Poarta stelara din Irak si misterul planetei Nibiru

Poarta stelara din Irak si misterul planetei Nibiru

Existenţa celei de-a zecea planete de la Soare, Nibiru, este un mister ascuns între calcule ştiinţifice şi legendele Genezei. Miturile nu sunt simple poveşti, ci mai degrabă reportaje despre lucruri petrecute cu mult timp în urmă.

Cel puţin aceasta este părerea unor cercetători ai trecutului, care încearcă să descifreze tainele istoriei îndepărtate a omenirii, printre care şi veşnic controversata problemă: cine suntem şi de unde venim?

În ultimele decenii, mulţi savanţi şi-au îndreptat atenţia asupra fascinantelor mituri sumeriene, ale caror legende privind geneza rasei umane conţin o mulţime de date ştiinţifice pe care omenirea nu le-a descoperit decât în cursul ultimului secol. Altele sunt încă în curs de cercetare, cum ar fi misterioasa planetă X, o a zecea planetă a sistemului solar, despre a cărei existenţă nu avem decât deducţii realizate pe baza unor complicate date ştiinţifice. Sumerienii erau însă convinşi că rasa umană este rodul unor experimente genetice, opera unor “zei” veniţi de pe planeta Nibiru. Termenul de Nibiru apare în tăbliţe cuneiforme şi alte scrieri sumeriene vechi de 6.000 de ani şi înseamnă “Planeta trecerii sau a încrucişării”.

Sumer – leagănul civilizaţiei

Civilizaţia sumeriană este considerată a fi cea mai veche de pe Pământ, deşi vestigii ale unor aşezări umane s-au mai găsit şi în alte locuri (de exemplu la Tărtăria, în România). Chiar şi astăzi mai folosim sistemul matematic, calendarul sau modul de măsurare a timpului inventate de sumerieni sau, dacă ţinem cont de miturile acestora, de “zeii” veniţi din ceruri.
De la aparitia sa în jur de 5.000 i.Hr., sub forma unui lanţ de sate, şi până la cucerirea sa de către Saragon din Agada, civilizaţia sumeriană a dat naştere unei religii şi unui sistem social care a influenţat atât populaţiile vecine, cât şi pe cei care au cucerit acest teritoriu, dintre Tigru şi Eufrat, zonă ce corespunde în prezent sudului Irakului. Ecouri ale literaturii, cosmogoniei şi ritualurilor sumeriene pot fi întâlnite şi astăzi în tradiţia iudeo-creştino-islamică.

Terra, născută din coliziunea între Nibiru şi Tiamat

Sumerienii considerau că sistemul nostru solar este alcătuit din 12 planete, printre care figurau cele nouă cunoscute în prezent, la care se adăugau Luna, Soarele precum şi o misterioasă a 12-a planetă, numită Nibiru. Aceasta avea o importanţă deosebită deoarece ei credeau că, într-un moment foarte îndepărtat, un satelit al acestei planete se ciocnise cu Tiamat, aşa cum se numea Pământul pe vremuri. Din această coliziune, o parte din Tiamat a fost spulberată, devenind centura de asteroizi, iar restul a devenit actuala Terra.

Concepţia lor este ilustrată perfect de o tabliţă, aflată în prezent într-un muzeu din Berlin, pe care se poate vedea o stea de mari dimensiuni emiţînd raze luminoase, înconjurată de 11 corpuri cereşti. Acestea din urmă se sprijină pe un lanţ de 24 de globuri mai mici. Să fie oare o simplă coincindenţă faptul că numărul sateliţilor cunoscuţi ai planetelor din sistemul nostru solar (dintre care astronomii ii exclud pe cei cu diametrul mai mic de 15 kilometri) este fix 24?

Vizibilă cu ochiul liber

Popoarele antice aşteptau apariţia regulată a celei de-a 12-a planete şi erau capabili să calculeze poziţia ei faţă de Pământ, lucru uimitor ţinând cont de faptul că Nibiru ar fi, în cea mai mare parte a timpului, invizibilă de pe planeta noastră. Nibiru are o orbită foarte lungă, o rotaţie completă în jurul Soarelui durând 3.600 de ani, adică “un şar”.
Trebuie menţionat faptul că numărul 3.600 era scris ca un mare cerc, ce semnifica totodată “planetă” sau “orbită completă”. Semnul folosit pentru a desemna aceasta planetă a încrucişării era o cruce, care simboliza în limba cuneiformă şi “divin”. Pe numeroase sigilii sumeriene este descrisă orbita planetei care ajunge foarte departe chiar şi faţă de Pluto.
Când se întoarce spre Pământ, ea vine dinspre sud, mişcându-se în sensul acelor de ceasornic. În momentul în care devenea vizibilă, sumerienii spuneau că avea o strălucire extraordinară. Uneori, Nibiru este descrisă ca având culoarea de un roşu întunecat, iar într-un text sumerian se spune că este “vizibil la răsărit, dar dispare la apus”.

O tăbliţă găsită la Nippur înfăţişează un grup de ţărani la muncă pe câmp privind cu respect la cea de-a 12-a planetă, reprezentată printr-o cruce. Atitudinea uşor temătoare a ţăranilor este explicata de faptul că, aşa cum reiese din textele antice, apropierea planetei prevestea ploi şi inundaţii, cauzate probabil de puternicul câmp gravitational al planetei de mari dimensiuni.
Apariţia periodică a planetei Nibiru este o dovadă a faptului că aceasta rămâne în permanenţă în sistemul nostru solar, purtându-se similar unei comete.

Unii cercetători afirmă că în Vechiul Testament există mai multe pasaje care se referă la trecerea planetei. La fel ca şi mesopotamiemii, profeţii evrei considerau apropierea misterioasei planete de Pământ semnalul unor mari schimbări. Un exemplu ar fi pasajul din profetul Isaia: “Dintr-un ţinut îndepărtat au venit, de la marginea Cerului, Domnul cu armele mâniei sale a venit să distrugă întreg Pământul”.

