Cat este de sanatoasa coliva

Cat este de sanatoasa coliva

Coliva (în limba greacă Κόλλυβα) este un aliment care se foloseşte pentru ritualuri religioase şi se pregăteşte din grâu dat la piua sau din arpacaş (orz măcinat dur). Coliva este simbol euharistic – la fel ca pâinea şi vinul de împărtăşanie, ea este substanţă vegetală transsubstantiată în substanţă divină umană.

La început, coliva a servit ca hrană, iar mai târziu la pomenirea morţilor, după modele şi tradiţii care existau deja în lumea păgână a timpului.

Coliva este o ofrandă adusă de credincioşi la biserica spre sfinţire, în cinstea sfântului zilei, în ziua onomastică a cuiva sau pentru uşurarea sufletelor celor răposaţi, de păcate şi scoaterea lor din osânda veşnică.

Coliva este elementul principal, absolut necesar pentru pomenirea morţilor. La toate soroacele de pomenirea morţilor, creştinul se îngrijeşte să facă o colivă pe care s-o aducă la biserica împreună cu o sticlă cu vin, pentru a fi sfinţite.

Coliva închipuie însuşi trupul mortului şi este o expresie materială a credinţei în nemurire şi înviere, fiind făcută din boabe de grâu, pe care Hristos însuşi le-a înfăţişat ca simboluri ale învierii trupurilor:

“După cum bobul de grâu, ca să încolțească şi să aducă roadă, trebuie să fie îngropat mai întâi în pământ şi să putrezească, tot aşa şi trupul omenesc mai întâi se îngroapă şi putrezeşte, pentru ca să învieze apoi întru nestricăciune” (I Corinteni 15,36), precum şi a Învierii Lui deoarece Mântuitorul Hristos s-a folosit de exemplul bobului de grâu pentru a prevesti Învierea Lui din morţi.

Tot coliva mai are o semnificaţie profundă şi tainică: Boabele de grâu, care sunt adunate laolaltă, simbolizează Biserica lui Hristos şi pe membrii ei, cei vii şi adormiţi, care se găsesc împreună în rugăciune.

De aceea, la sfârşitul parastasului, când preotul binecuvîntează coliva, creştinii se apropie, prind cu mâinile de marginile farfuriei şi o leagănă în semn de oferire către Dumnezeu.

Legănarea colivei cu mâinile este pe de-o parte expresia legăturii reale cu cei adormiţi, iar pe de altă parte, un semn al învierii, asemănător celui din Sfânta Liturghie, când preoţii leagănă acoperământul mare deasupra Darurilor la citirea Crezului până la momentul când se zic cuvintele “Şi a înviat a treia zi, după Scripturi”, închipuind cutremurul care a avut loc cu ocazia morţii şi învierii lui Iisus Hristos (Matei 27, 51).

Coliva a fost introdusă în practica Bisericii după minunea Sfântului Teodor Tiron, săvârşită la 50 de ani după moartea sfântului, în vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363), care dorind să-i batjocorească pe creştini, a dat ordin guvernatorului oraşului Constantinopol să stropească toate proviziile din pieţele de alimente cu sângele jertfit idolilor, în prima săptămâna a Postului Mare. Sfântul Teodor, apărându-i în vis Arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului (360-370), i-a poruncit acestuia să-i anunţe pe creştini să nu cumpere nimeni nimic din piaţă, ci mai degrabă să mănânce grâu fiert cu miere (colivă).

Nepricepindu-se arhiereul ce este coliva, sfântul l-a luminat: „Coliva este făcută din grâu fiert şi aşa ne-am obişnuit noi a numi grâul fiert în Evhaita“.

După ce a aflat numele Sfântului care apoi s-a făcut nevăzut, patriarhul îndată a adunat toată lumea creştinilor şi le-a spus ceea ce a văzut şi a auzit. Deci, făcând creştinii colivă, s-au ferit neîntinaţi de meşteşugul vrăjmaşului.

Nimeni n-a cumpărat din bucăţele împărăteşti, încît toate s-au stricat în săptămâna aceea şi le-au aruncat în mare. Nelegiuitul împărat, văzând că tăinuită lui cursa s-a vădit şi nimic n-a sporit, foarte tare s-a ruşinat. El a poruncit că iarăşi să se vândă în târg obişnuitele bucate.

Nu mult după aceasta, sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Teodor a fost rânduită în calendar în prima sâmbătă a Postului Mare (mai precis pe vremea Patriarhului Nectarie al Constantinopolului (381-397)). De atunci şi până astăzi, în prima sâmbătă a Postului Mare, se face pomenirea morţilor şi pomenirea Sfântului Teodor Tiron.

Coliva, supranumită şi „prăjitura tristă” sau „prăjitura funebră”, se prepară din arpacaş, nuci şi poate fi „îmbogăţită” cu diverse arome. Se spune că tot ceea ce adăugăm în grâul fiert simbolizează calităţile răposaţilor pe care îi pomenim. În acest caz, o colivă aromată înseamnă că aceştia au fost plini de virtuţi.

Ştiaţi că…?

…Deşi obiect ritual, coliva şi-a pierdut din componentele simbolice – nuca, de exemplu, purtătoare a semnului crucii – înlocuite de decoraţii laice care trimit mai curând la tehnologie: bomboane metalice sau în culori fosforescente?

…În Bucovina şi Transilvania se credea că atâtea păcate i se iartă mortului câte fire de grâu mănânci din colivă, rugându-te pentru el?

…În trecut coliva s-ar fi folosit în ritualuri de apărare împotriva strigoilor?

…Coliva făcută de ziua Sfântului Haralambie (10 februarie) sau în perioada Santoaderilor se păstrează tot anul şi se foloseşte pentru profilaxia ciumei păsărilor?