Ce coduri secrete are omenirea

Ce coduri secrete are omenirea

Marea Piramidă din Gizeh este o comoară în care au fost codate cele mai mari secrete ale lumii. Între această piramidă și viteza luminii este o stranie coincidență.

Ultimele descoperiri contrazic teoria conform cărora piramidele au fost morminte pentru faraoni. Coordonatele acestei piramide sunt 29.9792458*N., în timp ce viteza luminii este 299.792.458 m/s.

Cei mai sceptici dintre noi am spune că este vorba despre o simplă coincidență. Se pare că lucrurile nu stau așa. Piramida ascunde alte informații despre sistemul nostru solar, Soare, Lună, Pământ.

Pentru construcția piramidei au fost necesare 2300000 de blocuri de piatră lustruite printr-o tehnică necunoscută omului modern. Dacă înmulțim înălțimea piramidei cu un miliard aflăm exact distanța dintre Pământ și Soare, adică 150 milioane de kilometri.



Dacă împărțim perimetrul pătratului care formează baza piramidei lui Keops la înălțimea sa obținem un rezultat fascinant, 6,28, adică 2 pi.

Constanta pi a fost descoperită de omul modern în anul 1670, deci mult mai târziu. Sistemul de galerii de sub piramidă ascunde o scală cronologică cu unități de timp cu perioada de răspândire a creștinismului. Lungimea tavanului este egală cu produsul dintre 12 și 153.

În Biblie întâlnim textul în care se spune că cei 12 apostoli trebuiau să creștineze câte 153 de oameni, iar Sfântul Petru a prins în plasa sa 153 de pești.

Așadar, cei care au construit piramida cunoșteau ce se va produce peste mii de ani. Vechile civilizații au fost fascinate de codurile secrete. Egiptenii au inventat cerneala simpatică din suc de lămâie. Documentul trebuia pus deasupra flăcării unei lămpi de ulei pentru a-și releva conținutul.

Faraonii își însemnau copiii nelegitimi cu un semn care nu se mai ștergea, în spatele urechii. Era un semn cunoscut numai de faraon.

Mai târziu, primii creștini își autentificau documentele printr-un semn care reprezenta un pește. Mai târziu, Leonardo da Vince a folosit propriile coduri. El scria cu mâna stângă și invers pentru a-și ascunde însemnările de cei apropiați.

Chiar și Platon a utilizat coduri secrete în operele sale. Codurile și simbolurile pe care le-a utilizat conduc către secretele filosofiei sale.

Este cunoscut scandalul care s-a creat în jurul logo-ului aniversar al firmei Proter@Gamble. Părul și barba bătrânului din logo conțineau numărul satanic 666.

În urma acestui scandal, vânzările au scăzut și firma a fost obligată să schimbe logo-ul.
Din totdeauna, comunicarea a oscilat între lizibil și secret, ca și cum omul s-ar teme să spună prea puțin sau prea mult.

Continue reading

secrete

Atlantii, oamenii cu par blond ce aveau puteri misterioase

Atlantii, oamenii cu par blond ce aveau puteri misterioase

Atlantida este un subiect care în ultimii 120 de ani a stârnit multe controverse. S-au scris cărți, s-au emis ipoteze. Singurul care oferă informații privind poziționarea Atlantidei este Platon.

Conform spuselor sale, localizarea acestei mase insulare este dincolo de coloanele lui Heracles. Așadar, Atlantida se află dincolo de strâmtoarea Gibraltar, iar dincolo de acestea se găseau acele mari pământuri despre care vorbește la rândul său Seneca și pe care astronomul Ptolomeus, ceva mai târziu, le-a însemnat pe hartă.

Nimeni nu poate să conteste faptul că Platon a avut la dispoziție surse nebănuite, începând cu cele din templul Săis din Egipt și terminând cu pergamentele care vor forma mai târziu marea bibliotecă din Alexandria.

Platon descria existența elefanților și a maimuțelor în acest areal. Mulți au contestat veridicitatea acestor informații. Mai târziu, s-a demonstrat faptul că Europa, Africa și America erau unite și formau un singur continent. În Columbia au fost descoperite plăci pe care sunt gravați elefanți, maimuțe și cămile.

În textele indiene, Atlantida este descrisă a fiind formată din șapte insule care se aflau în Marea de vest și că acestea au fost distruse prin armele marelui zeu Brahma.

Platon mai spune, atunci au alunecat locuitorii în păcat. Din această cauză Zeus a hotărât să-i pedepsească pentru ca să se îndrepte.

Nu există o explicație la faptul că în Antichitate, spaniolii îi numeau pe catalani și berberi atlanți. Aztecii susțineau că provin dintr-o zonă numită Aztlan, care se afla la răsăritul soarelui și care s-ar fi scufundat în mare.

Populația guanchos care trăia în arhipelagul Canarelor avea trăsături atlante. Înălțimea de doi metri, ochi albaștri, părul blond sau roșcat și aveau o cultură aparte. Se spune că aceștia erau urmașii atlanților.

Berberii erau înalți, blonzi, cu ochii albaștri, purtau săbii lungi cu mânerul în formă de cruce. Ultimele descoperiri au arătat că în zona centrală a Atlanticului, acum 12000 de ani, a avut loc fenomenul de coborâre a plăcii tectonice. Cauzele ar fi vulcanismul sau ciocnirea pământului cu un asteroid, după care au urmat evenimente fără precedent care s-au soldat cu schimbarea înclinării axei terestre sau fenomene climatice. În urma acestui eveniment platforma tectonică a coborât cu 5 kilometri.

A existat un cataclism și atlanții au dispărut. Supraviețuitorii au migrat în mai multe colțuri ale lumii. Ei au pus bazele culturii mayașe, aztece, egiptene.

Se spune că cele 13 cranii de cristal descoperite în diverse colțuri al lumii au fost create de către atlanți. Craniile au fost depozitate într-o piramidă de către olmeci, după care, fiind descoperite de către azteci au fost răspândite în diverse colțuri ale lumii.
Piramidele și sfincșii care se găsesc în diverse colțuri ale lumii sunt creația atlanților.

Aceste structuri nu au fost construite la întâmplare, ci în zonele puternic energetice. Ele făceau legătura între Pământ și Univers, lucru pe care atlanții îl cunoșteau.

Cum au dispărut atlanții este un mister. Poate că ei au plecat acolo de unde au venit, într-un Univers necunoscut

Continue reading

vulcan

Poarta stelara din Irak si misterul planetei Nibiru

Poarta stelara din Irak si misterul planetei Nibiru

Existenţa celei de-a zecea planete de la Soare, Nibiru, este un mister ascuns între calcule ştiinţifice şi legendele Genezei. Miturile nu sunt simple poveşti, ci mai degrabă reportaje despre lucruri petrecute cu mult timp în urmă.

Cel puţin aceasta este părerea unor cercetători ai trecutului, care încearcă să descifreze tainele istoriei îndepărtate a omenirii, printre care şi veşnic controversata problemă: cine suntem şi de unde venim?

În ultimele decenii, mulţi savanţi şi-au îndreptat atenţia asupra fascinantelor mituri sumeriene, ale caror legende privind geneza rasei umane conţin o mulţime de date ştiinţifice pe care omenirea nu le-a descoperit decât în cursul ultimului secol. Altele sunt încă în curs de cercetare, cum ar fi misterioasa planetă X, o a zecea planetă a sistemului solar, despre a cărei existenţă nu avem decât deducţii realizate pe baza unor complicate date ştiinţifice. Sumerienii erau însă convinşi că rasa umană este rodul unor experimente genetice, opera unor “zei” veniţi de pe planeta Nibiru. Termenul de Nibiru apare în tăbliţe cuneiforme şi alte scrieri sumeriene vechi de 6.000 de ani şi înseamnă “Planeta trecerii sau a încrucişării”.

Sumer – leagănul civilizaţiei

Civilizaţia sumeriană este considerată a fi cea mai veche de pe Pământ, deşi vestigii ale unor aşezări umane s-au mai găsit şi în alte locuri (de exemplu la Tărtăria, în România). Chiar şi astăzi mai folosim sistemul matematic, calendarul sau modul de măsurare a timpului inventate de sumerieni sau, dacă ţinem cont de miturile acestora, de “zeii” veniţi din ceruri.
De la aparitia sa în jur de 5.000 i.Hr., sub forma unui lanţ de sate, şi până la cucerirea sa de către Saragon din Agada, civilizaţia sumeriană a dat naştere unei religii şi unui sistem social care a influenţat atât populaţiile vecine, cât şi pe cei care au cucerit acest teritoriu, dintre Tigru şi Eufrat, zonă ce corespunde în prezent sudului Irakului. Ecouri ale literaturii, cosmogoniei şi ritualurilor sumeriene pot fi întâlnite şi astăzi în tradiţia iudeo-creştino-islamică.

Terra, născută din coliziunea între Nibiru şi Tiamat

Sumerienii considerau că sistemul nostru solar este alcătuit din 12 planete, printre care figurau cele nouă cunoscute în prezent, la care se adăugau Luna, Soarele precum şi o misterioasă a 12-a planetă, numită Nibiru. Aceasta avea o importanţă deosebită deoarece ei credeau că, într-un moment foarte îndepărtat, un satelit al acestei planete se ciocnise cu Tiamat, aşa cum se numea Pământul pe vremuri. Din această coliziune, o parte din Tiamat a fost spulberată, devenind centura de asteroizi, iar restul a devenit actuala Terra.