Annunaki, poporul venit din cer

Popularizarea misterelor sumeriene i se datoreaza în mare parte lingvistului Zecharia Sitchin, care a scris mai multe volume având la bază date descifrate de el însuşi de pe mii de tăbliţe cuneiforme. Potrivit lui Sitchin, rasa umană a fost creata prin inginerie genetică de locuitorii de pe Nibiru, zişi şi annunaki sau nefilim (nephilim) în Biblie (limba ebraica), termen care ar însemna “cei care vin de sus”.

Ce spun tăbliţele sumeriene? În urmă cu 450.000 de ani, atmosfera de pe Nibiru începuse să se deteriorizeze, iar o expediţie plecata de acolo ajunge pe Pământ, unde descoperă faptul că aurul de aici poate fi utilizat pentru remedierea situatiei de pe Planeta X.
Cinci mii de ani mai târziu, adică foarte puţin pentru locuitorii de pe Nibiru, un grup de annunaki conduşi de Enki (avand formatie stiintifica) vin pe Pământ şi aterizeaza în sudul Irakului de azi, construind Eridu – Staţia pământeana 1, cu scopul de extrage aurul din zona Golfului Persic.

Ceva mai tirziu, annunaki decid să înceapă să scoată aur din regiunea Africii de Sud, iar lucrurile merg bine până în momentul în care, cei care munceau efectiv în mine se revoltă. Din aceasta cauză, cam cu 300.000 de ani înaintea erei noastre, medicul-şef al coloniei annunaki, o anume Ninhursag (femeie), realizează prin inginerie genetică o rasă de oameni primitivi, prin încrucişarea genelor extraterestre cu cele ale hominidelor care populau Terra la acea data (Homo Erectus).

Împerecherea zeilor cu oamenii

Acum 100.000 de ani, bărbaţii annunaki încep să se căsătoreasca cu fiicele pământenilor, spre indignarea lui Enlil, fratele lui Enki, ajuns la conducerea coloniei terestre pe cale politică. În momentul în care copiii realizaţi din astfel de încrucişări ajung să fie primiţi în Consiliul de Conducere (acum 49.000 de ani), Enlil îşi pierde complet răbdarea şi decide pieirea rasei acestora. Cum apropierea planetei Nibiru, urma să aducă o monstruoasă inundaţie, Enlil hotărăşte (acum 13.000 de ani) să le ascundă pământenilor acest lucru, lăsându-i practic să moară înecaţi. Cu toate acestea, Enki nu poate asista indiferent la această tragedie, astfel că îl învaţă (acum 11.000 de ani) pe Ziusudra (Noe) să-şi construiască un submarin. Supravieţuitorilor potopului li se permite (acum 10.500 de ani) să se aşeze în trei regiuni: Ninurta, fiul lui Enlil, primeşte bazinul Mesopotamiei, Enki revendică valea Nilului, în timp ce urmaşii celorlalţi annunaki îşi refac o staţie spaţiala în Peninsula Sinai şi un centru de control pe Muntele Moriah (viitorul Ierusalim).

“Zeii” se dovedesc mărinimoşi cu pământenii, le domesticesc animale, le dau seminţe de diferite plante şi seacă mai multe rîuri astfel încât ei să-şi poată construi aşezări. Urmează o perioadă extrem de tulbure, marcată de conflicte între zei. În primul război se înfruntă cei care aveau sa devină zeii egiptenilor: Ra, fiul lui Enki, împarte Egiptul între Osiris şi Seth (7780 i.Hr.), dar primul este ucis de celălalt, care îi anexează regatul (7330 i.Hr.). Fiul lui Osiris, Horus, declanşează primul război al Piramidelor (6970 i.Hr.) pentru a-şi răzbuna tatăl, dar Seth scapă şi se retrage spre est, cucerind Peninsula Sinai şi Canaanul. Al doilea război al Piramidelor (6670 i.Hr.) este declanşat de Ninurta, nemulţumit că toate facilităţile spaţiale erau în mâna descendenţilor lui Enki; victorioşi, urmaşii lui Enlil golesc Marea Piramidă de tot echipamentul, Ninhursag organizează o conferinţă de pace (6600 i.Hr.), care reafirmă împărţirea Pământului; în Egipt, dinastia lui Ra e înlocuită cu cea a lui Thoth.

Pământenii se ridică

Pacea care a urmat după 5.400 i.Hr. permite evoluţia rasei umane, în neolitic, în timp ce asupra Egiptului domnesc “semi-zeii”, şi permite apariţia civilizaţiei sumeriene, pământenii câştigând tot mai multă putere pe fondul persistenţei rivalităţii dintre diferitele tabere de annunaki, iar in 3760 i.Hr. începe domnia oamenilor, în Mesopotamia.

După numai zece ani, Ra încearcă aici o contralovitură, amestecând limbile oamenilor în “incidentul Turnului Babel”, dar puciul eşuează, iar Ra revine în Egipt, unde îl detronează pe Thoth, care este închis de viu în Marea Piramidă. Eliberat printr-un tunel secret, Thoth pleacă în exil, împreună cu susţinătorii săi, tocmai în America Latină, unde avea să devină Tohil sau Quetzalcoatl.

Quetzalcoatl, zeul exilat

În mitologia precolumbiană, Quetzalcoatl, “şarpele cu pene” al aztecilor, e un zeu civilizator pentru toate popoarele Americii Centrale, fiind cunoscut ca Viracocha de către incaşi şi ca Kukulkan de către mayaşi. Trebuie subliniat că mitul “şarpelui cu pene” este însă departe de a fi contemporan cu evenimentele descrise de mai sus, el existând şi la sosirea conchistadorilor, adică după mai bine de 5.000 de ani.

