Misterul templului lui Solomon

Regele Solomon a intrat în istorie ca fiind unul dintre cei mai prolifici regi al evreilor, domnind în perioada 1016-976 î. Hr., după ce l-a succedat pe tatăl său, regele David. În perioada în care Solomon a domnit, întreg regatul său a cunoscut o perioadă de prosperitate fără precedent. După aproape 3000 de ani, căutătorii de comori dar şi arheologi căuta cu disperare moştenirea spirituală, dar şi pe cea materială lăsată de unul dintre cei mai impresionanţi regi ai istoriei.

Straniul monarh s-a aventurat de nenumărate ori pe mare, atingând de mai multe ori îndepărtatul Ofir, ţinut mitic, despre existenţa căruia încă se fac presupuneri, unii situându-l în India, alţii în sudul Africii, unde aurul se găsea din belşug. Având acces la acest aur, este lesne de înţeles impresionantă comoara pe care regele a deţinut-o. În afară de bogăţia materială, regele Solomon a mai lăsat în urma să diverse opere literare, cuprinzând peste 3000 de proverbe, peste 1000 de cântece şi fermecătorul text Cântărea cântărilor. Dar cea mai importantă moştenire rămâne acel misterios templu care se deosebeşte de celelalte din toate punctele de vedere.

Construcţia templului

Construcţia a urmat modelul templelor egiptene, după materialele folosite şi planul misterios, este mai mult decât un edificiu simbolic. Templul lui Solomon reprezintă simbolul prin excelenţă al operei care permite spiritului să treacă prin toate etapele dezvoltării până la atingerea perfecţiunii depline.

Planurile templului au fost realizate de celebrul arhitect al vremii Hiram, cu cioplitori în piatră împărţiţi în trei grupe, ucenici, companioni şi maeştri, fiecare având misiunea să. Într-o zi trei companioni nemulţumiţi l-au asasinat pe Hiram, dar cu toate acestea lucrările au continuat ca şi cum arhitectul trăia. Spiritul lui Hiram există printre muncitori şi revenea la viaţa prin planul divin. Chiar şi în ziua de astăzi un francmason pentru a fi ridicat la gradul de maestru trebuie să trăiască povestea lui Hiram.

Proprietățile sacre ale templului

Templul propriu-zis cuprindea patru părţi, care simbolizau timpul profan şi cele trei grade ale iniţierii. După cum se spune, Israelul terestru nu este decât imaginea Israelului ceresc. Împărăţia divinităţii, templul vizibil are o replică demnă, templul invizibil sau cel spiritual, la care omul ajunge doar dacă urmează anumite etape de perfecţionare.

Planurile templului nu au fost niciodată găsite. Anumiţi francmasoni susţin că ele sunt foarte bine conservate, iar dacă ar fi făcute publice în epoca noastră tulbure ar provoca repercursiuni inimaginabile asupra omenirii. Alegerea locului unde a fost construit templul a fost făcută cu mare atenţie şi corespunde unei discipline, care a devenit străină omului modern, o ştiinţă analogică care pune fiecare loc în rezonanţă directă cu dimensiunile Pământului, universului dar şi creaţiei.

Misterul rămâne bine ascuns

Cunoaşterea acestor secrete ar bulversa noţiunile obişnuite de cauză-efect, antrenând societatea noastră materialista în angrenajul unui ezoterism periculos. Dina ceasta cauza templul lui Solomon rămâne imaginea cunoaşterii extra-umane, o cunoaştere astăzi denaturată, aparţinând comorilor interzise. Templului lui Solomon, piramida lui Keops, dar şi catedrala Chartes, ţin de o arhitectura sacră, a unei cunoaşteri demult pierdute, din Lumea Veche, pe care doar câţiva au reuşit s-o transmită indiferent de rivalităţile dintre religii.

Se ştie că în timpul domniei regelui Solomon, Ierusalimul era unul dintre cele mai bogate oraşe din lume. Aceasta este cauza opulentei în care se răsfăţau locuitorii unui oraş aşa doar cum în rai se mai găsea altul, iar doar pentru construcţia templului s-au folosit aproximativ 2200 de tone de aur. De aici se poate înţelege interesul civilizaţiilor pentru acest templu, care a fost de mai multe ori jefuit sau dărmat. mai întâi Nabucodonosor a pus mâna pe misteriosul templu, apoi au venit grecii, iar cei din urmă au fost romanii lui Titus, care au reuşit să distrugă definitiv sacrul templu al lui Solomon.