Folosit din cele mai vechi timpuri, propolisul vindeca organismul

Folosit din cele mai vechi timpuri, propolisul vindeca organismul

Dintre toate produsele apicole, propolisul este probabil cel mai “medicinal”. Compoziţia sa este un subiect fascinant, proprietăţile farmacologice şi indicaţiile fiind studiate de mii de cercetători.

Propolisul, cu peste 70 de proprietăţi farmacologice dovedite, are sute de indicaţii şi a fost folosit în scopuri terapeutice din cele mai vechi timpuri.

În zilele noastre,cercetători şi clinicieni din toată lumea descoperă aproape în fiecare lună noi proprietăţi şi indicaţii pentru acest produs natural.

Propolisul, un adevărat “protector al vieţii” a fost folosit cu succes în tratamentul unor boli aparţinând următoarelor domenii medicale:

Cavitatea bucală

Afte comune recurente cronice

Glosodinii

Herpes labial recurent

Moniliază

Parodontopatii cronice periferice

Stomatite după amigdalectomii

Stomatite ulceroase

Stomatite ulceronecrotice

Otorinolaringologie

Amigdalită acută

Inflamaţia acută a urechii mijlocii

Faringite cronice

Faringite post-traumatice

Hipoacuzie (auz slab)

Infecţii cu virusul Influenza

Laringite cronice

Mezotimpanite

Otite medii cronice supurate

Otite cronice cu mezotimpanite acute

Otite difuze externe

Otite eczematoase difuze externe

Ozenă

Perforaţia traumatică a membranei timpanului

Rinite alergice cronice

Rinite hipertrofice cronice

Rino-faringite cronice

Rino-faringite hipotrofice cronice

Rino-faringo-amigdalită acută

Rino-faringo-amigdalite cronice

Rino-sinuzite alergo-infectate hiperplastice cronice

Sindrom cohleo-vestibular

Oftalmologie   

Afecţiuni inflamatorii microbiene ale polului anterior al ochiului

Afecţiuni inflamatorii microbiene ale anexelor oculare

Afecţiuni inflamatorii virale ale anexelor oculare

Afecţiuni inflamatorii virale ale polului anterior al ochiului

Arsuri oculare

Arsuri ale anexelor oculare

Sechele ale herpesului oftalmic

Traumatisme oculare

Traumatisme ale anexelor oculare

Boli infecţioase

Herpes Zostere

Heptatite

Salmoneloze

SIDA

Lepră

Tuberculoză

Malarie

Trichomoniaze

Tripanosomiaze

Boli pulmonare (Pneumologie)

Astm bronşic

Bronşiectazii

Bronşită astmatică

Endo-bronşite nespecifice

Infecţii cu virusul Influenza

Pneumonii nespecifice

Pneumonii cronice nespecifice

Traheite

Tuberculoză pulmonară

Afecţiunile aparatului digestiv

Colite subacute şi cronice

Constipaţie

Gastrite

Ulcer gastro-duodenal

Ginecologie

Dureri vaginale post-operatorii

Eroziuni cervicale

Leucoree

Răni greu vindecabile după operaţii chirurgicale în sfera ginecologică

Trichomonas vaginalis

Vaginite

Dermatologie  

Alopecie în spoturi

Alopecie totală

Arsuri şi opăreli

Eczeme

Escarie

Foliculite

Furuncule cronice

Hidroadenite

Hiperkeratoză

Intertrigo (la sugari)

Lupus eritematos

Neurodermite

Piodermite

Radiodermatite

Tuberculoză cutanată (ca şi adjuvant)

Ulcer cronic al gambei

Ulcer trofic

Verucoză

Radiologie şi radioterapie        

Leziuni provocate de radiaţii

Radiodermatite

Oncologie      



Tumori produse de factori externi ca : virusuri, bacterii, substanţe chimice, radiaţii etc.

Tumori produse prin slăbirea sistemului imun.