Presupunând că legenda ar fi rezistat atâta vreme, intrigă descrierea făcuta lui Quetzalcoatl: un bărbat cu trăsături caucaziene, cu pielea albă şi cu barbă. La fel ca în reprezentările sumeriene ale zeilor annunaki. Şi un alt mister care şochează – dimensiunile piramidei lui Quetzalcoatl (Piramida Soarelui) din Teotihuacan (Mexic) prezintă asemănări izbitoare cu cele ale Marii Piramide a lui Kheops: în afară de faptul că bazele lor sunt aproape egale (în raport de 1 la 1,03), iar proporţiile dintre dimensiunile lor incluzind constante ca numărul pi (3,14…) şi “numărul de aur” (1,618…), astfel că ele par construite după aceleaşi principii, pe care poate că un annunaki exilat le-a adus din Egipt…

Război nuclear între annunaki

În anul 2024 i.Hr., conflictele dintre “zei” ajung la apogeu, când Ra îşi conduce oştile din Egipt în Mesopotamia şi se încoronează la Babilon, iar fiul sau, Nabu, încearcă ocuparea astroportului din Canaan. Denuntând anexarea brutală a instalaţiilor spaţiale de către urmaşii lui Enki, facţiunea Enlil obţine aprobarea Marelui Annunaki de pe Nibiru de a folosi soluţia capitală, şi utilizează armele nucleare pentru a distruge staţia spaţială căzută în mâinile rivalilor şi oraşele rebele din Canaan. Norul radioactiv aduce moarte în intreg Sumerul, oameni şi animale pier pe capete, pământul devine sterp şi apa otrăvită. Moştenirea marii civilizaţii distruse rămâne pe mâinile lui Isaac, fiul lui Abraham, care se născuse cu 100 de ani mai devreme, la Nippur.

Goana după a zecea planetă

Lucrurile care pentru sumerieni erau limpezi ca lumina zilei, omenirea modernă abia încearcă să le descifreze. În 1841, John Couch Adams începe să studieze anomaliile orbitei planetei Uranus, ajungând la concluzia că acestea ar putea fi determinate de atracţia gravitaţională exercitată de o planetă necunoscută. În septembrie 1846, la o săptămână după descoperirea planetei Neptun, Urban Le Verrier afirmă că ar mai putea exista o altă planetă necunoscută. Cercetările au demonstrat că masa lui Neptun era prea mică pentru a determina oscilaţiile orbitei lui Uranus.

Goana continuă. Un alt astronom, Percival Lowell, şi-a construit un observator particular în căutarea planetei necunoscute. Ironia soartei face ca acest observator să fi înregistrat, în 1915, două imagini şterse ale planetei Pluto, fără ca el să-şi fi dat seama de importanţa acestei descoperiri. Aşa se face că Pluto a fost descoperita abia în 1930. Astfel s-a ajuns la cele nouă planete recunoscute astăzi unanim.

Cu toate acestea, cercetările continuă. Oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că anomaliile orbitale nu se pot explica în actualul sistem solar. Problema existenţei unei a zecea planete este studiată la mai multe instituţii, inclusiv NASA. Iată ce scria în 1982 prestigiosul cotidian american Washington Post: “NASA a recunoscut oficial că existenţa unei a zecea planete este posibilă, anunţând că un misterios obiect există undeva dincolo de cele mai îndepărtate planete”.

La rândul său, New York Times relata în vara aceluiaşi an: “La extremitatea sistemului solar pare să existe ceva care trage de Uranus şi Neptun. O forţă gravitaţională continuă să perturbe cele două planete determinând iregularităţi ale orbitelor lor. Această forţă sugerează prezenţa, îndepărtată şi nevazută, a unui obiect de mari dimensiuni ce ar putea fi mult-cautata Planetă X”.

Poarta Stelara din Irak

Mai mulţi autori afirmă ca interesul manifestat de conducerea americană pentru Irak îşi are originea tocmai în faptul că această zonă a fost cândva ocupată de annunaki. Scopul instalării acestora în Irak ar fi capturarea tehnologiilor lăsate în urmă de “zeii” de pe Nibiru.

Mai mult decât atât, într-o lucrare scrisă de William Henry se afirmă că în Irak s-ar găsi o Poartă Stelară care asigură trecerea spre cele mai îndepărtate colţuri ale Universului. Această idee se bazează pe o relatare a lui Sitchin privind o imagine de pe o tăbliţă sumeriană. Aceasta înfăţişa o poartă marcată de Luna şi Soare, flancată de două gărzi, în timp ce o persoană intra pe poartă şi dispare.

O altă teorie interesantă este aceea că Saddam Hussein a scăpat cu viaţă în timpul primului razboi din Golf deoarece s-a ascuns într-o piramidă construită de annunaki, iar americanii nu au îndrăznit să o bombardeze, de teamă să nu stârnească mânia celor de pe Nibiru, sau de frică să nu distrugă ceva ce le-ar putea folosi. Unii spun chiar că în acelaşi fel se explică şi supravieţuirea sa şi în recent încheiatul conflict.

Continue reading

Zecharia Sitchin

Cele 7 Legi universale

Cele 7 Legi universale

Legile Universale sunt în număr de șapte și mai sunt numite și Principiile Adevărului.

Prima lege este cea a Mentalismului, în care se spune că totul este spirit. Universul este mental. Cea de a doua lege se referă la Corespondență. Ceea ce este sus este la fel cu ceea ce este jos și invers.

Legea Vibrației spune că totul vibrează, se mișcă, nimic nu stă pe loc.

Legea Polarității susține că totul este dublu, orice lucru are doi poli, două extremități. Asemănătorul și neasemănătorul au aceeași semnificație. Polii opuși au o natură identică, însă de grade diferite, extremele se ating, iar toate adevărurile sunt semi-adevăruri.

Legea Ritmului susține că totul se scurge în interior sau în afară. Orice lucru are durata sa. Totul evoluează, apoi degenerează. Ritmul este constant. Oscilațiile din dreapta sunt egale cu cele din stânga.

Legea Cauzei și Efectului. Orice cauză are efectul său. Totul se întâmplă conform legii Hazardului. Sunt numeroase planurile cauzalității, însă nimic nu scapă legii.

Legea Genului. Există un gen în toate lucrurile. Femininul și masculinul se manifestă în toate lucrurile.

Masculinul Yang înseamnă acțiune, expansiune, extrovertire. Femininul Yin, înseamnă repaus, introvertire, acceptare. Este vorba despre valențe energetice și modul cum se manifestă această energie.

Cel mai simplu se poate clarifica prin caracteristici astrologice. Berbecul este Yang, Taurul este Yin, și tot așa într-o alternare ritmică. Fiecare separat este incapabil să creeze, să dinamizeze. Sunt doi care vor da naștere Omului.

Aceste șapte legi au mai fost numite și hermetice, de la Hermest Trismegist, unul din marii inițiați în tainele spirituale. Aceste legi au fost scrise în una dintre cele mai misterioase cărți, Kybalion.

