Extraterestrii au lasat o mostenire, 13 cranii de cristal
În ultimele două secole, în diferite locuri ale lumii au fost descoperite 12 cranii realizate din cristal, ametist, topaz, cuarţ şi alte materiale dure.
O veche legenda indiana spune că ar trebui să fie 13 pentru a se schimba complet lumea. Unii cercetători spun că cel de-al 13-lea şi cel mai mare craniu a fost deja descoperit, alţii afirmă că nu se ştie încă nimic despre el. De fapt, arheologii şi cercetătorii încearcă în zadar de mulţi ani să afle motivul realizării ciudatelor obiecte. Vechimea lor a fost estimată la aproximativ 1.000 de ani şi nu ar putea fi realizate nici măcar cu tehnologia prezentului.
Cristalele şi craniile constituie o alăturare ce a iscat numeroase presupuneri legate de existenţa extratereştrilor
De-a lungul timpului, omenirea a utilizat puterea cristalelor şi a pietrelor în scopuri diferite. Cele mai vechi legende despre cristalele magice ne duc la Atlantida. Se presupune că oamenii acestei râse avansate foloseau cristalele pentru a canaliza şi utiliza energia macrocosmică.
În practică medicală a multor culturi străvechi, se regăseşte portul la gât al amuletelor şi talismanelor. Se foloseau diferite pietre, în funcţie de boală, pentru a obţine efectul tămăduitor dorit. Indienii americani şi mayaşii foloseau şi ei cristalele pentru diagnosticarea şi tratamentul diferitelor boli.
Astăzi, datorită dezvoltării rapide a tehnologiei, cristalele sunt folosite pentru a transmite şi amplifica energiile în multe feluri. Cristalele au fost considerate talismane magice încă din Evul Mediu şi în prezent, pentru mulţi, puterea lor supranaturală este de necontestat.
În acelaşi timp, craniile simbolizează moartea şi nenorocirea şi sunt folosite numai în practicile magiei negre. Îmbinarea dintre cele două simboluri a iscat numeroase presupuneri legate de existenţa extratereştrilor sau a unei civilizaţii pământene superioară fiinţei umane.
O legendă indiana a incitat numeroşi cercetători
În India circula singura legenda referitoare la craniile misterioase: Un cerc realizat din 12 pietre sau cranii, în mijlocul căruia se afla un al 13-lea craniu, cel mai mare dintre toate. Acestea sunt pietrele cunoaşterii, iar când vor fi reunite toate în formă amintita, vor schimba complet lumea. Obiectele au fost aduse din spaţiu de 13 civilizaţii diferite, care le-au dat spre păstrare diverselor popoare. Când va sosi timpul, craniile vor fi redescoperite, prevesteşte vechea legenda indiana.
Într-adevăr, începând din anul 1840, în diferite regiuni ale lumii au fost descoperite 12 cranii ciudate. La ora actuală, ele se afla în unele colecţii particulare sau sunt expuse în muzee din SUA, Franţa sau Marea Britanie. Deşi la început au fost privite ca nişte opere de artă create de strămoşii noştri, după ce s-a aflat legenda indiana, numeroşi cercetători au început să se intereseze mai îndeaproape de aceste cranii.
Cert este ca specialiştii în prelucrarea cristalelor afirma cu tărie că felul în care au fost tăiate aceste obiecte este atipic. Un cristal, indiferent de materialul din care se compune, creşte pe trei planuri diferite, de-a lungul unor axe cristalografice. În funcţie de unghiul în care se afla aceste planuri, se formează faţetele pietrei. Atunci când un cristal e prelucrat în sens invers axelor sale, se observă acest lucru foarte repede pentru că materialul se sparge pur şi simplu în bucăţi foarte mici. Afirm cu tărie că acest lucru este imposibil, având în vedere mijloacele tehnice de care dispunem astăzi, a afirmat John Rowen, şeful catedrei de cristalografie şi mineralogie de la Universitatea din Pasadena.
Modul de făurire a craniilor releva o tehnică nemaiîntâlnită pe Pământ
O altă constatare de senzaţie este că nici unul dintre craniile descoperite nu prezintă urme de şlefuire: După ce că sunt făcute dintr-un singur bloc de cristal, nici nu se vede vreo urmă pe care ar fi lăsat-o, cu certitudine, orice obiect care ar fi fost folosit pentru modelarea craniilor. Singura explicaţie logică e că aceste obiecte au fost realizate doar prin frecarea cu mâinile, lucru posibil. Însă am calculat că pentru modelarea unui singur craniu ar fi fost nevoie de cel puţin 600 de ani, având în vedere duritatea materialului şi complexitatea obiectelor, a mai spus doctorul Rowen.
