Coloana Infinitului emite energii spre cer

Coloana Infinitului emite energii spre cer

Coloana Infinitului din Târgu Jiu are o înălţime de 29,330 metri şi o greutate de 29,173 Kg. Este construită din metal feros (plăci din fontă), după formula 1/2 + 15 + 1/2 şi după “legea armoniei plastice”, descoperită şi perfecţionată de Brâncuşi, de forma 1 – 2 – 4, unde 1 = 45 cm (mărimea laturii mici a triunghiului de piramidă, de forma unui pătrat), 2 = 90 cm (mărimea laturii mări a trunchiului de piramidă, de forma unui pătrat), 4 = 180  cm, înălţimea trunchiului de piramidă.

Trunchiurile de piramidă, goale pe dinăuntru, sunt fixate cap la cap pe un miez central de oţel, cu secţiune pătrată, uniformă pe toată înălţimea Coloanei Infinitului. Exteriorul Coloanei a fost curăţat prin sablare cu nisip special, ulterior fiind pulverizate două straturi de praf metalic, unul de zinc şi celălalt de alamă, la o temperatură mai ridicată.

În timpul celui de al doilea război mondial, Coloana Infinitului a rezistat eforturilor zadarnice de a fi doborâtă la pământ de tancurile nemţilor şi ruşilor. În urma acestui fapt, coloana prezintă o deviere la vârf semnificativă, de mărimea unui triunghi echilateral cu latura de 33 cm.

Coloana Infinitului a devenit obiect de studiu pentru oamenii de ştiinţă din ţara noastră. Astfel, profesorul universitar dr. ing. A. Măruţă a făcut anumite măsurători şi a constatat că această Coloană emite radiaţii de energie pe patru direcţii. Nu cunoaştem cauza care l-a determinat pe ing. Măruţă să facă această cercetare şi descoperire uimitoare, dar ne permitem să avansăm următoarele considerente privind emanaţiile de energii ale Coloanei Infinitului.

Curentul electric teluric şi efectul de piramidă al componentelor Coloanei Infinitului

Intesitatea câmpului magnetic al Terrei este relativ slabă. În general, neperceptibilă de om, variază între 0,3 gauss la Ecuator şi de 0,7 gauss la poli. Dar există locuri pe Terra unde intensitatea câmpului magnetic este de peste 10.000 de ori mai puternică, formând anumite anomalii magnetice. Este foarte probabil că sub Coloana Infinitului există o astfel de anomalie magnetică, care se poate măsura.

S-a constatat că Terra este o gigantică pilă electrică alcalină, care mai primeşte electricitate şi din exterior. Oceanul Planetar (apa lui are un gust sărat şi amar) este un veritabil electrolit alcalin care, în interacţiune pemanentă cu rocile limitrofe heterogene (amestec de numeroase elemente chimice distribuite neuniform), roci ce au devenit veritabili electrozi masivi, au produs curentul electric teluric. Acest curent electric este amplificat atât de particule electrice provenite din radiaţia cosmică (particule ce se înscriu în spirală pe liniile de forţă ale câmpului geomagnetic), cât şi de electrizarea prin frecare datorită vânturilor şi mareelor. Considerăm că pe sub fundaţia Coloanei Infinitului trece o fâşie de curent electric teluric, datorită configuraţiei terenului din acel loc.

Numeroşi cercetători au constatat că piramidele prezintă energii enigmatice, care se manifestă în două planuri verticale, perpendiculare pe laturile bazei şi care se intersectează către vârf. Aceste energii au fost numite “radiaţii de formă”, iar efectul lor poartă numele de “efectul de piramidă”. Energia emanată de piramidă este maximă într-o zonă din centrul unei secţiuni orizontale, plasată la înălţimea de 1/3 de la baza piramidei. Coloana Infinitului este formată din trunchiuri de piramidă, cu baza pătrată, pe toată înălţimea ei.