Concepţia lor este ilustrată perfect de o tabliţă, aflată în prezent într-un muzeu din Berlin, pe care se poate vedea o stea de mari dimensiuni emiţînd raze luminoase, înconjurată de 11 corpuri cereşti. Acestea din urmă se sprijină pe un lanţ de 24 de globuri mai mici. Să fie oare o simplă coincindenţă faptul că numărul sateliţilor cunoscuţi ai planetelor din sistemul nostru solar (dintre care astronomii ii exclud pe cei cu diametrul mai mic de 15 kilometri) este fix 24?

Vizibilă cu ochiul liber

Popoarele antice aşteptau apariţia regulată a celei de-a 12-a planete şi erau capabili să calculeze poziţia ei faţă de Pământ, lucru uimitor ţinând cont de faptul că Nibiru ar fi, în cea mai mare parte a timpului, invizibilă de pe planeta noastră. Nibiru are o orbită foarte lungă, o rotaţie completă în jurul Soarelui durând 3.600 de ani, adică “un şar”.
Trebuie menţionat faptul că numărul 3.600 era scris ca un mare cerc, ce semnifica totodată “planetă” sau “orbită completă”. Semnul folosit pentru a desemna aceasta planetă a încrucişării era o cruce, care simboliza în limba cuneiformă şi “divin”. Pe numeroase sigilii sumeriene este descrisă orbita planetei care ajunge foarte departe chiar şi faţă de Pluto.
Când se întoarce spre Pământ, ea vine dinspre sud, mişcându-se în sensul acelor de ceasornic. În momentul în care devenea vizibilă, sumerienii spuneau că avea o strălucire extraordinară. Uneori, Nibiru este descrisă ca având culoarea de un roşu întunecat, iar într-un text sumerian se spune că este “vizibil la răsărit, dar dispare la apus”.

O tăbliţă găsită la Nippur înfăţişează un grup de ţărani la muncă pe câmp privind cu respect la cea de-a 12-a planetă, reprezentată printr-o cruce. Atitudinea uşor temătoare a ţăranilor este explicata de faptul că, aşa cum reiese din textele antice, apropierea planetei prevestea ploi şi inundaţii, cauzate probabil de puternicul câmp gravitational al planetei de mari dimensiuni.
Apariţia periodică a planetei Nibiru este o dovadă a faptului că aceasta rămâne în permanenţă în sistemul nostru solar, purtându-se similar unei comete.

Unii cercetători afirmă că în Vechiul Testament există mai multe pasaje care se referă la trecerea planetei. La fel ca şi mesopotamiemii, profeţii evrei considerau apropierea misterioasei planete de Pământ semnalul unor mari schimbări. Un exemplu ar fi pasajul din profetul Isaia: “Dintr-un ţinut îndepărtat au venit, de la marginea Cerului, Domnul cu armele mâniei sale a venit să distrugă întreg Pământul”.

Annunaki, poporul venit din cer

Popularizarea misterelor sumeriene i se datoreaza în mare parte lingvistului Zecharia Sitchin, care a scris mai multe volume având la bază date descifrate de el însuşi de pe mii de tăbliţe cuneiforme. Potrivit lui Sitchin, rasa umană a fost creata prin inginerie genetică de locuitorii de pe Nibiru, zişi şi annunaki sau nefilim (nephilim) în Biblie (limba ebraica), termen care ar însemna “cei care vin de sus”.

Ce spun tăbliţele sumeriene? În urmă cu 450.000 de ani, atmosfera de pe Nibiru începuse să se deteriorizeze, iar o expediţie plecata de acolo ajunge pe Pământ, unde descoperă faptul că aurul de aici poate fi utilizat pentru remedierea situatiei de pe Planeta X.
Cinci mii de ani mai târziu, adică foarte puţin pentru locuitorii de pe Nibiru, un grup de annunaki conduşi de Enki (avand formatie stiintifica) vin pe Pământ şi aterizeaza în sudul Irakului de azi, construind Eridu – Staţia pământeana 1, cu scopul de extrage aurul din zona Golfului Persic.

Ceva mai tirziu, annunaki decid să înceapă să scoată aur din regiunea Africii de Sud, iar lucrurile merg bine până în momentul în care, cei care munceau efectiv în mine se revoltă. Din aceasta cauză, cam cu 300.000 de ani înaintea erei noastre, medicul-şef al coloniei annunaki, o anume Ninhursag (femeie), realizează prin inginerie genetică o rasă de oameni primitivi, prin încrucişarea genelor extraterestre cu cele ale hominidelor care populau Terra la acea data (Homo Erectus).

Împerecherea zeilor cu oamenii

Acum 100.000 de ani, bărbaţii annunaki încep să se căsătoreasca cu fiicele pământenilor, spre indignarea lui Enlil, fratele lui Enki, ajuns la conducerea coloniei terestre pe cale politică. În momentul în care copiii realizaţi din astfel de încrucişări ajung să fie primiţi în Consiliul de Conducere (acum 49.000 de ani), Enlil îşi pierde complet răbdarea şi decide pieirea rasei acestora. Cum apropierea planetei Nibiru, urma să aducă o monstruoasă inundaţie, Enlil hotărăşte (acum 13.000 de ani) să le ascundă pământenilor acest lucru, lăsându-i practic să moară înecaţi. Cu toate acestea, Enki nu poate asista indiferent la această tragedie, astfel că îl învaţă (acum 11.000 de ani) pe Ziusudra (Noe) să-şi construiască un submarin. Supravieţuitorilor potopului li se permite (acum 10.500 de ani) să se aşeze în trei regiuni: Ninurta, fiul lui Enlil, primeşte bazinul Mesopotamiei, Enki revendică valea Nilului, în timp ce urmaşii celorlalţi annunaki îşi refac o staţie spaţiala în Peninsula Sinai şi un centru de control pe Muntele Moriah (viitorul Ierusalim).

“Zeii” se dovedesc mărinimoşi cu pământenii, le domesticesc animale, le dau seminţe de diferite plante şi seacă mai multe rîuri astfel încât ei să-şi poată construi aşezări. Urmează o perioadă extrem de tulbure, marcată de conflicte între zei. În primul război se înfruntă cei care aveau sa devină zeii egiptenilor: Ra, fiul lui Enki, împarte Egiptul între Osiris şi Seth (7780 i.Hr.), dar primul este ucis de celălalt, care îi anexează regatul (7330 i.Hr.). Fiul lui Osiris, Horus, declanşează primul război al Piramidelor (6970 i.Hr.) pentru a-şi răzbuna tatăl, dar Seth scapă şi se retrage spre est, cucerind Peninsula Sinai şi Canaanul. Al doilea război al Piramidelor (6670 i.Hr.) este declanşat de Ninurta, nemulţumit că toate facilităţile spaţiale erau în mâna descendenţilor lui Enki; victorioşi, urmaşii lui Enlil golesc Marea Piramidă de tot echipamentul, Ninhursag organizează o conferinţă de pace (6600 i.Hr.), care reafirmă împărţirea Pământului; în Egipt, dinastia lui Ra e înlocuită cu cea a lui Thoth.

Pământenii se ridică

Pacea care a urmat după 5.400 i.Hr. permite evoluţia rasei umane, în neolitic, în timp ce asupra Egiptului domnesc “semi-zeii”, şi permite apariţia civilizaţiei sumeriene, pământenii câştigând tot mai multă putere pe fondul persistenţei rivalităţii dintre diferitele tabere de annunaki, iar in 3760 i.Hr. începe domnia oamenilor, în Mesopotamia.

După numai zece ani, Ra încearcă aici o contralovitură, amestecând limbile oamenilor în “incidentul Turnului Babel”, dar puciul eşuează, iar Ra revine în Egipt, unde îl detronează pe Thoth, care este închis de viu în Marea Piramidă. Eliberat printr-un tunel secret, Thoth pleacă în exil, împreună cu susţinătorii săi, tocmai în America Latină, unde avea să devină Tohil sau Quetzalcoatl.

Quetzalcoatl, zeul exilat

În mitologia precolumbiană, Quetzalcoatl, “şarpele cu pene” al aztecilor, e un zeu civilizator pentru toate popoarele Americii Centrale, fiind cunoscut ca Viracocha de către incaşi şi ca Kukulkan de către mayaşi. Trebuie subliniat că mitul “şarpelui cu pene” este însă departe de a fi contemporan cu evenimentele descrise de mai sus, el existând şi la sosirea conchistadorilor, adică după mai bine de 5.000 de ani.

Presupunând că legenda ar fi rezistat atâta vreme, intrigă descrierea făcuta lui Quetzalcoatl: un bărbat cu trăsături caucaziene, cu pielea albă şi cu barbă. La fel ca în reprezentările sumeriene ale zeilor annunaki. Şi un alt mister care şochează – dimensiunile piramidei lui Quetzalcoatl (Piramida Soarelui) din Teotihuacan (Mexic) prezintă asemănări izbitoare cu cele ale Marii Piramide a lui Kheops: în afară de faptul că bazele lor sunt aproape egale (în raport de 1 la 1,03), iar proporţiile dintre dimensiunile lor incluzind constante ca numărul pi (3,14…) şi “numărul de aur” (1,618…), astfel că ele par construite după aceleaşi principii, pe care poate că un annunaki exilat le-a adus din Egipt…

Război nuclear între annunaki

În anul 2024 i.Hr., conflictele dintre “zei” ajung la apogeu, când Ra îşi conduce oştile din Egipt în Mesopotamia şi se încoronează la Babilon, iar fiul sau, Nabu, încearcă ocuparea astroportului din Canaan. Denuntând anexarea brutală a instalaţiilor spaţiale de către urmaşii lui Enki, facţiunea Enlil obţine aprobarea Marelui Annunaki de pe Nibiru de a folosi soluţia capitală, şi utilizează armele nucleare pentru a distruge staţia spaţială căzută în mâinile rivalilor şi oraşele rebele din Canaan. Norul radioactiv aduce moarte în intreg Sumerul, oameni şi animale pier pe capete, pământul devine sterp şi apa otrăvită. Moştenirea marii civilizaţii distruse rămâne pe mâinile lui Isaac, fiul lui Abraham, care se născuse cu 100 de ani mai devreme, la Nippur.