Specialiştii au încercat să determine cu exactitate vechimea acestor obiecte misterioase. Însă fiecare metodă folosită a indicat o cu totul altă datare: de la 1.400 de ani, până la 36.000 de ani. Tot ce pot face cercetătorii este să aştepte şi descoperirea celui de-al 13-lea craniu, care ar putea face lumină în acest mister. Unii spun că el deja a fost descoperit, dar nu i s-a dat atenţie, alţii că nu se ştie încă nimic despre el.
Mitchell-Hedges, regele craniilor
În opinia specialiştilor, din punct de vedere tehnic, craniile de cristal sunt obiecte care nu pot fi reproduse sau realizate în zilele noastre nici de cei mai pricepuţi sculptori sau ingineri. Aceste teorii au dus la numeroase discuţii contradictorii în privinţa unui craniu de cristal studiat de exploratorul britanic Mitchell-Hedges. Acesta a prezentat craniul ca o descoperire a fiicei sale Anna, în 1924.
Mitchell-Hedges a condus o expediţie la ruinele unei localităţi mayase, Lubaantun, în Belize, căutând probe în ceea ce priveşte existenţa Atlantidei. El a povestit că fiica sa a găsit craniul de cristal, între vechi ruine unde a presupus că odinioară a existat un templu mayaş. Craniului îi lipsea mandibula, care a fost însă descoperită trei luni mai târziu, la câţiva metri distanţă. Mitchell-Hedges a relatat că, iniţial, a refuzat să ia craniul şi l-a oferit preoţilor de acolo, dar ca ei i l-au dat în dar, în semn de bun rămas. Craniul a uimit prin faptul că se asemăna foarte tare cu un craniu uman, mai ales în ceea ce priveşte structura maxilarului, mai precis mobilitatea mandibulei.
Scepticii afirma că toată povestea este doar o înscenare
Cercetările de mai târziu şi studiile minuţioase asupra craniului efectuate de către specialiştii de la British Museum i-au dus pe aceştia din urmă la concluzia că povestea lui Mitchell-Hedges era ficţiune şi că exploratorul a intrat în posesia craniului – fără a se şti prin ce metode – abia în 1943. Unii sceptici afirma că toată povestea descoperirii craniului este doar o înscenare făcută de cercetătorul Mitchell-Hedges, deoarece a vrut să-i facă o bucurie fiicei sale adoptive, care, de fapt, în ziua descoperirii împlinea 17 ani.
La lumină, acest craniu pare să-şi schimbe culoarea, câteodată se abureşte uşor, existând chiar momente când în interiorul sau pot fi văzute imagini stilizate de munţi şi temple. Craniul a rămas moştenire fiicei lui Mitchell-Hedges, Anna, care a susţinut în continuare versiunea tatălui său şi, după ce s-a stabilit în Canada, a efectuat mai multe turnee în care încerca să-i convingă atât pe oamenii de ştiinţă, cât şi pe cei de rând că într-adevăr acesta a fost descoperit în 1924, în vechiul templu mayaş, şi că deţine puteri miraculoase.
Realizarea de către oameni a craniului descoperit de Mitchell-Hedges este imposibilă
Craniul Mitchell-Hedges – cum a fost botezat – cântăreşte aproximativ 6 kilograme. Exceptând unele anomalii de la oasele pomeţilor, acest craniu este structurat din punct de vedere anatomic la fel ca un craniu uman. Din cauza dimensiunilor sale s-a ajuns la concluzia că modelează, mai degrabă, craniul unei femei.
Craniul Mitchell-Hedges a fost îndelung studiat, una dintre cele mai amănunţite analize efectuându-se în 1970, la laboratoarele Hewlett-Packard. Cercetătorilor li s-a părut cu atât mai misterioasă originea şi modalitatea în care ar fi putut fi realizat acesta, cu cât toate indiciile le întăreau convingerea că acesta fusese sculptat împotriva axei cristalului. Cercetătorii au concluzionat că singurele unelte utilizate pentru cioplirea craniului au fost diamantele, iar finisarea s-a făcut cu ajutorul unei soluţii obţinute dintr-un amestec de nisip de siliciu şi apă.
Această presupunere nu a devenit totuşi certitudine, pentru simplul fapt că ar fi fost nevoie de vreo 300 de ani pentru a finaliza lucrarea cu asemenea ustensile.