Energiile terestre se prezintă sub forma unor reţele geobiologice, iar intersecţiile lor pe direcţii perpendiculare formează, pe suprafaţa pământului, noduri geopatologice. S-a constatat că fundaţia Coloanei Infinitului s-a pus în centrul unui astfel de nod, colector de energii. Deci, Coloana Infinitului captează energiile terestre pe care le emite în exterior. Suprafeţele laterale ale acestei Coloane (de forma unor trapeze răsturnate) emit radiaţii pe direcţii perpendiculare ale acestei suprafeţe, de natură magnetică şi telurică, generate de factorii arătaţi mai sus. Energiile emanate de suprafeţele Coloanei Infinitului au fost măsurate până la distanţa de 200 de metri.

Câteva întrebări necesare

1. Pentru ca Brâncuşi să poată amplasa Coloana infinitului în centrul unui nod geobiologic a fost oare înzestrat cu “al şasele simţ”, care să-i fi permis găsirea acestui nod?

2. Brâncuşi  ştia oare atunci că această Coloană este amplasată chiar pe axul paralelei 45° latitudine nordică?

3. Brâncuşi cunoştea la acea veme (anii 1935/1936) efectul de piramidă? Coloana infinitului putea fi construită din elemente de sfere metalice, retezate la capetele unui diametru, din elemente de clepsidră, din elemente din trunchi de con etc.

4. Brâncuşi a fost înzestrat şi cu o putere sacramentală? Indiferent câte întrebări s-ar putea formula, un lucru este sigur: această Coloană a infinitului poate fi asemuită cu o scară la ceruri, o prefigurare a zborului interplanetar, un simbol al infinitului.

Continue reading

piramida

Piramidele au o misterioasa forma de energie

Piramidele au o misterioasa forma de energie

În apropiere de Moscova au fost construite două piramide, una de 22 de metri înălțime, cealaltă de 44 de metri. Piramidele fascinează prin formele de energie care se crează în jurul lor, prin fluctuația câmpurilor informaționale.

Pentru construirea acestor două piramide nu a fost folosit metal, totul este realizat din fibră de sticlă. Greutatea celei mai înalte piramide ajunge la 55 de tone. Raportul dintre bază și înălțime este de trei ori mai mic față de numărul pi.

Observăm că toate piramidele descoperite până în prezent au o legătură cu numărul pi. Egiptenii cunoșteau acest număr cu mult înainte de Pitagora.

Cele două piramide au fost construite pentru realizarea unor experimente, respectiv, efectele câmpului piramidal în activitatea antivirală a imunoglobinei.

S-a constatat că virusul care a fost întrodus în interiorul piramidei nu s-a mai dezvoltat. Un alt experiment a fost legat de introducerea în interiorul piramidei a unor șoareci care au fost contaminați cu acest virus. Rezultatul a fost unul excepțional. Șoarecii s-au însănătoșit sau au avut o perioadă de viață mai mare față de condițiile exterioare piramidei.

Experimentul a continuat cu introducerea unor cantități de apă în interiorul piramidelor. Șoarecii care au băut această apă au fost feriți de apariția unor tumori.

Apa plasată în interiorul piramidelor la -38 de grade Celsius nu a înghețat. Efectul produs de câmpul piramidal este unul de excepție. Cercetătorii ruși au continuat experimentul introducând în interiorul piramidelor niște inele fabricate din piatră. S-au făcut peste 40 de inele, fiecare având o greutate de peste 200 de kilograme. Au fost lăsate în interiorul piramidelor mai multe zile, după care au fost amplasate în diverse zone ale Moscovei și se consideră că orașul este protejat de apariția unei epidemii.


Pe o rază de 150 de kilometri în jurul piramidelor ionizarea aerului este mult mai mare. Lângă o sondă de petrol a fost amplasată o piramidă, de proporții mai mici și s-a constatat că vâscozitatea petrolului era mult mai mică, ceea ce a făcut să crească capacitatea de extracție.