Tumori ce au ca origine epiteliile (pielea), sau/şi endoteliile (mucoasa).Toate denumirile medicale de mai sus arată dereglări produse de factori externi (poluarea, radiaţii, bacterii, virusuri, fungi, căldură excesivă, factori traumatici, etc.) sau interni (inflamaţii, hiper- sau hipo-funcţia organelor interne, a sistemelor, a ţesuturilor sau chiar a celulelor etc.).Propolisul poate

îndepărta, diminua sau neutraliza factorii menţionaţi mai sus, astfel armonizând funcţionarea întregului corp, nu numai a părţilor sale componente.Pentru a vindeca sau alina afecţiunile menţionate mai sus propolisul este administrat pacienţilor după o anumită metodologie.

Administrarea propolisului

Există două căi principale de administrare a propolisului: internă şi externă.

Calea de administrare “internă” semnifică faptul că propolisul pătrunde adânc în organism, până la nivelul oaselor, rinichilor, inimii şi creierului. Administrarea “internă” înseamnă nu numai administrarea orală sau prin nas (inhalaţii) a propolisului, dar de asemenea prin anus sau vulvă (ca în cazul supozitoarelor rectale sau vaginale), sau prin injecţii. Administrarea “externă” semnifică faptul că propolisul este aplicat pe piele şi/sau “orificiile” superficiale: urechile şi ochii (sacul conjunctival). Când propolisul este folosit ca protector al membranelor celulare, trebuie să înţelegem că este important să utilizăm câteva metode, “vehicule” pentru a atinge “ţintele”: celulele, ţesuturile, organele, sistemele ce se află în dizarmonie.

Administrarea orală (pentru a fi înghiţit):    

Ca lichid   

Extract de propolis în apă

Tinctură de propolis

Sirop (ca în siropul pentru tuse)

Ca semi-lichid

Amestec miere-propolis

Extract de propilen-glicol

Ca solid

Propolis brut (mestecat apoi înghiţit)

Pudră din propolisul brut

Granule

Extract de unt de propolis

Tablete cu propolis

Capsule

Extract de propolis micro-incapsulat

Preparate pentru cavitatea bucală

Gumă de mestecat

Pastă de dinţi

Extract apos (uz local)

Tinctură (uz local)

Pentru afecţiunile aparatului respirator

Inhalaţii.

Administrare intravaginală

Ovule (supozitoare vaginale)

Tablete.

Administrare intrarectală

Supozitoare.

Injecţii

Injecţii intra-articulare cu extract apos de propolis.

Administrare externă 

Pentru ochi:

Picături oculare (soluţie oftalmică) (extract apos etc.)

Micelii moleculare pentru tratarea ochilor

Membrană medicală oculară

Pentru piele:

Creme

Agenţi de protecţie solară

Ruj de buze

Alifii

Pudră de propolis brut (combinat de exemplu cu miere sau ulei de măsline)

Plasturi

Loţiuni

Soluţii

Spray

Săpun

Pentru pielea şi părul capului:

Şampon

Săpun

Loţiuni

Pentru ţesuturi:

Electro- şi fonoforeză

Ionoterapie

Metodele de administrare a propolisului de mai sus pot fi folosite singure sau combinate cu alte produse naturale (miere, usturoi, ginseng etc.). Amestecurile, “propolis – alte produse naturale” pot fi realizate ca preparate (ca în cazul farmaciei de casă) şi/sau ca produse comerciale vândute în farmacii sau în magazine cu alimente naturale.

Dozajul  

Cel mai bun ritm şi dozaj pentru metodele de administrare de mai sus poate fi stabilit de către apiterapeut şi variază în funcţie de afecţiune, structura pacientului, caracteristicile funcţionale şi chiar emoţionale.

Deoarece toleranţa la propolis este destul de ridicată (chiar şi 1 gram/Kg greutate corporală/zi poate fi tolerat), cantitatea de propolis poate să varieze în limite largi în funcţie de scopurile terapeutice (în unele tipuri de cancere este necesar să se administreze mari cantităţi de extract de propolis – tincturi).

Propolisul brut (3-10 grame/zi) poate fi înghiţit după ce a fost mestecat 5-20 minute.

Pentru tinctura de propolis 5-50 %, doza este de 5-30 picături, de trei ori pe zi, între mese, într-o linguriţă de apă sau ceai În unele tipuri de cancere este necesar să se administreze mari cantităţi de extract de propolis (tincturi).