Goana după a zecea planetă

Lucrurile care pentru sumerieni erau limpezi ca lumina zilei, omenirea modernă abia încearcă să le descifreze. În 1841, John Couch Adams începe să studieze anomaliile orbitei planetei Uranus, ajungând la concluzia că acestea ar putea fi determinate de atracţia gravitaţională exercitată de o planetă necunoscută. În septembrie 1846, la o săptămână după descoperirea planetei Neptun, Urban Le Verrier afirmă că ar mai putea exista o altă planetă necunoscută. Cercetările au demonstrat că masa lui Neptun era prea mică pentru a determina oscilaţiile orbitei lui Uranus.

Goana continuă. Un alt astronom, Percival Lowell, şi-a construit un observator particular în căutarea planetei necunoscute. Ironia soartei face ca acest observator să fi înregistrat, în 1915, două imagini şterse ale planetei Pluto, fără ca el să-şi fi dat seama de importanţa acestei descoperiri. Aşa se face că Pluto a fost descoperita abia în 1930. Astfel s-a ajuns la cele nouă planete recunoscute astăzi unanim.

Cu toate acestea, cercetările continuă. Oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că anomaliile orbitale nu se pot explica în actualul sistem solar. Problema existenţei unei a zecea planete este studiată la mai multe instituţii, inclusiv NASA. Iată ce scria în 1982 prestigiosul cotidian american Washington Post: “NASA a recunoscut oficial că existenţa unei a zecea planete este posibilă, anunţând că un misterios obiect există undeva dincolo de cele mai îndepărtate planete”.

La rândul său, New York Times relata în vara aceluiaşi an: “La extremitatea sistemului solar pare să existe ceva care trage de Uranus şi Neptun. O forţă gravitaţională continuă să perturbe cele două planete determinând iregularităţi ale orbitelor lor. Această forţă sugerează prezenţa, îndepărtată şi nevazută, a unui obiect de mari dimensiuni ce ar putea fi mult-cautata Planetă X”.

Poarta Stelara din Irak

Mai mulţi autori afirmă ca interesul manifestat de conducerea americană pentru Irak îşi are originea tocmai în faptul că această zonă a fost cândva ocupată de annunaki. Scopul instalării acestora în Irak ar fi capturarea tehnologiilor lăsate în urmă de “zeii” de pe Nibiru.

Mai mult decât atât, într-o lucrare scrisă de William Henry se afirmă că în Irak s-ar găsi o Poartă Stelară care asigură trecerea spre cele mai îndepărtate colţuri ale Universului. Această idee se bazează pe o relatare a lui Sitchin privind o imagine de pe o tăbliţă sumeriană. Aceasta înfăţişa o poartă marcată de Luna şi Soare, flancată de două gărzi, în timp ce o persoană intra pe poartă şi dispare.

O altă teorie interesantă este aceea că Saddam Hussein a scăpat cu viaţă în timpul primului razboi din Golf deoarece s-a ascuns într-o piramidă construită de annunaki, iar americanii nu au îndrăznit să o bombardeze, de teamă să nu stârnească mânia celor de pe Nibiru, sau de frică să nu distrugă ceva ce le-ar putea folosi. Unii spun chiar că în acelaşi fel se explică şi supravieţuirea sa şi în recent încheiatul conflict.

Continue reading

Zecharia Sitchin

Un trib are in ADN gene extraterestre, descoperire

Un trib are in ADN gene extraterestre, descoperire

O descoperire recentă, arată că membri unui trib misterios din insulele Melanezia, din Pacific, dețin în ADN gene care nu se regăsesc oamenilor de pe Terra. Pornind de la această descoperire s-a înaintat teoria că acest trib, în trecutul său îndepărtat, a suferit modificări genetice, probabil cu o specie extraterestră.

Într-o conferință, reprezentanții Societății pentru Genetica Umana din SUA au făcut publice descoperire recente cu privire la ADN-ul unui trib din Melanezia. Specialiștii susțin că printre genele clasice, membri tribului în cauză dețin și alte numeroase gene care nu provin de la strămoșii clasici ai omului.

Geneticienii susțin că acești strămoși ai omului sunt fie oamenii de Neanderthal sau omul Denisovan. Întreaga populaţie a globului prezintă un ADN structurat din genele acestor două specii.

Cu toate acestea, tribul din Melanezia sfidează acest fapt și ADN-ul lor pare desprins dintr-o altă lume pentru că structura sa prezintă gene stranii, care nu au existat niciodată pe Terra.

Acest fapt indică foarte clar că unele civilizații de pe Terra au interacționat cu anumite specii extraterestre, în decursul existenței lor, și prin mutații genetice încă neînțelese de specialiști, au evoluat în consecință.

În urma acestei descoperiri, există voci care susțin că acest trib din Melanezia este de fapt urmașul oamenilor creați de Anunnaki. Teoria este extrem de greu de dezvoltat și susținut pentru că este nevoie să cunoaștem, în principal, istoria tribului și mai apoi să putem concluziona.

Pe de cealaltă parte, după scrierile sumeriene, în care sunt caracterizați Anunnaki, aceștia erau mult mai avansați din toate punctele de vedere decât omul modern și astfel, urmașii lor pe Terra ar trebui să fi cunoscut un înalt nivel al inteligenței.

În cazul populației din Melanezia nu se aplică acest aspect pentru că ei încă experimentează nivelul de început al dezvoltării. Și atunci de unde provin genele lor misterioase?

Cert este că nu de pe Terra și prin extrapolare putem spune că poate a fost un experiment eșuat al unei specii extraterestre și nimic mai mult.

Continue reading

vede

Trecutul si prezentul sunt influentate decisiv de viitor

Trecutul si prezentul sunt influentate decisiv de viitor

Timpul este una dintre cele mai mari enigme ale omului. Perceput precum o linie, timpul în Univers este un întreg, unde trecutul, prezentul și viitorul există simultan și se influenţează reciproc, în diferitele stadii.

Albert Einstein susținea că timpul este o dimensiune, a patra, unde lucrurile se petrec simultan. Creierul omului este cel care transpune această dimensiune într-o linie și astfel timpul este perceput de noi toți în trei stadii distincte: trecut, prezent și viitor.

Aceasta perspectivă este o pura iluzie, cum de altfel, probabil, întreaga realitate este la fel. Studiile fizicii cuantice susțin cu desăvârșire teoria propusă de Einstein și ne îndeamnă să înțelegem și să vedem timpul dintr-o altă perspectivă.



La prima vedere, orice om normal va spune că timpul se scurge dinspre trecut, în prezent și mai apoi spre viitor. De fapt această perspectivă ne este oferită de creierul nostru și nu este deloc reală. O iluzie cum i-ar spune fizicienii de la Universitatea Națională din Australia, care recent au realizat niște descoperiri care bulversează până și bunul simț al omului obișnuit.

Noul studiu publicat în Nature Physics „demonstrează că totul ține de măsurarea directă”, susține profesorul asociat Andrew Truscott de la Research School of Physics and Engineering din cadrul ANU. „La nivel cuantic, realitatea nu există dacă nu este observată direct”, a adăugat el.

Cel mai bun exemplu pentru a înțelege teoria cuantică a timpului este un tort de formă dreptunghiulară. Partea stângă a tortului reprezintă începutul universului, adică timpul incipient sau trecutul așa cum îl numim noi. Partea din care facem parte noi oamenii este undeva spre mijloc, adică prezentul nostru, dar nu cel universal, iar partea dreaptă a tortului este sfârșitul universului din care facem parte.

În esență toate aceste trei stări există simultan, adică trecutul, prezentul și viitorul, dar mai spectaculos este faptul că viitorul influenţează dramatic prezentul, cât și trecutul. De ce? Explicația este una simplă și la îndemâna oricui. Dacă viitorul există deja atunci prezentul și trecutul se desfășoară după un plan bine stabilit, așa cum viitorul îl dictează pentru ca el să existe în felul actual.

Adică, orice acțiune am face noi în prezent, ea este direct dictată de viitor pentru că altfel viitorul nu ar putea exista decât prin reducere opțiunilor din prezent la una singură. În conformitate cu această teorie s-a ps problema călătoriei în timp și influențarea trecutului. Einstein, prin formulele sale matematice, a demonstrat că orice călătorie în timp este posibilă dacă se va produce o energie suficient de mare încât spațiul să fie distorsionat.

Adică, mai pe scurt să se creeze niște găuri negre suficient de stabile pentru ca un om să fie trimis în trecut. Pentru crearea acestor găuri negre este nevoie de energie întunecată, care din ultimele informații a fost produsă la CERN.

Odată omul ajuns în trecut poate modifica sau influența trecutul? Bineînțeles că da, doar în condiția în care viitorul permite acest lucru. Adică dacă în viitor există un eveniment care să permită unui om să ajungă în trecut și să-l modifice, atunci doar așa se poate modifica trecutul.

 În esența nu se modifică, doar viitorul permite trecutului să existe în conformitate cu faptele viitoare. La prima vedere pare un nonsens, dar în acest fel trebuie privit timpul și nu ca pe o linie. Un întreg unitar, în care trecutul și prezentul sunt influențate decisiv de viitor.