Un alt experiment s-a realizat cu ajutorul semințelor care au fost ținute în interiorul piramidei câteva zile, înainte să fie însămânțate. Creșterea culturilor a fost cu peste 20% mai mare față de celelalte culturi.

Efectul produs de piramide poate să revoluționeze medicina și agricultura. Se pare că piramidele, pentru vechile civilizații, nu erau numai o legătură cu lumea astrelor, cu Universul.  Câmpul piramidal avea influențe majore în starea de sănătate a populației.

Continue reading

poli magnetici

Polul energetic al planetei se afla in tara noastra Romania

Polul energetic al planetei se afla in tara noastra Romania

Se spune că ascunde mistere nebănuite şi că ar fi cel mai vechi dintre simbolurile noastre sacre. Faptul că, în fiecare an, la data de 28 noiembrie, la apus, razele soarelui construiesc o piramidă energetică în jurul lui a devenit de notorietate. “Povestea” este însă complexă.

Unii afirmă că Sfinxul nostru ar fi “polul energetic al planetei”, specialiştii precizează însă  că este “o formă ciudată, care a fost săpată în roca conglomerată, printr-o acţiune a vântului care poarta numele de eroziune”…Din rase diferite Între 1966 -1968, arhitectul peruan Daniel Ruzo venea în România pentru a cerceta Sfinxul – denumire cu care nu era de acord, pe care îl văzuse pe o carte poştală.

De altfel, primise mai multe lamuriri de la un coleg român. „Am cercetat munţii din cinci continente”, scria el, „dar în Carpaţi am gasit monumente unice dovedind că în aceste locuri a existat o civilizaţie măreaţă, constituind centrul celei mai vechi civilizaţii cunoscute astăzi”. Ruzo constata că Sfinxul seamănă cu chipul principal dintr-un ansamblu sculptat într-o stancă de pe platoul Marcahuasi din Peru. Ansamblu denumit de el Monumentul Omenirii…

Peruanul a ajuns la concluzia că de fapt, nici Sfinxul nu reprezintă doar un singur chip, fiind înconjurat de alte chipuri umane, din rase diferite, precum şi capul unui câine. Iar acel câine are rolul de păzitor al unei comori şi că „trebuie să existe şi o Peşteră a Tezaurului“ în apropiere. Mesaje în piatră Cine este acest peruan căruia îi aparţine uimitoarea teorie? Profesorul Daniel Ruzo (1900-1991) – doctor, arhitect, filosof este cel care s-a străduit să descifreze mesajele încifrate în piatră ale civilizaţiei de dinainte de Potop.

Totul a pornit când prietenul său Enrique Dammert i-a arătat o fotografie a unei stânci cu chip de om de pe Platoul Marcahuasi, din Peru, aflat la o altitudine de 3.600 de metri şi acest lucru se petrecea în 1952. Astfel a început o pasiune de o viaţă. Ruzo şi-a petrecut 9 ani în Anzi, cartografiind o parte a “geografiei sacre”. „Capul unui Inca”, prima sculptură cercetată de Ruzo, înfăţişeaza 14 tipuri umane, de aceea a şi denumit-o „ Monumentul umanităţii”. Platoul peruan este străbatut de vaste galerii şi tuneluri, care alcătuiesc o misterioasă reţea cu funcţionalitate religioasă.



Daniel Ruzo avea să descopere ruinele unui oraş preistoric fortificat, care se desfăşura pe o suprafaţă de peste 2 kilometri pătraţi şi care cuprindea, în cele patru puncte cardinale, vârfuri sculptate şi altare. Iar toate puteau fi observate în anumite condiţii de luminozitate, care ţin de solstiţii. În urma descoperirilor publicate în lucrarea sa „Pe urmele Zeilor Soarelui”, Ruzo a pornit o serie de cercetări în toate colţurile lumii. Mulţi au contestat teoria lui, susţinând că sculpturile megalitice în stânci sunt rezultatul intemperiilor.