Regulile administrării propolisului 

În primul rând testaţi o posibilă alergie; ca sfat general, similar pentru folosirea tuturor produselor apicole, este testarea reacţiei alergice folosind numai cantităţi foarte mici la început. Astfel, se începe cu numai o picătură de tinctură de propolis diluată într-o lingură de ceai sau de apă, mai puţin de 10-50 mg. În forma naturală pentru mestecat, sau aplicaţii externe cu unguent numai pe suprafeţe foarte mici ale corpului.

Începeţi obişnuit cu doze mici, numai dacă nu este o urgenţă care să vă “forţeze mâna” (o sângerare masivă, de exemplu, internă sau externă; sau arsuri);

Folosiţi câteva “vehicule” (miere, capsule, creme, supozitoare);

Folosiţi metodele de administrare pentru a atinge “ţinta”:

– Pe cale orală (cea mai obişnuită);

– Prin piele (alifiile cu propolis “ajută” la pătrunderea în piele prin masaj, acupresură);

– Prin supozitoare;

– Prin căi fizioterapice (electroterapie, fonoforeză etc.);

Folosiţi câteva tipuri de extract de propolis (apă, alcool, extracte grase) pentru a fi siguri că aţi introdus “forţat” cea mai mare parte a compuşilor activi, folositori din propolis;

*Fiţi atenţi la cantitatea de propolis “activ” în preparatele comerciale (unele companii, în dorinţa lor de a obţine profituri maxime, scriu pe etichetă “Propolis” cu litere mari, dar introduc în produs cantităţi foarte mici de propolis);

*Fiţi atenţi la data de expirare a produselor comerciale de propolis (în timp ce propolisul însuşi este un excelent conservant, alţi compuşi amestecaţi cu el îi pot micşora durata de viaţă.);

Păstraţi toate produsele cu propolis, în special soluţiile şi/sau preparatele în locuri reci şi întunecoase (unul dintre principalele grupuri de compuşi activi ai propolisului sunt bioflavonoidele; în timp ce acestea protejează viaţa animală şi vegetală de acţiunea distructivă a razelor solare, expunerea excesivă a lor la aceşti factori fizici le scade eficienţa).

*Începeţi un program de detoxifiere înainte de a folosi propolisul; curăţaţi ţesuturile pe care veţi aplica sau administra propolis (propolisul însuşi este un remediu de detoxifiere – ajută la detoxifierea corpului, dar pentru a-I creşte eficacitatea trebuie folosit pe un corp “curat”.).

*Activaţi circulaţia sângelui (folosind terapia cu venin de albine, masajul, acupresura, gimnastica etc.) pentru a fi siguri că vor atinge “ţinta” compuşii activi din propolis, şi că vor ajuta, ideal, toate celulele corpului să se dezvolte;

*Relaxaţi corpul suficient, dormiţi suficient, pentru a lăsa organismul să prelucreze eficient toţi compuşii preţioşi ai propolisului;

Contraindicaţii   

Există aproximativ 1-2% din populaţie cu alergie la propolis, sau cu reacţii alergice la anumite substanţe ce intră în compoziţia sa, cum este prenil-cafeatul. Ca rezultat al acestor alergii, propolisul nu este recomandat acelor persoane ce suferă de asemenea alergii.

Iată câteva reacţii adverse ce pot apare la persoanele alergice după administrarea de propolis (intern sau/şi extern):

Dermatite de contact la propolis (brut sau cremă, unguent).

Dermatite cosmetice după aplicarea de creme cu propolis, loţiuni etc.

Alergie la inhalarea de propolis cu spasme bronşice.

Mucozităţi orale cu ulceraţii (tablete cu propolis, propolis de mestecat).

Eczeme ocupaţionale la apicultori (propolis natural).

Hipotensiune arterială (propolisul este spasmolitic şi astfel scade nivelul presiunii arteriale).

Limite

Limitele folosirii propolisului sunt similare cu cele specificate pentru miere sau polen:

Organismul slăbit

Absorbţie ineficientă

Obstacole în calea zonelor “ţintă”

Administrare incorectă