Continue reading

trecut

Realitatea este un matrix din care nu putem sa evadam

Realitatea este un matrix din care nu putem sa evadam

Ultimele cercetari confirma faptul ca toate galaxiile din Univers sunt aranjate intr-o vasta matrice geometrica ce continua in intregul Cosmos!
Aceasta informatie a circulat in mod tacit in comunitatea astronomica, timp de aproape o decada si, totusi, nu exista mai mult de 30 de referinte despre ea, in intregul internet. Aceasta este mai mult decat o confirmare gen arma de fum a tot ce noi deja am comunicat. Anumite formatiuni din lanuri ne dau diagrame excelente pentru acest nou model. David Wilcock este reincarnarea profetului adormit, marele Edgar Cayce.
Luna urmatoare, mult asteptata reluare a seriei Matrix va fi in sali si, inca o data, va intoarce constienta publica spre ideea ca ceea ce gandim ca este real nu ar trebui sa fie luat de bun.

Momentul este chiar propice, pentru cei ce au ochi sa vada si urechi sa auda, si sunt putine dubii ca fortele politice puternice sunt capabile de a manipula opinia publica spre punctul in care masele incep sa tipe in mod public si triumfator ca negrul este de fapt alb, ca razboiul de fapt reprezinta pacea, ca ignoranta este buna si libertatea este sclavie.
In acest articol vom revela noi informatii care, daca am fi trait cu adevarat intr-o lume libera a informatiei care circula, ar trebui sa fie vazute ca un punct de cotitura, care in final reveleaza adevarata natura si structura a Universului nostru. Si totusi, experienta ne-a aratat ca se da foarte putina atentie acestor informatii propulsatoare.
De ce? Toate elementele de parapsihologie si metafizica ale Cutiei Pandorei incep repede sa iasa la iveala, sugerand ca Universul ar putea fi un produs al unui Proiect Inteligent, al unei Fiintei Supreme cu proprietati holografice si/sau fractale – de la nivelul de quantum, pana la nivelul universal.
CE ESTE MATERIA?
Pentru a intelege marea noastra noua descoperire, trebuie sa incepem cu putin. Cei mai multi dintre noi iau existenta lumii fizice ca atare. Totusi, ceea ce noi stim despre materia fizica nu s-a schimbat prea mult in ultimii 100 de ani.
In ciuda unui numar imens de nepotriviri care au fost dovedite, persoanele obisnuite probabil ca inca va vor spune ca materia este facuta din molecule, care, la randul lor, sunt alcatuite din atomi, care sunt alcatuiti din micute particule ce se invartesc un jurul unui nucleu, la fel ca un sistem planetar in miniatura, umplut cu 99,999% spatiu gol. Acesta este cunoscut sub numele de modelul atomic Rutherford, in stiinta fizicii cuantice si, dupa cum spunea dr. Milo Wolff, in explorarea fizicii unui univers necunoscut.
Indiferent ce s-a stabilit in legatura cu electronii calatori in jurul nucleului, la fel ca si planetele, a fost o adevarata greseala! Daca ati invatat o asemenea idee, indepartati-va de ea imediat: toate experimentele facute pentru a dovedi o structura centrala a electronului au fost negative. (Wolff, 1990)
Spre deosebire de dr. Wolff, oamenii de stiinta moderni va vor spune ca atomii sunt alcatuiti din undicule (particule unda), care sunt ceva ce actioneaza ca o particula, atunci cand cercetatorii o masoara ca pe o particula – si actioneaza ca o unda, atunci cand cercetatorii o masoara ca pe o unda. Aceasta pare sa fie plauzibil in ecuatiile matematice, dar este imposibil sa creezi astfel un model fizic functional. Cand sedeti pe scaun, nu trebuie sa credeti ca este un scaun, pentru a sta comfortabil in el.
Aproape toate modelele noastre stiintifice conventionale sunt enigme inconsistente si totusi, acestea nu sunt aproape niciodata discutate in mass-media tiparita. Ca rezultat, puteti examina mediul inconjurator chiar acum, in timp ce cititi aceste cuvinte, si puteti cu usurinta sa il luati de bun, deoarece stitit la ce va uitati.
Lemn. Metal. Plastic. Sticla. Tesaturi. Spuma. Cunosc aceste lucruri, stiu cum sunt facute. Erau aici ieri si vor fi aici maine: doar sunt moarte, inerte, lucruri lipsite de viata.
Problema materiei este ca nicio teorie aparuta, nici macar nu incepe sa rezolve toate paradoxurile ridicate de fizica cuantica. Stiinta actuala nu stie ce este cu adevarat materia. Nu putem intelege aceasta suficient.
Cei mai multi oameni cred ca noi stim raspunsurile, dar niciun model actual nu a fost capabil sa rezolve acest puzzle. Din fericire, suficient de multi oameni bine educati din punct de vedere universitar au scris despre aceste probleme si au incercat sa le rezolve pe internet, care stim ca este scurtatura pentru modelele conventionale.
Cu bogatia de cercetari care anterior au fost suprimate si care acum sunt disponibile pe internet, putem construi un vast model superior al cosmosului, care rezolva paradoxurile si raspunde criticilor. Aceasta necesita o mare cantitate de timp si de grija, ca sa spunem asa, iar rezultatele le puteti gasi in seria mea de carti Convergenta, care se gaseste gratis on line.
Daca dorim sa cuprindem adevarata natura a materiei, trebuie sa intelegem ca membrilor societatilor secrete, precum Ordinul Masonic, li se cere sa jure ca vor ascunde pentru totdeauna si niciodata nu vor revela secretele Ordinului si ca, pentru o Loja Masonica Regala, crima si tradarea nu sunt exceptate. (Duncan, 1986, Still, 1990).
Unul dintre ultimele secrete masonice este ca geometria e cheia ascunsa pentru a descuia misterele Universului: Dumnezeu geomatrizeaza (Lawlor, 1985)
G-ul din logo-ul masonic simbolizeaza geometria, dar si pe Dumnezeu, Marele Arhitect al Universului. Deasupra lui G este un compas si sub G este un teu de tamplarie, acestea fiind principalele instrumente prin care un studiu al geometriei sacre in quantum si/sau astrofizica, cea mai mica sau cea mai mare, nu vor fi aduse niciodata la suprafata, in ochii publicului. Rev CG Finney a scris, in anii 1800, ca membrii Ordinului Masonic sunt mandri ca ei detin controlul mass-media scrise in SUA, al guvernului, al sistemului militar si al justitiei, la cele mai inalte niveluri. (Finney, 1867)
In final, multi oameni incep sa inteleaga cat de mult este controlata mass-media din SUA, in special cei care nu sunt americani si cei care folosesc activ internetul pentru mai mult decat sa trimita emailuri sau mesaje instant.
Monumentele lui Marte, a lui Richard Hoagland (1990) demonstreaza cum o piramida simpla cu patru fete, numita tetraedru, va determina zonele energetice cele mai active pe planeta, cand este dimensionata ca sa intre perfect intr-o sfera planetara. Cele mai evidente semne ale acestei activitati sunt Marea Pata Rosie de pe Jupiter si Marea Pata Intunecata de pe Neptun, pozitionate geometric.
Lucrarea Antigravitatia si Reteaua planetara, a lui David Hatcher Childress, ne arata ca tetraedrul este doar una dintre cele cinci forme geometrice, cunoscute colectiv sub numele de Solidele platonice, care afecteaza structura si comportamentul Pamantului. Dupa cum am scris in al doilea volum al meu al Convergentei – Stiinta Unicitatii, alte planete din Sistemul Solar arata, de asemenea, semnele acestor campuri.
In timp, vom avea date mult mai bune ca sa demonstram efectele acestor retele. Figura 3 arata octava Solidelor platonice, care ilustreaza teoria antica indiana, despre cum corespund spectrului culorilor curcubeului si al notelor intr-o pur diatonica scara majora.
Heliofizicienii au descoperit ca Soarele are un camp magnetic octopolar. Un asemenea camp ne arata toate punctele de coordonate pentru un octoedru, care se prezinta ca doua piramide egiptene conectate baza-la-baza. Exista patru astfel de puncte pe ecuatorul Soarelui, despre care se stie ca emit dusuri de particule de incarcare energetica, la fel ca un aspersor care se invarte incet.
De patru ori in fiecare luna, Pamantul trece printr-o alta unda a acestor particule, care sunt, de asemenea, incarcate pozitiv sau negativ. In cazul in care conectati punctele energetice aflate pe ecuatorul Soarelui, cu Polul sau Nord si Polul sau Sud, octoedrul devine evident si putem vedea ca din toate punctele sale iese energie.
Daca scrierile antice sunt corecte, atunci geometria sacra trebuie sa fie ultima solutie a problemelor si a paradoxurilor din fizica cuantica – stiinta materiei.
Dupa cum am documentat in al treilea volum al Convergentei, Cosmosul Divin, modelul lui Rod Johnson se refera la fiecare paradox al fizicii cuantice si furnizeaza o solutie geometrica la atat de indelung asteptatele mistere ale derivatiei constantei lui Planck, constanta structurii fine, slaba/puternica ratie a fortei, originea si structura valentei electronului, misterul incarcarii polaritatii etc.
Calea efectiva de a explica de ce aceste puncte stresante geometrice ies la iveala, este vibratia. Cercetatori credibili, cum ar fi dr. Hans Jenny si dr. Buckminster Fuller, ne-au aratat ca toate cele cinci dintre geometriile Solidului platonic vor aparea in mod natural, atunci cand vibrati o sfera fluida la o anumita frecventa pura a sunetului.
Cu cat frecventa este mai mare, cu atat va deveni geometrie mai complexa. Daca reduceti frecventa, geometria originala va iesi la iveala iarasi, in exact acelasi mod. De aceea, dupa cum un fulg de nea cristalizeaza la un moment dat din activitatea apei, un anumit ton al sunetului pur creeaza propriul tip de cristal, in orice substanta fluida.