Departamentul secret Conform teoriei cercetătoarei Cristina Panculescu, care a efectuat un amplu studiu asupra masivului Bucegi – studiu despre care se spune că a ajuns la un moment dat “pe biroul” Elenei Ceauşescu,  în Bucegi, în apropierea Vârfului Omu, se află un centru energetic. „Chemaţi de Sfinx, dacii ştiau a se face nemuritori“, concluziona studiul, finalizat în 1988 şi înaintat către C.C. al P.C.R.

Cercetătoarea demonstra, printre altele, că acest “Centru” reprezintă o poartă de ieşire din universul terestru, cu o activitate energetică masurabilă, care se manifestă ciclic. Şi constata că din 1986, intensitatea centrului s-a amplificat.

Se spune că însuşi Ceauşescu era interesat de “povestea” Sfinxului. Daniel Ruzo i-a îndemnat pe cercetătorii români, care l-au însoţit în peregrinările sale prin Bucegi, să cartografieze anumite “zone”. Se pare că unii dintre cei care l-au însoţit pe Ruzo în România erau “cercetători” ai Securităţii, trimişi să vadă ce face „nebunul” şi să întocmească rapoarte pentru Cabinetul 2, respectiv Elena Ceauşescu.

În plus, Nicolae Ceauşescu ar fi înfiinţat o unitate pentru studierea fenomenelor paranormale. Cartea „Viitor cu cap de mort“ (2008), de Radu Cinamar face referire la descoperiri ale Departamentului Zero (cu “însărcinări speciale”) al Securităţii, care ar fi fost înfiinţat în 1968, din ordinul lui Ceauşescu, “pentru descoperirea, educarea şi dezvoltarea unor subiecţi umani care aveau capacităţi neobişnuite”, după exemplul SUA, URSS şi China.

Capul Magnificului Revenind la Cristina Panculescu, cartea „Taina Kogaiononului – Muntele Sacru al dacilor” (2008) prezintă concluziile şi argumentele rezultate în urma unei munci de cercetare întreprinsă pe parcursul a patru ani în Bucegi. “Cercetare bazată pe studii de mitologie comparată, istorie veche, folclor şi artă veche românească, istoria religiilor,hermeneutică şi ştiinţe tradiţionale în general”, după cum sună prezentarea cărţii. Geograful și istoricul Strabon (63 î.Ch. – 19 d.Ch.) vorbea despre muntele Kogaion:

„Tot aşa şi acest munte a fost recunoscut drept sacru si astfel îl numeau geţii; numele lui, Kogaion, era la fel cu numele râului care curgea alături”. Kog-a-ion înseamnă „Capul Magnificului”, fiind şi denumirea getică a Bucegilor, unde se afla marele cap sculptat, cunoscut sub numele de „Sfinxul Românesc”.

În studiul „Dacia Hiperboreana“, publicat la Paris în 1936 şi republicat în Franţa şi Italia în anii ’80, Vasile Lovinescu afirma că „muntele Om este traversat de o grotă imensă, care este una dintre cele mai mari din lume, în sensul că nu i s-a dat de capăt, fiind exploatată doar pe vreo 20 de kilometri“. “Din punct de vedere istoric şi chiar mistic, Sfinxul este reprezentarea unei divinităţi supreme din timpuri pelasge.

Aspectul său omenesc este asociat cu o expresie de suveranitate şi putere, acest lucru fiind evidenţiat prin faţa proporţionată, buze severe şi bărbia voluntară. Pelasgii au fost anteriori grecilor, triburile lor au fost răspândite mai ales în zona Marii Egee”, conform rogrup.net.

