul a trecut mai repede decat in realitate, ei tind sa creada ca s-au simtit foarte bine. Albert Einstein a fost rugat sa explice ce este relativitatea. El a dat urmatorul exemplu. Puneti mana pe o plita incinsa pentru un minut si vi se va parea o ora. Stati langa o fata draguta o ora si vi se va parea ca ati stat 5 minute. Aceasta este relativitatea.
Timpul exista pentru ca lucrurile sa nu se intample in acelasi timp.
Calatoria in timp
Daca gaura neagra a lui Kerr exista cu adevarat, ar fi posibil sa se treaca prin ea si sa se ajunga in gauri albe, care ar avea o actiune contrarie celei negre. Astfel in loc sa atraga totul cu forta sa gravitationala, gaura alba ar folosi un fel de materie necunoscuta, incarcata cu energie negativa, pentru a respinge totul in jurul ei.
Gaurile albe ar fi drumul nostru spre alte timpuri si alte lumi.
Continue reading