Concluzia experţilor a fost ca realizarea de către fiinţă umană a unei forme atât de complexe şi într-o manieră desăvârşită precum Craniul Mitchell-Hedges era practic imposibilă. Ei au afirmat că, în timp ce craniul era luminat, acesta părea că a luat foc, îşi schimbă culoarea şi emana imagini şi sunete stranii.
Care sunt cele mai celebre cranii
Deşi Craniul Mitchell-Hedges a fost considerat esenţa acestui gen de creaţii, au mai fost descoperite şi alte cranii similare, care au ridicat mari semne de întrebare. Între ele există o înrudire stranie, nu doar din cauza similarităţilor structurale şi compoziţionale, ci prin faptul că ele par să ascundă un fel de energie care le face să comunice între ele atunci când sunt adunate la un loc. Acest lucru a dus la ipoteza că misterioasele cranii ar fi făcut parte din aceeaşi familie, că ar fi avut creatori comuni şi ar fi servit unor scopuri comune.
Pe lângă Craniul Mitchell-Hedges, printre cele mai celebre se număra Craniul de Cristal Britanic şi Craniul de Cristal Parizian, istoricii susţinând că ambele au fost aduse în Europa, în 1890, de către mercenarii mexicani.
Cele două cranii se aseamănă ca dimensiuni şi forma şi s-a presupus că, de fapt, unul dintre ele reprezintă o copie a celuilalt. Spre deosebire de Craniul Mitchell-Hedges, acestea două nu sunt sculptate cu o fineţe la fel de mare, unele trăsături fiind superficiale şi incomplete.
Craniul botezat ET poate vindeca orice boală
Alte exemplare cunoscute sunt reprezentate de Craniul de Cristal Mayaş şi Craniul Ametist, descoperite în 1900 în Guatemala, respectiv, Mexic şi aduse în Statele Unite de către un călugăr. Cele două sunt foarte asemănătoare, singura deosebire constând în faptul că Craniul Ametist este realizat din cuarţ purpuriu.
ET este un alt craniu de cristal ce a trezit interesul cercetătorilor, el fiind descoperit la începutul secolului XX în America Centrală.
Realizat dintr-un cuarţ cenuşiu, ET face parte dintr-o colecţia particulară a unei femei care crede că acesta are puteri miraculoase, putând vindeca orice boală. Ea a afirmat că acest craniu a ajutat-o să se vindece de o tumoare pe creier.
Craniul care este cel mai aproape că structură şi realizare de Craniul Mitchell-Hedges este cel cunoscut sub numele de Craniul de Cristal din Cuarţ Roz, descoperit în apropiere de Honduras. Craniul este mai mare decât cel Mitchell-Hedges, însă trădează aceeaşi fineţe a lucrăturii şi are, de asemenea, mandibula mobila.
Craniile au fost codificate, cu date despre o misterioasă rasă şi cu profeţii
Au existat şi există încă numeroase convingeri, conform cărora cristalul este o materie extrem de puternică, ce poate transmite şi absorbi vibraţii, emanând totodată un fel de energie psihică. Există persoane care au afirmat că, după ce au vizitat de mai multe ori Craniul Mitchell-Hedges şi au petrecut mai mult timp în preajma sa, s-au vindecat, chiar şi de boli cronice.
Cea mai interesantă ipoteza privind craniile a fost aceea că craniile reprezintă un fel de bănci de date despre o rasă superioară, care este posibil să fi existat pe Pământ. S-a presupus că aceste cranii au fost codificate şi că în ele s-au înmagazinat numeroase date valoroase cu privire la misterioasă rasă, precum şi profeţii ale evenimentelor din următoarele milenii şi o istorie completă a vieţii pe Pământ.
Au existat numeroase încercări de a afla aceste presupuse informaţii deţinute de cranii, inventându-se diverse metode. S-a considerat că persoanele cu capacităţi paranormale puteau obţine date despre informaţiile din interiorul craniilor doar meditând în preajma acestora, însă aceste încercări nu au adus rezultate concrete.
Apariţia şi crearea craniile de cristal – un mister
Au existat şi ipoteze conform cărora craniile ar deţine imagini despre fiinţe extraterestre şi istoriile altor civilizaţii din univers, însă toate aceste teorii au rămas la stadiul de simple supoziţii.
În ciuda numeroaselor ipoteze, modul în care au apărut şi au fost create craniile de cristal a rămas un mister. Nu a fost exclusă presupunerea că aceste cranii ar reprezenta dovezile existenţei Atlantidei. A existat, de asemenea, şi ideea că cele 13 cranii conţin date istorice despre o civilizaţie inteligenta care ar trăi undeva în adâncul pământului, ascunsă de privirile oamenilor.