Nu spunem ca exista obiecte literar geometric cristaline in interiorul acestor planete, sau in realitatea cuantica: mai degraba, geometria este forma cea mai simpla in care vibratia poate fi vazuta in orice mediu natural, cum ar fi un lichid. Liniile formelor geometrice definesc zone cu un grad mai scazut al presiunii, decat al celor ce le inconjoara, si aceste presiuni mai inalte ies in mod natural afara prin aceste zone, dupa cum putem vedea in punctele de pe ecutorul Soarelui, sau in Marea Pata Rosie a lui Jupiter.
Fluidul, in cazul Universului, este o energie medie non-fizica, pe care o numim Eter. Seria noastra de Convergente, in special al treilea volum, ne da dovezi definitive ale existentei sale si ale proprietatilor fluidice.
In geometria vibratiei, toate pierderile materiale sunt prinse in curgerea curentilor de presiune, care se aduna in punctele si liniile formei geometrice. Aceasta este similar cu modul in care fierul umple si subliniaza liniile de camp ale unui magnet, facand astfel vizibila geometria campului magnetic.
Un alt mod de a arata acest efect este prin imprastierea nisipului peste o toba si apoi prin lovirea pe mijloc a acestei tobe: nisipul va forma gramajoare departate geometric, langa capul tobei. Cateodata sunt vizibile si linii.
MANDALA UNIVERSALA
Acum, haideti sa gandim in stil mare – cu adevarat mare! Imaginati-va ca galaxia este ca un fir de nisip in Univers. Imaginati-va ca Universul insusi este umplut cu o sursa de energie, care este vibratorie, si are anumite calitati, care sunt similare unui fluid.
In modelul pe care-l propunem, curentii de presiune din Univers vor face ca aceste galaxii sa alunece natural intr-un aliniament cu marginile matrixului unui sablon geometric si, ca rezultat, va arata mai mult ca o mandala indiana antica.
Stim ca galaxiile se aduna impreuna in ciorchini largi, cunoscute sub numele de superciorchini, si ca adesea pot fi gasite sub o forma sferica. Fiecare superciorchine poate contine in interior, miliarde de galaxii.
In mod natural, o persoana obisnuita presupune ca acesti superciorchini sunt imprastiati aleatoriu in Univers – consecinta unui exploziv Big Bang, unde nimic a explodat pentru a deveni Cosmosul pe care-l stim acum. Haideti sa aruncam o privire la observatiile stiintifice si la harta superciorchinilor pe care au aratat-o dr. E. Battaner si dr. E. Florido. In ziarul intitulat Universul Carton de Oua, ei au scris:
Distributia superciorchinilor in vecinatatea superciorchinilor locali prezinta o foarte remarcabila periodicitate, pe care unele dintre retele trebuie sa-si potriveasca structura observata la scara larga. A fost sugerata o tabla de sah tridimensionala.
Existenta acestei retele este cu adevarat o provocare pentru modelele teoretice sugerate; in acest caz, totusi, identificarea adevaratului octoedru este atat de clar si reteaua este atat de evident bine definita, astfel incat o inspectie directa este cinstita. (E. Battaner, E. Florido, 1998)
Un desen care valoreaza cu adevarat mai mult decat mii de cuvinte si rezultatele evidente ale acestei descoperiri spaniole ne furnizeaza una dintre cele mai fantastice si de netagaduit confirmari pentru Convergenta noastra – modelul Cosmosului Divin. In opinia noastra, aceasta este la fel de importanta ca si descoperirea lui Nicolaus Copernic, ca Soarele se afla in centrul Sistemului Solar.
Totusi, indata ce stim ce sa cautam, o cautare Google despre Octoedrul Battaner ne aduce imediat 15 indicii din intreaga lume de informatii on-line, care ar fi putut sa acopere aceasta descoperire fantastica! Chiar si mai interesant: aceasta informatie a circulat de aproape 10 ani! De ce, atunci, este atat de total si complet ascunsa? Ar putea fi faptul ca aceste descoperiri merg prea aproape de secrete masonice despre natura Creatiei?
Cu ajutorul publicitatii pe internet, aceste structuri geometrice evidente in Universul nostru vor deveni in curand o alta piesa a cunoasterii comune pentru modelele astrofizice noi, pe care ajutam sa le aducem pe scena omenirii.
Intrebarile generate de aceasta descoperire au fost efectiv inchise prin simple referinte la plictisitoarea si ciudata idee ca ele sunt cauzate de filamentele magnetice ale Universului. Sa consideram urmatorul text din Caltech, intitulat Structura la scara larga si campurile magnetice:
Reteaua de filament, daca este magnetica la origine, trebuie sa fie subiectul unor restrictii magnetice. Cea mai simpla potrivire a gratarului cu aceste restrictii este reteaua carton de oua, formata de incheieturile octoedrului la varfurile lor.
Acest univers carton de oua ar avea o cantitate mai mare de materie printre muchiile octoedrului, care ar fi locurile superciorchinilor. In afara filamentelor ar fi viduri largi, lipsite de campuri magnetice.
Aceste speculatii teoretice sunt compatibile cu observatiile prezente ale structurii scalare largi, asa cum este desenata de distributia superciorchinilor. Sunt usor de identificat cel putin patru dintre aceste gigantice octoedre in termeni reali, care alcatuiesc suportul observational pentru universul carton de oua.
Doua din ele, acelea care sunt cele mai apropiate si de aceea identificate cel mai ambiguu, sunt reproduse in Figura 22 [aceasta este imaginea pe care o vedem in Figura 7]. Aproape cei mai importanti superciorchini in Catalogul Einasto si altii (1997), la fel ca si aproape cele mai importante viduri in Catalogul Einasto si altii (1994) pot fi localizate in structura octoedrica (Caltech, editia 2003).
Daca cititi cu atentie paragraful de mai sus, veti observa ca Caltech spune ca cel putin patru dintre octoedre pot fi vazute cu usurinta. Nimeni nu poate schimba acest fapt: este pur si simplu o alta piesa de date care trebuie sa fie incorporata intr-o cosmologie a Universului, adecvata.
Este important sa-ti dai seama ca aceasta structura tabla de sah merge atat de departe in functie, cat de capabile sunt instrumentele noastre sa masoare. Intregul Univers de superciorchini galactici pare a fi aranjat intr-un matrix gigantic de numere nesfarsite de octoedre, care se potrivesc perfect impreuna, ca un nesfarsit carton de oua, stivuite cel putin pe trei randuri. Singura problema cu acest articol este ca nu exista nicio cale de-a modela un octoedru, cu campurile magnetice conventionale din laborator.
Putem, totusi, sa-l configuram cu usurinta, folosind dinamica fluidelor. Aceasta aduce insa in discutie notiunile suprimate, ca exista ceva asemanator cu un fluid, non-fizic mediu eteric in Univers, sursa a intregii materii fizice, despre care seria Convergente discuta foarte detaliat.
O DIAGRAMA CONVENABILA A UNIVERSULUI
Deja stim ca fondul energetic de microunde cosmice al Universului este sferic si ca toti superciorchinii sunt intr-o zona plata, ca o prajitura, in mijlocul acestei sfere. De aceea matrix, cand este privita de la varf in jos, ar trebui sa arate ca un cerc cu un sablon de diamante in el, similare cu o floare de lotus.
Invariabil, oamenii ar intampina dificultati ca sa vizualizeze acest lucru, astfel incat ne-am dat seama ca ar trebui sa facem o diagrama. Indata ce o vizualizare corecta a aparut in ochii mintii, ii ia in jur de 30 secunde ca sa-si dea seama ca imaginea deja este stiuta, ca fiind cea din mediul unui lan de grau viu.
Ceea ce vedem intr-o formatiune de pe camp, este o vedere simplificata a structurii Universului, privita de la varf in jos. Forma de diamant a octoedrului poate fi vazuta conectand fiecare triunghi, catre triunghiurile de jos , pe masura ce ne mutam de la partea exterioara a cercului, catre centrul sau.
Este adevarat ca, daca ar fi sa construim aceasta diagrama pe hartie, ar fi cel mai bine sa o redam in intregime prin linii drepte. Totusi, o diagrama cu linii drepte ar fi probabil mai greu de vazut intr-un mediu asemanator lanului de grau.
De aceea, este chiar satisfacator ca, in final, sa descoperim structura Universului, doar ca sa ne dam seama ca solutia deja exista acolo pentru noi, pusa, aparent, de o inteligenta non-umana, cu aproape trei ani mai devreme!
UNIVERSUL ESTE UN FRACTAL
In Reteaua octoedrului de fractali a structurii scalei largi, dr. Battaner sugereaza ca geometria matrixului octoedrului este fractal, insemnand ca are asemanari proprii la toate nivelurile. Octoedrele mai mari sunt facute din octoedre mai mici, care, la randul lor, sunt facute de octoedre chiar si mai mici – si asa mai departe, la infinit. Aceasta este in conformitate cu invatatura antica Precum sus, asemena si jos, ideea potrivit careia Creatorul este reflectat in toate lucrurile.
Totusi, pana acum o luna, nu stiam daca toate octoedrele mai mici din matrix se asambleaza cu adevarat intr-un singur, vast octoedru. Exista o formatiune enigmatica pe camp, aparuta in West Kennett Long Barrow la 4 august 1999, care sugereaza ca acesta este intr-adevar modul in care functioneaza Universul.
Pe 3/3/3, dr. David Whitehouse a publicat un articol, in BBC – Stiri on line, ce pare sa confirme acest concept de fractal al Universului. Articolul discuta munca dr-lui Max Tegmark, privind proba anizotropica a undelor a lui Wilkinson, care a fost lansata in 2001.