KYBALION KYBALION, LEGILE UNIVERSALE și Principiile Adevărului

Legile au fost preluate din înțelepciunea Greciei și a Egiptului antic și se spune că a fost scrisă de trei inițiați.

Continue reading

univers

Previziunile lui Isaac Newton pentru anul 2017

Previziunile lui Isaac Newton pentru anul 2017

Vine Apocalipsa în 2017? Să fie 2016 ultimul an dinaintea Sfârșitului Lumii? Iată care sunt previziunile lui Isaac Newton, reinterpretate azi de J.S. Helios.

Nostradamus e cel mai cunoscut învățat din ultima jumătate de mileniu care a prezis Sfârșitul Lumii. Știați însă că Isaac Newton a fost interesat de profețiile biblice și a încercat să le descifreze? Iată care e data pe care o avansează el pentru Apocalipsă.

Isaac Newton a fost interesat de profețiile biblice, căutând în textele sfinte pattern-uri din care să extragă coduri pentru a descifra predicțiile.

Conform calculelor acestuia, Sfârșitul Lumii ar trebui să vină în anul 2060. Totuși, un autor contemporan care s-a aplecat asupra studiilor lui Newton, J.S. Helios, avea să scrie o carte pe această temă – “The Final Countdown: What Isaac Newton failed to discover” – susținând că „ceea ce Isaac Newton nu a reușit să descopere” e faptul că termenul limită e mult mai aproape de noi: ANUL 2017.

Intr-un interviu publicat de „Jornal do Brasil”, citat de „The Epoch Times”, Helios explică unde a greșit Isaac Newton: „Într-unul dintre calculele sale a folosit o perioadă de 1290 ani, care este menționată în capitolul 12 din Daniel, începând cu anul 609 d.Hr.

Cu toate acestea, nimic important nu s-a întâmplat în acel an, pentru a justifica că acesta este începutul profeției. Investigând Cartea lui Daniel (12:11-12), am descoperit că perioada profeției este de fapt 2625 ani (1290+1335), și că începutul profeției nu este 609 d.Hr., cum a crezut Newton, ci 609 î. Hr. Prin urmare, 2625 ani după 609 î.Hr. înseamnă anul 2017. „


609 î.Hr. este anul în care evreii au pierdut Regatul lui Iudeei în favoarea egiptenilor, după bătălia de la Meghido. Acest eveniment important în istoria evreilor se află la începutul unui lanț de evenimente, care va dura mii de ani, prevenind pe evrei că vor avea multe de trecut până la a avea o națiune independentă.

Sir Isaac Newton (1643 – 1727), renumit om de știință englez, alchimist, teolog, mistic, matematician, fizician și astronom, președinte al Royal Society. este savantul aflat la originea teoriilor științifice care vor revoluționa știința, în domeniul opticii, matematicii și în special al mecanicii.

În 1687 a publicat lucrarea Philosophiae Naturalis Principia Mathematica, în care a descris Legea atracției universale și, prin studierea legilor mișcării corpurilor, a creat bazele mecanicii clasice. Până la Newton și după el, până în timpurile noastre, omenirea n-a cunoscut o manifestare a geniului științific, de o forță și o durată mai mare.

Ultimele cuvinte ale lui Newton, rostite cu puțin timp înaintea morții sale: „Nu știu cum arăt eu în fața lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe malul mării și se distrează căutând din timp în timp pietricele mai colorate decât de obicei, sau o scoică roșie, în timp ce marele ocean al adevărului se întinde necunoscut în fața mea.”

Continue reading

venin

Pitagora: numerele au legatura cu ordinea lumii

Pitagora: numerele au legatura cu ordinea lumii

Pitagora a fost matematician și filosof. El a trăit în secolul al VI-lea î.Hr. El și-a fondat propria școală pe care a numit-o Uniunea Pitagoreicilor.

Herodot îl numea cel mai mare înțelept din Eleea. El a învățat 22 de ani de la preoții din Egipt. Cunoscând că pătratul este o figură geometrică cu numeroase axe de simetrie, Pitagora a completat cele învățate de la egipteni cu propriile cercetări asupra armoniei pătratului, drept rezultat apărând așa-numitul tabel al lui Pitagora.

Distribuirea cifrelor în tabel se face conform unui anumit sistem, în rânduri și coloane. Tabelul lui Pitagora poate fi continuat, în dreapta și în jos, până la infinit, respectând o singură condiție, fiecare număr din tabel să fie calculat în funcție de numărul rândului și numărul coloanei în care se află. Diagonalele tabelului sunt constituite din pătratele numerelor.

Pitagora a dat un sens fiecărui număr, considerând că numerele conduc lumea. Pe deasupra, el a văzut în tabel reflectarea întregului Univers, pozițiile planetelor și a întregului spațiu cosmic.

Totul are o ordine, totul are un sens adânc și misterios, o armonie, o frumusețe. În fiecare obiect și fenomen, pitagoreicii vedeau un număr. Din numere se constituie mulțimile, ele fiind începuturile tuturor măsurilor.

Observațiile astronomice arată că fenomenele cosmice, de care sunt legate toate schimbările de pe Terra, se produc cu o regularitate matematică, încadrându-se în anumite cicluri. Dumnezeu a pus numerele la temelia ordinii lumii. Lumea a fost creată prin imitarea numerelor. Fiecărui lucru îi corespunde o relație definită de numere.

Numărul 2 întruchipează esența feminină, numărul 3 pe cea masculină. Numărul 5 care se formează din 2 și 3, exprimă unitatea dintre feminin și masculin. Din acest motiv, pentagrama este considerată o figură sacră, a armoniei și a sănătății.

Pentru pitagoreici existau zece perechi de contrarii, par-imar, stânga-dreapta, masculin-feminin.

După moartea lui Pitagora, toți discipolii săi au fost strânși într-o casă, căreia i s-a dat foc. Cei rămași în viață au fost obligați să fugă, luând cu ei învățăturile și misterele, transmițându-le generațiilor viitoare.