N. Densuşianu menţionează că „după ideile astronomice şi geografice ale Antichităţii clasice, Polul Nordic, în jurul căruia se învârtea Universul, atingea Pământul lângă Dunăre, pe teritoriul geţilor, în particular pe Munţii Rhipaei (Carpaţii Meridionali). Conform aceloraşi idei, osia sau axa în jurul căreia se învârtea Cerul, trecea prin centrul Pământului, deci şi Universul şi Terra aveau o axă comună – Axis Mundi sau Axa Lumii. Cei care susţin că leagănul omenirii se află în spaţiul carpato-danubiano-pontic, localizează axa respectivă pe muntele sfânt al dacilor, Kogaion.

Epilog

Mulţi istorici merg până la afirmaţia că Sfinxul de la Gizeh, Egipt, este o copie a celui de pe platforma Bucegilor. Acest lucru se bazează pe asemănări care sunt mai mult sau mai puţin întâmplătoare, cum ar fi faptul că Sfinxul din Bucegi are aceeaşi înălţime cu cel egiptean, de la Gizeh. În 1933, celebrul medium de origine americană Edgar Cayce („The Mysteries of Atlantis Revisited”) avea o viziune în ceea ce priveşte „Marele Sfinx” de pe platoul de la Gizeh.

Potrivit lui, în apropierea Sfinxului, se găsea o “cameră” care găzduia o arhivă secretă, cu întreaga istorie a omenirii: “În ţara Egiptului, într-un loc în care se intră de la laba dreapta a Sfinxului se găseşte camera arhivelor umanităţii.

Aceste arhive sunt de la începutul momentul în care spiritul a luat formă şi a început să coboare pe acest pământ. Acestea includ istoria tuturor naţiunilor de pe pământ, povestea distrugerii finale a Atlantidei, şi istoria construcţiei piramidei de iniţiere, cu nume de persoane, locuri, cu datele şi orele când aceste arhive vor fi deschise din nou”…



La mult timp după ce Ruzo a studiat Monumentul Omenirii, cercetători peruani, dotaţi cu aparatură modernă, au identificat pe Platoul Marcahuasi 22 de vortexuri energetice pe care le-au numit „cruzes”, „cruci”, formate din trei tipuri diferite de energie…

În 1999, cercetătorul Vasile Rudan efectua un studiu asupra unei  zone din Bucegi şi observa accidental că pe o pantă cu o suprafaţă de un kilometru pătrat, în preajma Vârfului Doamnei, organismul se încarcă energetic, toate funcţiile fiind revigorate. Măsuratorile indicau “o anomalie magnetică atipică”, iar cercetatorii au denumit zona “Gura de Rai”, conform unei legende populare , care spune că „la îngemănarea Cerului cu Pământul viaţa trece prin moarte şi moartea devine viaţă”.

Continue reading

teorie

Pe continentul Antarctica au trait creatorii

Pe continentul Antarctica au trait creatorii

Pentru mulți dintre noi nu mai este o surpriză faptul că Antarctica a fost un continent locuit, cu mult timp în urmă.

De curând, cercetătorul Vicente Fuentes a descoperit o piramidă gigant în Antarctica. Descoperirea a fost făcută cu ajutorul unor imagini transmise de un satelit.

Cercetătorii vorbesc despre o perioadă numită Antarctica antică. Tot mai multe descoperiri fac viabilă ipoteza conform căreia Antarctica nu a fost mereu acoperită de gheață.

În anul 2009, cercetătorii au studiat eșantioane preluate din Antarctica, în care au descoperit urme de polen. Este avansată ideea că în timpul verii, cu mii de ani în urmă, temperaturile depășeau 20 de grade Celsius.

În anul 2012, au fost preluate eșantioane de apă din lacul Vida din Antarctica. Au fost descoperite 32 de specii de bacterii și peste 2800 de microbi.

Primul document care vorbește despre Antarctica se numește Terra Australis. Este o carte scrisă cu 350 de ani înainte de Christos.

Cartograful grec Marinos de Tyr a fost cel care a dat numele de Antarctica, în secolul al II-lea e.n.