O altă explicaţie a fost ca artizanii din America Latină ar fi sculptat chiar ei aceste cranii prin metode numai de ei ştiute şi care nu au fost niciodată divulgate.
Cei mai sceptici oameni de ştiinţă cred că aceste cranii sunt realizate într-o perioadă mult mai recentă decât s-a pretins şi nu constituie decât încercarea de a-i păcăli pe creduli ca ele reprezintă dovada unor puteri paranormale sau a existenţei extratereştrilor.
Misteriosul obiect din Colorado
În ziua de Crăciun a anului 1994, o femeie se plimba prin fermă să din apropiere de Crestone, Colorado, în San Louis Valley. În această zonă au fost adesea văzute lumini ciudate, OZN-uri şi animale mutilate. O scânteiere de lumină produsă la nivelul solului i-a atras femeii atenţia. Uitându-se în jur, a văzut ceva ce strălucea în praf. A descălecat, a ridicat obiectul şi l-a curăţat. Părea să fie un craniu făcut din cristal sau sticla, dar deformat total, ca şi când cineva îl topise şi încercase să-l refacă.
Suprafaţa craniului era lucioasă şi netedă. Pe de o parte avea ceva asemănător dinţilor umani, iar de cealaltă parte semăna foarte bine cu profilul unui extraterestru. La bază, unde ar fi trebuit să se afle gâtul, era retezat.
Femeia, care a dorit să i se păstreze anonimatul, nu mai văzuse niciodată ceva asemănător. Când l-a arătat unor specialişti, ea avea să afle că nu era prima descoperire de acest gen.
Vestea despre craniul de cristal din San Louis Valley s-a răspândit cu repeziciune, iar cea care l-a găsit le-a permis soţilor Al şi Donna Koon, precum şi fiicei lor, Altă Jamison, să-l expună în magazinul lor de roci din Moffat, Colorado. Obiectul a devenit o adevărată atracţie populară, aducând vizitatori din toate colţurile Americii.
Craniul descoperit în San Louis Valley poate fi al 13-lea, dar misterul persista
Altă Jamison spune că oamenii înzestraţi cu capacităţi paranormale pot comunica cu craniul. Unii chiar au simţit că există o legătură între ei şi craniu, despre care cred că are conştiinţă şi că realizează conexiuni între oamenii cu care vine în contact şi o lume interioară a Pământului.
Alţii afirmă că acest craniu culege informaţii de la celelalte cranii descoperite până în prezent şi că el ar putea fi cel de-al 13-lea şi ultimul. Dar, conform legendei indiene, ar trebui să fie mai mare şi nu este foarte mare faţă de celelalte. Misterul persista, iar Al Koon spune că energia craniului este pozitivă. De asemenea, el mărturiseşte că nimeni nu a descoperit din ce mineral anume a fost confecţionat craniul, însă bănuieşte că ar fi din cristal.
Alţii sunt de părere că un OZN l-a pierdut sau l-a trimis intenţionat în zonă. Mulţi dintre cei care au meditat asupra craniului par să simtă ca obiectul este parte integrantă din energia umană şi extraterestră. Întrebat ce crede despre craniu, Al Koon a răspuns: Eu cred că ni se pregăteşte ceva bun.
Un craniu ce poate fi împrumutat pentru meditaţie
Nick Nocerino, un cercetător care a studiat craniul, a meditat asupra lui două zile la rând şi a simţit ceva nou, cu toate că energiile emise de el se aseamănă cu cele emise de celelalte cranii. Craniul aflat în custodia soţilor Koon poate fi împrumutat pentru meditaţie într-o cameră separată.
Chiar şi cele mai neîncrezătoare persoane care au stat în preajma craniului au pretins că au simţit o formă ciudată de energie, ce provenea din el, fiind relatate în acest sens şi unele incidente bizare. De pildă, un sceptic a scos craniul din magazin şi s-a apropiat cu el de maşină. Una din roti a explodat fără vreun motiv. Un alt caz este cel al unui cercetător care a intrat în magazin pentru a filma craniul, dar când a ajuns lângă el a constatat că aparatul de filmat nu mai funcţiona.
Ca şi celelalte cranii descoperite în America Centrală, nici acesta nu pare să prezinte vreo urmă de cioplire sau topire. El constituie o importantă descoperire în afară Americii Centrale, fiind înzestrat cu două fete: una umană şi cealaltă extraterestră.
