Zamolxis si renasterea

Zamolxis si renasterea

La fiecare cinci ani, geții îi trimiteau zeului Zamolxis un mesager ales prin tragere la sorți și aruncat deasupra unor sulițe. Cel care nu murea era considerat nedemn.

Conform lui Eliade, trăsăturile acestui cult erau de tip misteric. Zamolxis ar fi revelat posibilitatea de a obține nemurirea cu ajutorul unei inițieri care comporta o moarte rituală urmată de o renaștere.

Cultul zamolxian a fost îmbrățișat de aristocrație și preoțime. Zamolxis își datorează notorietatea vechilor greci din cetățile de pe malul Pontului Euxin, care, frapați de asemănarea dintre doctrina lui și cea a lui Pitagora, au creat legenda cu privire la sclavia lui Zamolxe în Samos.

Relatând campania regelui persan Darius împotriva sciților, Herodot pomenește de geți care știu să se facă nemuritori. Ei cred că nu mor și acela care dispare se duce la daimonul Zamolxe, completa Herodot.

Herodot și alți autori antici îl prezintă pe Zamolxis ca pe o personalitate istorică, un preot reformator, un legiuitor ce a fost zeificat. Conform istoricului Mircea Eliade, avem de-a face cu o religie inițiatică, aparținând unei elite restrânse.

Zamolxis trăia într-o singurătate inaccesibilă în vârful Kogaiononului. Legendele spun că Vârful Gugu din Munții Godeanu ar fi fost sălașul lui Zamolxis. Vârful Gugu mai este numit și muntele care dispare pentru că în anumite ore din zi nu poate fi văzut.

Pe Vârful Gugu există un loc numit Cracul Peșterii, unde se spune că Zamolxis s-a retras timp de trei ani. În peșteră se produce un fenomen neobișnuit. Din peșteră se poate studia cerul și ziua, nu doar noaptea, și asta pentru că există un fenomen de reflexie al razelor solare care permite vizualizarea stelelor și ziua.

Zamolxe pe lângă faptul că îi făcea pe geto-daci să se creadă nemuritori, le alunga și teama de dușmani. Lucian Blaga scria că getul nu se ferește să cadă în luptă, deoarece pe calea aceasta el speră să obțină o nemurire a dubletului său corporal.

Strabon afirma că Zamolxis a deprins multe cunoștințe de la Pitagora și de la egipteni, căci cutreierările sale l-au dus până acolo.
O altă istorisire a lui Herodot prezintă dispariția lui Zamolxis. Pusese să i se facă o locuință sub pământ.

Când locuința îi fu gata s-a făcut nevăzut timp de trei ani. În toată această perioadă, dacii l-au jelit ca pe un mort. În al patrulea an a apărut printre daci.

O altă scriere a lui Herodot face referire la faptul că nu știa dacă Zamolxis a fost om sau zeu. Cu privire la etimologia numelui Zamolxis, Mircea Eliade scria că provine din frigianul zalmos care înseamnă lup.

De la Strabon aflăm că din porunca lui Zamolxis, dacii se abțineau de la carne, obicei care s-a păstrat până la Burebista.