Harta lui Piri Reis prezintă continentul ca fiind populat și cu multe animale. Ptolomeu considera Antarctica ca fiind continentul care ține pământul în echilibru.

Pe măsură ce calota glaciară se topește, tot mai multe descoperiri se fac pe misteriosul continent.

Imagini noi transmise de sateliți prezintă aliniamente care seamănă foarte mult cu piramidele din Egipt. Este posibil ca un cataclism să fi modificat condițiile climaterice de pe acest continent.

Cercetătorii au studiat Sfinxul din Egipt și au găsit eroziuni care au fost cauzate de o inundație catastrofală. Ei estimează că acum 10000 de ani a avut loc un fenomen care a dus la schimbarea climei.

S-a avansat ipoteza că Sfinxul și piramidele egiptene au o vechime de peste 10000 de ani, ele fiind martore la această catastrofă. A fost o schimbare globală care a dus la apariția deșerturilor și a calotei glaciare din Antarctica.


Cercetătorul american Graham Hancock susține că toate piramidele din lume au fost construite înainte de această mare catastrofă, la fel și liniile din Nazca, Peru.

Creatorii au făcut parte dintr-o civilizație foarte avansată care a dispărut ca urmare a acestor schimbări globale.

Continue reading

piramida

Piramida luminoasa de pe planeta Ceres

Piramida luminoasa de pe planeta Ceres

O piramidă misterioasă a fost fotografiată pe Ceres de către sonda spațială Down. Din fotografiile, puse la dispoziția publicului larg de NASA, se poate observa cum piramida în cauză are o latură extrem de strălucitoare.

La 6 martie 2015, sonda spațială Down a ajuns pe orbita planetei pitice Ceres. Acest eveniment a fost un alt pas pe care omenirea îl face pentru descoperirea și înțelegerea sistemului nostru solar.

De atunci și până în prezent, numeroase fotografii au fost captate. Într-una dintre ele se poate observa o structură piramidală, comparată de astronomi cu un dom.

Interesant este faptul că piramida de pe Ceres are o latură extrem de strălucitoare și nimeni nu înțelege acest fenomen.

Piramida a fost numită Ahuna Mons și odată cu apropierea sondei spațiale de solul lui Ceres, aceasta a atras atenția specialiștilor. Structura enigmatică pare să fie un imens dom cu pereții extrem de netezi. Specialiștii susțin că piramida are o înălţime de aproximativ 5 kilometri.

Un alt fapt interesant, este că la circa 700 de kilometri de această enigmatică piramidă se afla un crater, unde se pot vedea numeroase lumini. Nimeni nu poate explica acest fenomen și din această cauză există voci care le atribuie extratereștrilor.

Pe lângă acest fapt intrigant, se mai speculează că în acel crater există o activitate intensă. Luminele apar și dispar la anumite intervaluri de timp, ca și cum ar exista activitate intensă. Specialiștii nu pot explica deocamdată aceste fenomene, dar sunt de părere că există o legătură între piramida și crater.

Chiar dacă este posibil să fie vorba despre fenomene naturale, acestea sunt încă necunoscute omului, dar probabil că viitorul va elucida și acest mister.

Până atunci, lăsăm loc liber speculațiilor ufologilor, care sunt mai mult decât convinși că Ceres aparține unei specii extraterestre.

Continue reading

planeta

Misterul templului lui Solomon

Regele Solomon a intrat în istorie ca fiind unul dintre cei mai prolifici regi al evreilor, domnind în perioada 1016-976 î. Hr., după ce l-a succedat pe tatăl său, regele David. În perioada în care Solomon a domnit, întreg regatul său a cunoscut o perioadă de prosperitate fără precedent. După aproape 3000 de ani, căutătorii de comori dar şi arheologi căuta cu disperare moştenirea spirituală, dar şi pe cea materială lăsată de unul dintre cei mai impresionanţi regi ai istoriei.