Continue reading

univers

Cateva exemple de abilitati psionice ale extraterestrilor

Cateva exemple de abilitati psionice ale extraterestrilor

Extratereştrii gri au devenit mai cunoscuţi după ce satanistul Aleister Crowley a dezvăluit faptul că, pentru a scrie cărţile sale, s-a folosit de un asemenea specimen (pe nume Aiwass), cu care a luat cunoştinţă în aprilie 1904 în Cairo (Egipt).
Ei au fost descrişi ca având diferite culori ale pielii, variind de la gri deschis la gri închis. În ciuda tonurilor lor diferite de culoare a pielii, cu excepția înălțimii lor, fiziologia generală a extratereştrilor gri este una similară. Aceşti extratereştri sunt telepatici și se folosesc de minte, utilizând o formă puternică de telepatie mentală și de putere psihică direcționată prin gândire, care se numește “psionică”.
Abilitățile psionice sunt comune în cazul mai multor entități extradimensionale negative (nu doar pentru extratereştrii gri), ei folosindu-se de aceste puteri pentru a controla omenirea. Extratereştrii gri, dar şi Annunaki și draconienii, trăiesc mii de ani în acelaşi corp, acelaşi lucru traducându-se în experienţă acumulată care le-au permis acestor entităţi să-şi dezvolte extrem de mult capacitatea lor mentală și capacitatea psionică. Dacă oamenii ar trăi la fel de mult (şi nu 70 de ani), şi oamenii şi-ar fi putut dezvolta aceleaşi abilităţi psionice în mod natural.
Câteva exemple de abilități psionice:
* Proiecție astrală;
* Citirea aurei;
* Clarviziunea;
* Manipularea emoțională;
* Memorie îmbunătățită de-a lungul timpului;
* Manipularea energiei psihice;
* Telekinezie;
* Telepatie;
* Teleportare.
Păcat că doar extrem de puţini oameni au asemenea proprietăţi, iar aceste creaturi le au ca fiind ceva obişnuit…

Continue reading

Telekinezie

Cine au fost primii regi egipteni

Cine au fost primii regi egipteni

Ce s-a întâmplat cu Nefertiti? Cât de vechi este Sfinxul? Cine au fost primii regi egipteni? Câte piramide există, de fapt?

Numeroase controverse învăluie istoria celei mai exotice civilizații antice. O parte dintre aceste mistere ne-au fost prezentate de Marc Ulieru.

În jurul anului 1350 î.Hr., în urma unei revelații, faraonul Amanhotep al IV-lea și-a schimbat numele în Akhenaten. Cinci ani mai târziu, el a construit un oraș pe care l-a numit Akhetaten, Slujitorul Soarelui. În plus, odată mutat aici, faraonul a impus monoteismul, credința într-un singur zeu, Aten, realizând astfel cea mai radicală schimbare religioasă a Antichității.

La un moment dat, în timpul domniei lui Akhetanen, soția acestuia, Nefertiti, a dispărut. Până în prezent, nu s-a descoperit nici măcar o singură referire la moartea lui Nefertiti sau la circumstanțele în care s-a produs dispariția ei.

Unii egiptologi cred că regina a revenit și a continuat să conducă alături de soțul ei, luându-și o nouă identitate, Smenkhkare, o figură bizară, fără nici un trecut, care apare mereu alături de faraon.

După moartea faraonului, civilizația egipteană s-a întors la politeism iar orașul a fost părăsit și nici un mormânt nu a fost descoperit.

Se spune că locația camerelor funerare a rămas un mister, ele existând într-un loc care nu a fost descoperit. Tot un mister rămâne și cauza pentru care faraonul a schimbat religia, impunând o simbolistică bizară, practici ritualice noi și construind un nou oraș unde s-a izolat.

Un alt mister al platoului de la Gizeh este Sfinxul. Cine l-a construit și de ce este mai vechi decât piramidele? Un alt mister al civilizației egiptene îl constituie orașul Kahun.





După ce a fost construit, la câțiva ani a fost abandonat. Cercetătorii consideră că motive intempestive i-au determinat să părăsească orașul. Nu se cunoaște natura acestor motive. Arheologii au descoperit ciocane și dălți de bronz asemănătoare cu cele din zilele noastre.

Un alt mister este cel al unui vas placat cu aramă și care datează din anul 3100 î.Hr. Pe suprafața vasului sunt desenați draci înconjurați de sulițe. Desenele mai reprezintă și puterea faraonului primită de la entități cosmice.

În antichitate au existat peste 300 de piramide. În prezent mai sunt 80. Imagini din satelit indică faptul că la o adâncime de peste 90 de metri există și alte piramide pe platoul de la Gizeh.

Continue reading

soare

Istoria orasului subteran de la Gizeh

Istoria orasului subteran de la Gizeh

Istoria Terrei este mult mai complexă și stufoasă decât am învățat la scoală. Un aspect despre care nimeni nu vorbește niciodată este orașul secret de sub platoul de la Gizeh din Egipt.


Chiar dacă în zilele noastre nu se cunoaște mare lucru despre orașul subteran de sub piramidele de la Gizeh, în timpurile străvechi istoria acestui loc misterios era cunoscută pe deplin.

Povestea Labirintului

Pentru a înțelege pe deplin cum este acest oraș, trebuie să reamintim că lângă Oaza Fayum, nu departe de platoul Gizeh, s-a aflat în trecut enigmaticul Labirint. Acesta a fost vizitat de Herodot, care l-a descris precum o minune fără sfârșit. Acest labirint avea 1500 de camere la suprafața pământului, dar și 1500 în subteran. Camerele de la suprafață au fost vizitate de Herodot, care susținea că pasajele de legătură erau stranii, greu de imaginat și cu foarte multe informații.

Herodot a scris despre Labirint în secolul V î.Hr. următoarele:

“Are douăsprezece terenuri acoperite – șase orientate spre nord şi șase spre sud. În interior, clădirea are două nivele si contine 3.000 de încăperi, dintre care jumătate sunt subterane, iar cealaltă jumătate sunt situate direct deasupra lor. Am vizitat încăperile din nivelul superior, așa că ceea ce vă voi spune despre ele provine din propriile mele observații; despre încăperile subterane pot vorbi doar din auzite, pentru că oficialităţile egiptene au refuzat să mă lase să le văd, ele conţinând mormintele regilor care au construit labirintul, și, de asemenea, mormintele crocodililor sacri.