Aceasta dovada este proiectata sa masoare schimbarile minore de temperatura in radiatia fondului undelor cosmice din Univers, care este considerat a fi ecoul Big-Bang-ului, radiatia originara din care Universul a fost creat. Ceea ce urmeaza este un citat din acest articol.

Dr. Tegmark si colegii sai prezinta Fondul Undelor Cosmice ca pe o sfera: Intregul Univers observabil este in interiorul acestei sfere, iar noi suntem in centrul ei. In aceasta, echipa a gasit ceva neprevazut si de neexplicat in simetria fondului undelor cosmice. Pentru a produce cea mai buna imagine de pana acum, a fondului undelor cosmice, dr. Tegmark a indepartat toate sursele de contaminare, radiatiile de fond si a lasat doar fondul cosmic, in sine.
Variatiile previzibile in intensitatea fondului undelor cosmice s-au dovedit a fi foarte greu de detectat, asfel incat au putut fi vazute doar in 1992. El a adaugat: Am gasit ceva foarte bizar: exista niste structuri suplimentare si de neexplicat in fondul undelor cosmice. Ne asteptam ca fondul de microunde sa fie cu adevarat izotropic si sa nu aiba vreo directie preferata in spatiu, dar nu aceasta a fost situatia.
Privind la simetria fondului undelor cosmice si masurand componentele sale (numite tehnic octopol si quadropol), cercetatorii au scos la iveala un sablon curios. Ei se asteptau sa nu vada niciun sablon si, in final, au observat ca nimic nu era intamplator.
Componentele octopol si quadropol sunt aranjate pe o linie dreapta ce traverseaza cerul, de-a lungul unui ecuator cosmic. Aceasta este ciudat. Nu credem ca se datoreaza contaminarii fondului, a spus dr. Tegmark. Aceasta ne-ar putea spune ceva despre forma spatiului, la o scara mai mare. Nu ne asteptam la aceasta si inca nu putem explica.
S-ar putea sa insemne ca fondul undelor cosmice este mai concentrat in unele directii, decat in altele. Unele teorii despre structura Universului prezic aceasta, dar evidentele observationale care sa le demonstreze ar fi o descoperire majora. (Whitehouse, 2003)
SUMAR SI CONCLUZII

Aici sunt sase puncte-cheie, care nu sunt articulate foarte clar in citatul de mai sus:

1. O formatiune octopolara pe suprafata unei sfere ne da toate coordonatele de-a juca conectarea punctelor.
2. Aceasta descoperire confirma sugestiile Bataner si altii, precum ca structura octoedrului ar continua, ca un fractal, in intregul Univers de superciorchini.
3. Campul magnetic al Soarelui este, de asemenea, o combinatie a formatiunilor quadropolare si octopolare. Aceasta ne indica o conexiune fractalica/holografica dintre Soare si Univers: aceeasi structura de baza, la diferite niveluri de marime.
4. Cercetarile japoneze, ruse si franceze in fizica microciorchinilor au demonstrat ca atomii au tendinta naturala de-a se grupa impreuna intr-un Solid platonic cu o structura cristalina, cum ar fi octoedrul. Formand acesti ciorchini, ei isi pierd orice individualitate diferentiata si toti norii lor de electroni se indreapta spre un nucleu central. Aceasta invinge total modelul particulei atomice. (Sectiunea 3.4, Cosmosul Divin)
5. Norii de electroni M = 2 si L = 2, o structura orbitala de baza in aproape toti atomii, infatiseaza, de asemenea, coordonatele octoedrului (Figura 2.2, Cosmosul Divin)
6. Cercetarile lui Ray Tom arata ca toate nivelurile diferite de marimi de care discutam sunt interconectate cu precizie de factorul de expansiune armonica 34560. (Sectiunea 7.8, Cosmosul Divin)
Dovada pe care am prezentat-o in acest articol sugereaza ca structura Universului este derminata precis de vibratie, la toate nivelurile de marime. Daca frecventa vibratiei creste, atunci geometria insasi devine mult mai complexa.
Daca geometria atomilor si a moleculelor asa-numitei materii fizice se schimba, atunci ce se intampla cu materia?
Trebuie sa facem un salt dincolo de limitele gandirii stiintei conventionale si sa ne imaginam posibilitatile. Se pare ca Iisus a venit aici ca sa ne arate ce ar trebui sa fim toti capabili sa facem in viitor: Precum eu fac aceste lucruri, tot asa ar trebui si voi sa le faceti, si chiar lucruri mai marete, pentru ca eu ma duc in Tatal meu. (Biblia, Ioan 14:12)
Unele idei ale lumii noastre, ca un matrix bazat pe reguli – in care unele dintre aceste reguli, precum ar fi gravitatia, pot fi incalcate – s-ar putea, pana la urma, sa nu fie atat de departate de realitate.

Continue reading

piramide egiptene

Descoperirea vietii inteligente

Descoperirea vietii inteligente

În pofida descoperirii unei planete gemene cu Pământul, părintele Jose Funes, directorul Observatorului Astronomic de la Vatican, consideră că este improbabilă o întâlnire de gradul trei, între oameni și extratereștri.

Orice descoperire a unei noi planete și, cu atât mai mult,descoperirea planetei Kepler 425b, constituie o descoperire bună. Există posibilitatea ca acolo să existe viață, chiar viață inteligentă.

Este nevoie de 11 milioane de ani lumină pentru ca o navă trimisă de pe Pământ să ajungă pe această planetă, care se află la o distanță de 1400 de ani lumină.

Posibilitatea existenței vieții extraterestre nu complică mesajul biblic. Descoperirea vieții inteligente nu înseamnă că nu există Dumnezeu, sau că Dumnezeu și-a trimis fiul acolo.

Încarnarea Fiului lui Dumnezeu este un eveniment unic în istoria umanității și a Universului, a mai spus Funes. Dumnezeu s-a întrupat în Iisus o singură dată, acum 2000 de ani, în Palestina. Și El nu a ales un francez, italian sau argentinian, ci un evreu.
Pe situl WikiLeaks a fost făcut public un e-mail pe care John Podesta, președintele campaniei electorale a lui Hillary Clinton, l-a primit de la astronautul Edgar Mitchell, cu puțin timp înainte ca cel din urmă să moară. Mitchell a făcut parte din echipa misiunii Apollo 14 și a fost unul dintre cei șase oameni care au pus piciorul pe Lună.

Mitchell spunea că formele de inteligență extraterestră nu vor tolera nici o formă de violență militară pe Pământ sau în spațiu. Suntem foarte aproape de un război în spațiu. Majoritatea sateliților care orbitează Pământul aparțin SUA, Rusiei și Chinei. Distrugerea lor trebuie să se facă prin ruperea antenelor și nu prin alte mijloace care pot afecta cosmosul.

Mitchell a mai spus că Papa este conștient de inteligența extraterestră. El a declarat că a făcut parte din cercuri militare secrete care au avut acces la informații ultra secrete cu privire la faptul că am fost vizitați de extratereștri. Vaticanul cunoaște multe lucruri pe care le ascunde sau le neagă.

Mitchell a mai declarat că extratereștrii au dorit să cunoască capacitățile militare ale americanilor și chiar au ajuns la rampa de lansare White Sands, unde a fost detonată prima bombă atomică, în anul 1945.

Afirmațiile lui Mitchell au fost susținute și de anumiţi generali de armată, care au declarat că în timpul războiului rece, mai multe rachete lansate de pe coasta de vest au fost doborâte de nave spațiale extraterestre.

Conform declarațiilor făcute de Mitchell, Vaticanul are multe documente cu privire la evenimentele extraterestre. Guvernele și NASA informează periodic Vaticanul.

 Pentru unii dintre noi poate să pară surprinzător acest lucru, dat fiind că nu ar intra în fișa postului.

Continue reading

Vatican

Chinezii au inceput cautarea extraterestrilor

Chinezii au inceput cautarea extraterestrilor

În China a fost construit un telescop gigantic pentru a cerceta viaţa extraterestră, noua tehnologie a înfricoşat locuitorii din zonă.

Marele telescop cu unde radio va începe să opereze de sâmbătă, după peste cinci ani de la începerea construcţiei. Prin intermediul telescopului, China doreşte să îşi afirme poziţia de  mare putere cosmică, prin descoperiri dramatice.

Tehnologia maiestuoasă, dar împovărătoare pentru provincia Guizhou, întruchipează planurile Chinei de a deveni putere ştiinţifică.  Acesta este realizat din 4.450 de panouri triunghiulare, fiind amplasate pe 195.096 metri pătraţi, echivalentul a 450 de terenuri de baschet.  Având un diametru de aproape 500 de metri, va putea capta de două ori mai repede informaţiile decât cel de-al doilea cel mai mare telescop din lume, Arecibo din Puerto Rico.

Astronauţii vor utiliza telescopul Guizhou pentru a alcătui harta formei şi formării universului bazându-se pe mărimea sa şi pe un detector mobil ce se află suspendat deasuprea ,,farfuriei'' prin intermediul căreia spaţiul poate fi explorat mult mai rapid şi mult mai  în profunzime. Telescopul a costat 184 de milioane de dolari, pentru ca proiectul să rămână secret peste 9.000 de persoane vor fi relocate.

În general, cercetările ştiinţifice din China erau utilizate pentru a servi scopurilor politice sau militare ale ţării. Însă proiectarea telescopului arată dorinţa oficialităţilor de la Beijing de a se clasa în liga ştiinţifică.