Straniul monarh s-a aventurat de nenumărate ori pe mare, atingând de mai multe ori îndepărtatul Ofir, ţinut mitic, despre existenţa căruia încă se fac presupuneri, unii situându-l în India, alţii în sudul Africii, unde aurul se găsea din belşug. Având acces la acest aur, este lesne de înţeles impresionantă comoara pe care regele a deţinut-o. În afară de bogăţia materială, regele Solomon a mai lăsat în urma să diverse opere literare, cuprinzând peste 3000 de proverbe, peste 1000 de cântece şi fermecătorul text Cântărea cântărilor. Dar cea mai importantă moştenire rămâne acel misterios templu care se deosebeşte de celelalte din toate punctele de vedere.

Construcţia templului

Construcţia a urmat modelul templelor egiptene, după materialele folosite şi planul misterios, este mai mult decât un edificiu simbolic. Templul lui Solomon reprezintă simbolul prin excelenţă al operei care permite spiritului să treacă prin toate etapele dezvoltării până la atingerea perfecţiunii depline.

Planurile templului au fost realizate de celebrul arhitect al vremii Hiram, cu cioplitori în piatră împărţiţi în trei grupe, ucenici, companioni şi maeştri, fiecare având misiunea să. Într-o zi trei companioni nemulţumiţi l-au asasinat pe Hiram, dar cu toate acestea lucrările au continuat ca şi cum arhitectul trăia. Spiritul lui Hiram există printre muncitori şi revenea la viaţa prin planul divin. Chiar şi în ziua de astăzi un francmason pentru a fi ridicat la gradul de maestru trebuie să trăiască povestea lui Hiram.

Proprietățile sacre ale templului

Templul propriu-zis cuprindea patru părţi, care simbolizau timpul profan şi cele trei grade ale iniţierii. După cum se spune, Israelul terestru nu este decât imaginea Israelului ceresc. Împărăţia divinităţii, templul vizibil are o replică demnă, templul invizibil sau cel spiritual, la care omul ajunge doar dacă urmează anumite etape de perfecţionare.

Planurile templului nu au fost niciodată găsite. Anumiţi francmasoni susţin că ele sunt foarte bine conservate, iar dacă ar fi făcute publice în epoca noastră tulbure ar provoca repercursiuni inimaginabile asupra omenirii. Alegerea locului unde a fost construit templul a fost făcută cu mare atenţie şi corespunde unei discipline, care a devenit străină omului modern, o ştiinţă analogică care pune fiecare loc în rezonanţă directă cu dimensiunile Pământului, universului dar şi creaţiei.

Misterul rămâne bine ascuns

Cunoaşterea acestor secrete ar bulversa noţiunile obişnuite de cauză-efect, antrenând societatea noastră materialista în angrenajul unui ezoterism periculos. Dina ceasta cauza templul lui Solomon rămâne imaginea cunoaşterii extra-umane, o cunoaştere astăzi denaturată, aparţinând comorilor interzise. Templului lui Solomon, piramida lui Keops, dar şi catedrala Chartes, ţin de o arhitectura sacră, a unei cunoaşteri demult pierdute, din Lumea Veche, pe care doar câţiva au reuşit s-o transmită indiferent de rivalităţile dintre religii.

Se ştie că în timpul domniei regelui Solomon, Ierusalimul era unul dintre cele mai bogate oraşe din lume. Aceasta este cauza opulentei în care se răsfăţau locuitorii unui oraş aşa doar cum în rai se mai găsea altul, iar doar pentru construcţia templului s-au folosit aproximativ 2200 de tone de aur. De aici se poate înţelege interesul civilizaţiilor pentru acest templu, care a fost de mai multe ori jefuit sau dărmat. mai întâi Nabucodonosor a pus mâna pe misteriosul templu, apoi au venit grecii, iar cei din urmă au fost romanii lui Titus, care au reuşit să distrugă definitiv sacrul templu al lui Solomon.

Continue reading

templu