E greu de crezut că încăperile superioare pe care le-am văzut sunt opera oamenilor; pasajele complicate dintr-o cameră în altă şi dintr-o curte în alta mi se păreau a fi fără sfârşit, trecând dintr-o curte în camere, din camere în galerii, din galerii în mai multe camere și de acolo în și mai multe curți. Acoperișul fiecărei camere, curţi și galerii este din piatră. Pereţii sunt acoperiţi cu figuri sculptate și fiecare curte este construită din marmură albă și înconjurată de o colonadă“.

Istoria orașului subteran


Într-un studiu celebru, Jambliq, un sirian din sec. IV, foarte reprezentativ pentru Şcoala din Alexandria în materie de mistică şi filosofie, raporta o observaţie privitoare la intrarea în Marea Piramidă prin corpul Sfinxului: Această intrare, astăzi obturată de nisip şi dărâmături, poate fi regăsită între picioarele din faţă ale colosului aşezat. Ea era altădată închisă de un grilaj din bronz pe care doar magii îl puteau acţiona printr-un mecanism ascuns. Aceasta era protejată prin veneraţie publică, şi un fel de teroare sacră îi menţinea inviolabilitatea mai bine decât ar fi făcut-o o protecţie armată. În burta Sfinxului erau săpate galerii care duceau la partea subterană a Marii Piramide.

Aceste galerii se întrepătrundeau de-a lungul parcursului către Piramidă cu o asemenea artă, încât, oricine s-ar fi angajat fără ghid se întorcea inevitabil la punctul său de plecare. Cilindrii antici sumerieni povestesc că drumul secret al anunnakienilor era un loc subteran unde se pătrunde printr-un tunel a cărui intrare este ascunsă de nisip astfel de către cei pe care îi numeau huwana, ai căror dinţi sunt asemănători cu cei ai unui dragon, şi faţa, cu cea a unui leu.

Acest text vechi remarcabil, din care nu au rămas decât fragmente, din păcate, adaugă că el (huwana) nu poate nici avansa, nici da înapoi, dar că urcându-se pe el prin spate, trecătoarea către calea secretă a anunnakienilor nu era blocată. Probabil că notele sumeriene furnizează o descriere probabilă a Sfinxului de la Gizeh şi dacă această mare creatură era construită pentru a păstra sau obtura vechile scări şi trecătorile inferioare ce duceau la părţile subterane, acest simbol era cu siguranţă oportun.

În epoca lui Ahmed Ben Tulun, un grup a intrat în Marea Piramidă prin tunel şi a descoperit într-o sală laterală o cupă de culoare şi de textură rare. Aflând că sub Piramidă se desfăşurau evenimente stranii, Ahmed Tulun şi-a exprimat dorinţa de a vedea cupa din sticlă. În acest timp, ea a fost umplută cu apă şi cântărită, apoi golită şi cântărită din nou.

Continue reading

oras imens

Moneda misterioasa cu cap de extraterestru pe ea

Moneda misterioasa cu cap de extraterestru pe ea

Pe YouTube găseşti multe lucruri interesante (mă refer la material din domeniul misterelor şi conspiraţiilor); e adevărat că unele din acestea pot fi false, dar nu cred că toate ar fi “fake”.

Iată, de exemplu, ce material interesant putem găsi pe canalul de YouTube “Martin Mikuaš” (o fi vreun slovac / ceh). Materialul se intitulează “Mysterious coin of unknown origin”, adică “o monedă misterioasă de origine necunoscută”. Citez din descriere:

“Vă las pe voi să trageţi propriile concluzii. Un grup de oameni care lucrau la renovarea unei case în sudul Egiptului au găsit mai multe monede foarte rare. Ele sunt unice pentru că au imaginea unei figuri umane stranii. Până acum, nimeni nu a reuşit să ofere o explicaţie”.

Bun… eu observ o scriere greacă pe margine (acelea mi se par a fi litere greceşti). Aşa că vreun specialist în greaca veche cred că ar putea descifra ceea ce scrie pe marginea monedei. Totuşi, cel mai interesant lucru o reprezintă figura stranie din mijloc: capul ţuguiat şi ochii oblici par a oferi imaginea unui “extraterestru clasic” (aşa cum e el reprezentat în literatura de specialitate). În plus, extraterestrul pare a fi unul foarte bătrân…

Dacă nu e vreo monedă falsă, tare aş fi curios ce-ar reprezenta ea…

 https://www.youtube.com/watch?time_continue=15&v=C2HTTcW7wJM

Continue reading

moneda

Un imens oras antic scufundat, Thonis

Un imens oras antic scufundat, Thonis

La doar 5 kilometri de coasta Golfului Aboukir, Egipt, o echipă de arheologi francezi a descoperit un imens oraș antic scufundat. Această descoperire deschide noi orizonturi cu privire la misterioasa civilizație egipteană.

Descoperirea este una senzațională și este asemănată de arheologul francez, Franck Goddio, cu cea a Atlantidei. Orașul antic egiptean a fost descoperit din pură întâmplare. Atunci când Goddio se efectua o scufundare în Golful Aboukir, a zărit o bucată de piatră imensă.

S-a apropiat de ea și a realizat că este vorba despre o statuie veche, din granit roz, care îl înfățișează pe zeul fertilității, Hapi. Atunci arheologul a realizat că se află în fața unei descoperiri incredibile.

Statuia din granit roz a fost doar o parte dintre miile de artefacte scoase la lumina zei. Conform expertizei preliminare, specialiștii susțin că este vorba despre legendarul oraș Thonis- Heracleion. Acest oraș a fost ridicat cu mult timp înainte ca Alexandria să existe.

Oraşul este scufundat sub apă la aproximativ 45 de metri, situl găsindu-se în locul unde astăzi este golful Aboukir. Se crede că oraşul a fost construit în secolul al VIII-lea i.Hr. şi se afla la gura de vărsare a fluviului Nil în Marea Mediterană.

Numele sau a fost aproape şters din memoria umanităţii păstrându-se doar în textele clasice antice şi rarele inscripţii descoperite pe ţărm de către arheologi. Istoricul grec Herodot (secolul V i.C.) ne povesteşte despre un mare templu ce a fost construit aici unde faimosul Hercules a pus pentru prima dată piciorul în Egipt.