De-a lungul istoriei, China a fost subjugată de vest, însă dezvoltarea ştiinţei este importantă în orice putere modernă. Studierea divinităţii a fost domeniul în care China a excelat în timpurile antice.

,,Acum ne grăbim să-i prindem din urmă, să recreăm gloria pe care au avut-o srămoşii noştri,'' a declarat Zhang Chengmin, astrofizician  din cadrul National Astronomical Observatories, Academia Chineză de Ştiinţe. ,,China nu este doar o putere economică, este şi o putere ştiinţifică,''  adăugat el.

Astronomia depinde şi de cooperările internaţionale, în ciuda avântului chinezilor, telescopul utilizează şi echipament din alte ţări precum Australia. ,,Astronomia prin intermediul undelor radio este un domeniu internaţional,'' a declarat Douglas  Bock.

Rocile moi care înconjoară satul Guizhou s-au dizolvat şi s-au erodat de-a lungul eonilor, formând cavităţi naturale. Pe aceste terenuri se află oameni ce duc vieţi izolate, fermieri şi apicultori.

Terenul din zonă a oferit mediul ideal pentru construirea radio-telescopului, populaţia este puţină, iar dealurile blochează zgomotele  ce ar putea interfera cu sunetele din univers.

Printre miile de oameni ce vor fi relocaţi se află şi persoane care nu vor să plece.

,,Mi-am trăit toată viaţa aici. Strămoşii mei au trăit aici încă din dinastia Qing, acum 200 de ani,'' a declarat Huang, un tâmplar din zonă.

Programul astronomic al Chinei cuprinde trimiterea unui astronaut pe Lună până în 2025 şi lansarea unui vehicul pe Marte, până în 2020. De asemenea, China doreşte să construiască cel mai mare accelerator de particule din lume.

Continue reading

telescop

Mistere vechi imposibil de dezlegat

Mistere vechi imposibil de dezlegat

Există istorici care susţin că unele evenimente din trecut vor rămâne întotdeauna învăluite în mister. Este posibil ca unele mistere din istorie să nu fie nicicând desluşite.

Motivele sunt dintre cele mai variate: nu au fost identificate suficiente probe arheologice, siturile reprezentative pentru acele perioade au fost distruse, ipotezele legate de anumite descoperiri nu sunt acceptate de majoritatea istoricilor etc.

Noi vă propunem să aflaţi care sunt cinci dintre cele mai interesante mistere din istorie, care, după unele păreri, nu vor fi rezolvate niciodată.

Identitatea lui Jack Spintecătorul

În 1888, un bărbat misterios ucidea 5 femei în Londra, mutilându-le trupurile. În mai multe scrisori trimise în acea perioadă apare menţionat pentru prima dată numele criminalului: ,,Jack Spintecătorul”. Deşi, de-a lungul timpului, oamenii legi au luat în considerare mai mulţi suspecţi (printre care şi o femeie pe nume Lizzie Williams), ei nu au reuşit niciodată să afle identitatea celui pe care îl căutau.

Locul în care se află mormântul Cleopatrei

În documentele antice era menţionat faptul că regina a fost înmormântată împreună cu Marc Antoniu, în anul 30 î.Hr. Istoricul grec Plutarh este printre puţinii care ne oferă informaţii legate locul în care au fost înhumaţi cei doi: lângă un templu al lui Isis din Alexandria.

În 2010, fostul ministru al Antichităţilor din Egipt, Zahi Hawass a coordonat o serie de săpături la Taposiris Magna, lângă Alexandria, însă niciunul dintre mormintele cercetate nu a putut fi asociat cu numele Cleopatrei.

Ucigaşul lui John F. Kennedy

În data de 22 noiembrie 1963, în Dallas, preşedintele american John F. Kennedy era împuşcat de Lee Harvey Oswald. După două zile, ucigaşul a fost la rândul său omorât de Jack Ruby, patronul unui club de noapte. În data de 3 ianuarie 1967, Jack Ruby murea de cancer la plămâni.

Misterul acestui lanţ de morţi suspecte i-a determinat pe unii istorici să creadă că nu Oswald a fost cel care l-a omorât pe Kennedy, iar criminalul nu va fi găsit niciodată.

Misterul Atlantidei

În secolul al IV-lea î.Hr., Platon scria povestea unei întinderi de uscat, ,,Atlantis”, ce ar fi existat în zona Oceanului Atlantic şi, în trecut, ar fi făcut legătura dintre Europa şi Africa.

În descrierea făcută de filosoful grec, vechii atenieni ar fi ţinut piept locuitorilor Atlantidei, într-un conflict care s-a sfârşit cu retragerea inamicilor în valurile oceanului. Deşi nu se cunoaşte cu exactitate unde s-ar fi aflat continentul misterios, unii istorici presupun că el ar fi, de fapt, insula Creta, care, în timpul civilizaţiei Minoice, ar fi fost martora unui dezastru provocat de erupţia vulcanului Thera.

Cine a fost, de fapt, Iisus?



Primele Evanghelii au fost scrise în secolul al II-lea d.Hr., la mai bine de 100 de ani după moartea Mântuitorului. Din cauza lipsei textelor datate în perioada în care a trăit Iisus Hristos, au apărut, de-a lungul timpului, numeroase întrebări: Când au fost redactate Evangheliile? Câte dintre evenimentele descrise s-au petrecut cu adevărat?

Cum a fost Iisus în timpul vieţii? În ciuda faptului că cercetătorii au făcut descoperiri pe care le-au asociat cu numele lui Hristos, este posibil ca nimeni să nu ştie vreodată cine a fost acesta în realitate.

Continue reading

mistere

Enigme din Romania despre care nu vorbeste nimeni

Enigme din Romania despre care nu vorbeste nimeni

Mai jos va prezentam cateva dintre cele mai mari enigme legate de spatiul romanesc – descoperiri absolut socante si incredibile, insa… unele dintre ele chiar recunoscute ca atare de cercetatori si oameni de stiinta de pe mapamond.

De ce nu se vorbeste despre ele asa cum s-ar cuveni? Aici este o cu totul alta problema. Asadar, cine va dori sa creada va crede, cine nu, poate sa ia in seama doar cu titlu informativ aspecte referitoare la unele dintre aceste „minuni”.

– Cel mai vechi schelet de humanoid cunoscut la ora actuala a fost gasit in Valcea, supranumit „pescarul de la lacul Getic”, fiind datat la 1 milion de ani.

– O civilizatie straveche, mai veche cu 1000 de ani decat cea sumeriana, este localizata in estul tarii, la Cucuteni.

– Tablitele cu scrierea de la Tartaria (reale si autentificate ca atare) sunt cu 1000 de ani mai vechi decat cele sumeriene.

– Tablitele din Muntii Neamtului, de asemenea, sunt mai vechi decat tablitele sumeriene cu 1000 de ani.

– Descoperirea din Masivul Sureanu, din 1990 – cand s-a gasit un munte ticsit cu filoane de aur pur, de un metru lungime; lucru altfel inexistent pe planeta, caci aurul se gaseste numai in forma de minereu combinat cu alte nemetale, nu si in forma pura desavarsita. Se crede ca dacii cunoasteau taina spirituala a aurului, care este de fapt o lumina condensata.

– O descoperire in Masivul Bucegi, din anul 2003 – 11 august: americanii si romanii patrund sub masivul Bucegi si descopera o asa-zisa sala a proiectiilor cu holograme care au aratat istoria adevarata a Terrei, si de asemenea descopera „amfora cu aur monoatomic”, care duce la o inimaginabila longevitate (o persoana poate trai mii de ani in acelasi corp fizic, daca ar consuma asa ceva in anumite perioade precis stabilite).

– Cel mai vechi cuptor de pe aceasta planeta, pentru topit metale, s-a gasit la Campeni; a fost atestat si varsta evaluata la aproximativ 6000 de ani i.e.n.

– La Sarmizegetusa – alt loc special, conform celor de la BBC – s-ar afla niste artefacte fabuloase sub amplasamentul cetatii (arhiva atlantilor!?).

– Artefactul de sub Masivul Ceahlau. Conform autorului Radu Cinamar, sub Ceahlau s-ar afla un artefact similar celui din Bucegi.

– Padurea Baciu, de langa Cluj-Napoca, este considerata „cea mai paranormala”, de altfel despre ea cunoscandu-se pretutindeni in lume multe detalii socante.

Spuneam ca exista si puncte de vedere legate de astfel de descoperiri uluitoare, care apartin unor oameni de stiinta straini cunoscuti in intreaga lume. Iata doua citate din aprecierile unor personalitati straine din lumea cercetarii istorice, despre neamul romanesc!

– „Civilizatia s-a nascut acolo unde traieste astazi poporul roman… raspandindu-se apoi atat spre Rasarit, cat si spre Apus(…) acum 13-15 mii de ani!” – William Schiller, arheolog american.

– „Carpatii se afla intr-o regiune a lumii unde este situat centrul european al celei mai vechi culturi cunoscute la ora actuala.” – dr. Daniel Ruzo, arheolog peruan.

Incet, incet, se pare ca totusi cercetatorii istorici mondiali recunosc, multi chiar in mod explicit, ca primele fiinte umane au existat in Transilvania, cum sustine un document aflat in Biblioteca din Viena, despre trecutul fabulos al acestui teritoriu din spatiul numit si carpato-danubiano-pontic.

Continue reading

Valcea

Oamenii sunt extraterestri, viata a venit din univers

Oamenii sunt extraterestri, viata a venit din univers

Ce-ar fi dacă oamenii au ajuns aici venind din spaţiu?” şi „Poate cu toţii am fost odată extratereştri” sunt câteva dintre afirmaţiile incluse într-un articol despre panspermie ce a fost publicat recent în revista ştiinţifică britanică New Scientist.