El povesteşte şi despre vizita Helenei la Heracleion împreună cu iubitul ei Paris, înaintea Războiului Troian. La mai bine de patru secole după vizita lui Herodot în Egipt, geograful Strabon a văzut oraşul Heracleion conţinând Templul lui Hercules ca fiind localizat chiar la est de Canopus, la gura ramurii caopice a râului Nil.

Nu se cunoaște motivul pentru care acest oraș s-a scufundat, dar se presupune că nivelul mării a crescut considerabil în ultimul mileniu și apele au provocat alunecări de teren masive.

Continue reading

Thonis

Inelele magice si puterile lor mistice

Inelele magice si puterile lor mistice

Comorile nu constau întotdeauna în mari tezaure de aur sau în munți de pietre prețioase. O comoară poate fi, de asemenea, un artefact extrem de prețios, cum ar fi Chivotul Legii, sabia Longinus sau un inel mic, dar foarte prețios cu puteri magice. 

Inelul magic al lui Solomon
De exemplu, conform legendelor, celebrul rege Solomon avea un inel de aur foarte valoros. Inelul nu era doar prețios, dar, de asemenea, era şi magic. Cu acesta, Solomon putea controla spiritele, dar și demonii. Dintre toate comorile sale, acest inel este considerat ca fiind cel mai mistic. Se spune că într-o zi regele a pierdut inelul prețios în apele râului Iordan. Solomon a considerat inelul pierdut pentru totdeauna până când un pescar a venit la el. El a găsit inelul în interiorul corpului unui pește. Se spune că inelul magic este îngropat alături de trupul regelui Solomon. Cu toate acestea, nimeni nu a găsit mormântul lui Solomon… încă! Iar, cel care va găsi inelul, va deveni conducătorul lumii.
Inelul atlanţilor din Egipt
Howard Carter este arheologul care, în 1922, a descoperit mormântul lui Tutankhamon. La acea vreme, toată lumea a fost surprinsă de faptul că celebrul blestem al mormântului faraonului nu l-a afectat pe arheologul principal, pe când cei din suita sa au fost afectaţi de blestem. Se spune că Carter a fost protejat de blestem, pentru că a avut un inel găsit în Assuan, în mormântul unui preot numit Jua.
Inelul avea pe el diverse figuri geometrice, cum ar fi trei linii drepte și triunghiuri. Cifrele de pe inel au fost amenajate în conformitate cu principiile cunoașterii ezoterice. Inelul era menit să protejeze o persoană de pericole, blesteme și de magie neagră. Astăzi, inelul este cunoscut sub numele de “inelul lui Ra” și se crede că acesta a fost proiectat inițial de către oamenii din Atlantida. În conformitate cu aceeași teorie, egiptenii sunt consideraţi a fi descendenții celor din Atlantida. În ceea ce privește inelul, o explicație a puterii acestuia rezultă din principiile radionice care pot avea efecte pozitive sau negative asupra individului care îl poartă.
Inelul dragostei al lui Carol cel Mare
Spunându-se că fiind influențat de puterea unui inel magic, împăratul Carol cel Mare s-a îndrăgostit de o femeie din Germania. El a iubit-o atât de mult încât a început să-și neglijeze afacerile sale de stat, pentru a fi cu ea. Cu toate acestea, într-o zi, femeia a murit. Carol cel Mare a ţinut trupul mort al femeii şi a refuzat s-o îngroape. Într-o zi, când Carol cel Mare era plecat, arhiepiscopul Turpin a intrat în dormitorul împăratului. Acolo, el a observat un inel prețios aflat pe cadavru, pe care l-a luat cu el.
De îndată ce inelul a fost îndepărtat, trupul mort a început să putrezească. La întoarcerea lui Carol cel Mare, tot ce a găsit a fost un cadavru groaznic urât mirositor. El a îngropat trupul, dar un alt lucru ciudat a început să se întâmple. Carol cel Mare a început să fie pasionat față de arhiepiscopul Turpin. Arhiepiscopul şi-a dat seama că e ceva suspect în legătură cu inelul, aşa că a luat inelul şi l-a aruncat în lac. Conform legendei, Carol cel Mare s-a îndrăgostit de lac, aşa că a ordonat ca un palat magnific să fie construit lângă lac. Astfel, a luat naştere Aix-la-Chapelle, unde Carol cel Mare a fost îngropat la moartea sa.
Inelul magic al lui Genghis Han
Genghis Han, marele conducător mongol, a știut cum să profite de magie. În secolul al 12-lea, el a domnit peste marele Imperiu Mongol, iar unii cred că acest lucru se datorează unui inel de magie puternic. Inelul avea un rubin inscripționat cu un simbol de magie și a fost purtat atât de Genghis Han, cât şi de nepotul său, Kublai Han. Întotdeauna a purtat inelul ​​pe mâna dreaptă, pe degetul arătător.

Continue reading

Solomon

Mormantul lui Tutankhamon

Thuthankhaton  a fost un faraon din dinastia a 18-a, conducătorul Egiptului între anii 1333 î.Hr. – 1324 î.Hr., urcând pe tron la 9 ani. El este fiul faraonului Amenhotep IV (Akhenaton) și al reginei Kiya, făcând parte din Noul Regat, dinastia a 18-a, numită și Epoca de aur a faraonilor.

Numele oficial Tut-ankh-Amon era Nebkheperure numele Tutankhamon fiind unul foarte personal și mai puțin important. Celebritatea postumă a lui Tutankhamon se datorează mormântului său din Valea Regilor de lângă Teba, descoperit în 1922 de britanicul Howard Carter, singurul mormânt al unui faraon care timp de 3.200 de ani a scăpat neprofanat și nejefuit.

Tutankhamon a murit la vârsta de 19 ani. Se presupune că ar fi fost ucis printr-o lovitură la cap,dar exista mai multe teorii. Suspectul principal ar fi fost Ay, succesorul său, al cărui motiv consta în preluarea tronului. O radiografie indică un cheag de sânge în craniul său.

Descoperirea mormântului lui Tutankhamon a fost un eveniment major, care a fost surprins în detaliu de fotografii din epoca respectivă. Pentru că atunci nu exista posibilitatea realizării unor imagini de calitate, cu ajutorul unui program de calculator, imaginile vechi au fost transformate într-unele de calitate superioară.

În acest fel, acum putem să vedem în detaliu, cele mai importante părți ale zilei în care echipa lui Howard Carter a  pătruns pentru prima dată în mormântului unuia dintre cei mai impozanți faraoni din istoria Egiptului.

Imaginile sunt incredibile și merită analizat cu mare atenție. În acest fel, ne putem transpune cu circa 100 de ani în urmă în fața uneia dintre cele mai importante descoperiri arheologice din lume.

Moartea misterioasă a lui Tutankhamon

În anul 1925, mumia lui Tutankhamon a fost deschisă și analizată de către echipa lui Howard Carter. În 1969 și 1986, ea a fost supusă razelor X; în anul 2005, mumia a fost testată cu scanerul. Radiografiile indică mai multe fracturi, dar se presupune că acestea au fost produse de către echipa lui Carter. Radiografiile arată că Tutankhamon era sănătos și nu avea nici o urmă de infecție, ceea ce indică faptul că el nu a murit din cauze naturale. O radiografie a capului său prezintă un cheag de sânge în zona cefei, ceea ce ar dovedi presupusa lovitură la cap.

O tomografie a mumiei indică faptul că Tutankhamon avea coloana strâmbă, ceea ce ar putea însemna că faraonul nu-și putea mișca capul. Acest fapt ar putea reprezenta cauza care a dus la moartea fiilor săi. O variantă este aceea că faraonul ar fi fost ucis de către soția sa deoarece nu putea să aibă copii sănătoși din cauza stării sale de sănătate.

Pe lângă asta, s-a descoperit că piciorul stâng era fracturat, iar rotula lipsea, ceea ce poate indica o căzătură. Rana de la picior s-a cangrenat, provocându-i moartea. Căzătura i-ar fi afectat și cutia toracică, ceea ce înseamnă că ea fost scoasă la îmbălsămare. Gaura de la cap ar fi putut fi produsă la îmbălsămare. Atunci când creierul i-a fost scos, ar mai fi rămas o cantitate mică în interiorul craniului; restul creierului a fost scos prin peretele craniului, iar cheagul de sânge nu e altceva decât o urmă de rășină, de ulei.

Celui de-al doilea deget de la piciorul drept al faraonului îi lipsea osul mijlociu, fiind astfel mai scurt, iar laba piciorului stâng era îndoită înspre interior, faraonul călcând pe gleznă, nu pe talpă.

În afară de o afecțiune a oaselor picioarelor de care suferea, numită maladia Kohler II, faraonul Tutankhamon avea picioarele grav deformate, astfel încât era nevoit să se deplaseze cu ajutorul unui baston.

O “autopsie virtuala” realizata asupra rămășitelor faraonului egiptean Tutankhamon a arătat ca părinții săi au fost frate și soră și că, din cauza incestului, el s-a născut cu o deformație la picior și avea șolduri feminine.

Continue reading

Thuthankhaton

Faraoni sunt rezultatul ingineriei extraterestre

Un studiu, realizat de o echipă de specialiști, în decursul a 7 ani, ridică numeroase semne de întrebare cu privirea originii faraonilor din Egiptul Antic. Specialiștii sugerează voalat că nu exclud posibilitatea ca faraonii să fi avut legături strânse cu diverse specii extraterestre.

Studiul este unul senzațional și s-a întins pe o perioadă de 7 ani, în care oamenii de știință au reușit să cartografieze genomul a 9 faraoni. În acest fel s-a ajuns la concluzia că aceștia nu erau în totalitate oameni și se crede că dețineau gene extraterestre. Întrebarea care stă pe buzele specialiștilor este: faraonii din Egiptul Antic au avut origini extraterestre sau au fost manipulați genetic?

Bineînțeles că este extrem de greu ca cineva să ofere un răspuns clar acestei întrebări, dar dacă ne aducem aminte de celebra frază pe care Akhenaton o rostea ori de câte ori venea vorba despre supremația cerurilor, atunci putem să ne facem o imagine de ansamblu.

„Există un singur Dumnezeu, Tatăl meu. Pot să-l văd atât ziua, cât și noaptea.”, le sugera Akhenaton supușilor săi.

Specialiștii care au participa la studiul în cauză sugerează că ADN-ul faraonilor prezintă anumite diferențe față de cel al oamenilor. Acestea sunt majore și probabil că astfel se explică și trăsăturile ciudate pe care le-au prezentat faraonii studiați.

Mai mult de atât, atunci când s-a încercat descoperirea părinților lui Akhenaton, acest lucru s-a dovedit imposibil pentru că mama faraonului este de negăsit. Mai mult de atât, specialiștii au încercat să definească cele mai bizare trăsături ale faraonului cu ajutorul sindromul Frohlich, sindromul Klinefelter, sau sindromul Marfan. Nici așa nu s fost posibil. În cele din urmă, s-a născut ideea că de fapt Akhenaton a fost rezultatul ingineriei genetice a unei specii extraterestre, care s-a implicat de nenumărate ori în societatea egipteană.

Oamenii nu sunt de pe Pământ

Cei mai mulți dintre cercetători au ajuns la fascinanta concluzie că oamenii nu sunt de pe Terra. Unul dintre ei, Dr. Ellis Silver, a publicat o carte în care explică cu lux de amănunte acest aspect. În primul rând Silver sugerează ideea că toți oamenii sunt bolnavi cronici. Nu există om 100% sănătos și acesta este principalul aspect care sugerează că niciodată omul nu se va acomoda cu condițiile de pe Terra.

Creatorii noști ne-au adus dintr-un loc necunoscut din univers pentru că au avut motive bine întemeiate. Ne-au creat condiții cât mai optime pe o planetă unde viața în forma sa avansată nu era posibilă și apoi ceva s-a întâmplat pentru că în ziua de astăzi părem abandonați.

Un alt motiv pentru care Silver crede că originile umane se regăsesc pe o altă planetă este durerea de spate cu care se confruntă tot mai mulți oameni. Inițial, oamenii au trăit pe o planetă unde gravitația era una mult mai mică, pentru ca apoi să se trezească într-un mediu puțin mai ostil.

Continue reading

studiu