Apariţia vieţii pe Terra reprezintă unul dintre cele mai complicate „puzzle-uri” cu care se confruntă oamenii de ştiinţă din zilele noastre, iar unii dintre ei au început să nu mai creadă în teoria potrivit căreia viaţa îşi are originea pe planeta noastră.
Astrobiologii adună tot mai multe probe care par să sugereze faptul că viaţa îşi are originea în altă parte în galaxie şi a fost adusă pe Pământ de meteoriţi şi comete în urmă cu 3,8 miliarde – 4 miliarde de ani. Această teorie poartă numele de „panspermie”


De exemplu, molecule organice şi apă au fost descoperite pe cometele care traversează Sistemul Solar, sugerând că elementele primordiale pentru apariţia vieţii pe Terra ar proveni, de fapt, din spaţiu.

Există şi cercetători care merg mai departe de această ipoteză şi afirmă că viaţa în sine a apărut în altă parte şi a fost adusă pe Terra atunci când condiţiile au devenit perfecte pentru ca ea să evolueze.

Panspermia nu este o teorie nouă – a fost enunţată în premieră în 1871 -, dar a început să obţină recent un sprijin tot mai mare în rândul oamenilor de ştiinţă, pe măsură ce astronomii au descoperit că Universul abundă în compuşi organici.

Deşi nu există deocamdată dovezi concrete care să ateste existenţa vieţii extraterestre, teoria panspermiei, care a rămas totuşi la limita ştiinţei unanim acceptate, nu mai este deloc considerată o teorie fantezistă aşa cum era în trecut, precizează acest articol publicat în New Scientist.

Peter Ward, biolog la Universitatea Washington din Seattle, a declarat pentru aceeaşi publicaţie: „Cred că teoria despre Marte, ca origine a vieţii de pe Terra, reprezintă un caz destul de bun”.

Acelaşi profesor american este de părere că, dacă oamenii de ştiinţă vor găsi dovezi care să ateste faptul că viaţa de pe Terra este de origine extraterestră, această descoperire ar avea un impact major asupra abordărilor actuale din domeniul ştiinţei şi religiei.

„Ar fi o descoperire majoră. Unii dintre fundamentaliştii religioşi cred într-o anumită axiomă, care spune că există o singură viaţă şi că aceasta există doar aici, pe Terra”, a spus acelaşi cercetător.

Mulţi oameni de ştiinţă s-au declarat intrigaţi de apariţia subită a vieţii pe Terra, în urmă cu 3,8 miliarde de ani, în acelaşi timp în care condiţiile de care ar fi nevoie pentru a susţine viaţa au devenit perfecte.

Alţi cercetători merg şi mai departe pe firul acestei idei şi spun că întreaga noastră galaxie, Calea Lactee, abundă în forme de viaţă.

Chandra Wickramasinghe, profesor de astrobiologie la Universitatea Buckingham, care susţine de mult timp teoria panspermiei, crede că Terra se află într-un schimb constant de materii organice şi chiar de materie vie cu planetele şi sistemele solare din apropiere.

El a participat recent la publicarea mai multor studii care au dezvăluit existenţa unor rămăşiţe fosilizate ale unor microorganisme, găsite în meteoriţi, şi a unor organisme microscopice de tipul algelor care trăiesc în atmosfera înaltă a Terrei, care ar fi fost aduse acolo de comete.

„Aceasta a fost o ipoteză în trecut, pur teoretică, dar acum avem dovezi care o susţin. Percepţia (asupra panspermiei, n.r.) se schimbă încet, dar sigur”, a spus profesorul britanic.

Într-un articol publicat la începutul acestui an în Journal of Astrobiology, editat de profesorul Wickramasinghe, el şi colegii lui au descris felul în care ei cred că viaţa a ajuns pe Terra: „Studiile recente au dus la identificarea unui număr de 900 de exoplanete în apropiere de Terra, situate într-un volum mic de spaţiu din galaxia noastră. Extrapolările efectuate pe baza acestui studiu au dus la obţinerea unui număr estimativ de 140 miliarde de sisteme planetare locuibile doar în galaxia noastră, iar cele mai multe dintre ele sunt asociate cu stele din clasa piticelor roşii stinse. În acest context, distanţa minimală până la un sistem planetar care poate să întreţină viaţa este de doar câţiva ani-lumină. Această distanţă interplanetară relativ scurtă este uşor de străbătut de particule de praf cosmic, deşeuri cosmice, meteoriţi şi comete. Materialele care sunt expulzate în spaţiu cu viteze mai mari decât «viteza de evadare» din sisteme planetare precum Sistemul Solar urmează orbite hiperbolice care le aduce până la o stea din apropiere, aşadar, probabilitatea unei «capturi» directe ar fi, în general, foarte mică. Totuşi, praful cosmic submicronic, ce include bacterii şi virusuri, eliberat de bolizii cometari aflaţi în tranzit, chiar dacă aceştia se află pe orbite hiperbolice, ar putea fi cu uşurinţă oprit de discul interplanetar din sistemul planetar recipient şi, astfel, să «infecteze» planetele locuibile”.

Mai simplu spus, microorganismele şi moleculele organice de pe cometele care trec pe lângă planete pot fi depozitate pe acea planetă.

Profesorul Wickramasignhe şi unul dintre colegii lui, profesorul Milton Wainwright, vorbesc despre rămăşiţele unor aparente microorganisme, colectate la altitudinea de 26 de kilometri în atmosfera terestră de un balon de mare altitudine, în timpul curentului de meteoriţi al Perseidelor, în anul 2013.

Recent, ei au găsit în mostrele colectate cu acea ocazie şi o ciudată sferă minusculă din titan, de mărimea diametrului unui fir de păr uman, înconjurată de o substanţă organică lipicioasă.

Cei doi cercetători au studiat şi materialul meteoritic ce conţine acele structuri care au fost interpretate ca fiind microorganisme fosilizate.

Teoria panspermiei adună tot mai mulţi adepţi şi din segmentul „mainstream” al ştiinţelor exacte.

În urmă cu doar câteva decenii în urmă, oamenii de ştiinţă considerau ideea vieţii extraterestre ca fiind una improbabilă, însă, în prezent, NASA crede că este doar o chestiune de timp până când savanţii vor vor descoperi dovezi ale vieţii pe alte corpuri cereşti din Sistemul Solar.

Agenţia spaţială americană se concentrează, în prezent, pe detectarea unor eventuale urme de viaţă pe Marte, în timp ce Agenţia Spaţială Europeană (ESA) analizează Luna.

ESA dezvoltă, în prezent, o misiune robotizată pentru a fora sub suprafaţa Lunii, cu scopul de a analiza meteoriţi, care ar putea oferi dovezi şi indicii despre felul în care viaţa a apărut pe Terra şi despre felul în care a fost adusă pe planeta noastră din alte zone ale Universului.

Savanţii de la NASA au realizat şi câteva experimente, folosind câteva fragmente de rocă – care simulau meteoriţii – ce au fost lansate în spaţiu şi lăsate apoi să reintre în atmosfera terestră.

Aceste teste au arătat că ADN-ul şi anumiţi spori bacterieni pot să supravieţuiască temperaturilor şi presiunii extreme la reintrarea în atmosfera Terrei.

Experimentul american a oferit astfel un sprijin major pentru unele dintre ideile aflate la baza teoriei panspermiei.

Mai mulţi savanţi de prestigiu, printre care matematicianul şi astrofizicianul britanic Stephen Hawking şi Martin Rees, profesor la Institutul Astronimic al Universităţii Cambridge, au anunţat, în luna iulie, că sprijină un nou proiect ştiinţific, ce beneficiază de o finanţare de 100 milioane de dolari, care are ca scop descoperirea unor forme de viaţă extraterestre.

Continue reading

viata pe Terra

Misterul templului lui Solomon

Regele Solomon a intrat în istorie ca fiind unul dintre cei mai prolifici regi al evreilor, domnind în perioada 1016-976 î. Hr., după ce l-a succedat pe tatăl său, regele David. În perioada în care Solomon a domnit, întreg regatul său a cunoscut o perioadă de prosperitate fără precedent. După aproape 3000 de ani, căutătorii de comori dar şi arheologi căuta cu disperare moştenirea spirituală, dar şi pe cea materială lăsată de unul dintre cei mai impresionanţi regi ai istoriei.

Straniul monarh s-a aventurat de nenumărate ori pe mare, atingând de mai multe ori îndepărtatul Ofir, ţinut mitic, despre existenţa căruia încă se fac presupuneri, unii situându-l în India, alţii în sudul Africii, unde aurul se găsea din belşug. Având acces la acest aur, este lesne de înţeles impresionantă comoara pe care regele a deţinut-o. În afară de bogăţia materială, regele Solomon a mai lăsat în urma să diverse opere literare, cuprinzând peste 3000 de proverbe, peste 1000 de cântece şi fermecătorul text Cântărea cântărilor. Dar cea mai importantă moştenire rămâne acel misterios templu care se deosebeşte de celelalte din toate punctele de vedere.

Construcţia templului

Construcţia a urmat modelul templelor egiptene, după materialele folosite şi planul misterios, este mai mult decât un edificiu simbolic. Templul lui Solomon reprezintă simbolul prin excelenţă al operei care permite spiritului să treacă prin toate etapele dezvoltării până la atingerea perfecţiunii depline.

Planurile templului au fost realizate de celebrul arhitect al vremii Hiram, cu cioplitori în piatră împărţiţi în trei grupe, ucenici, companioni şi maeştri, fiecare având misiunea să. Într-o zi trei companioni nemulţumiţi l-au asasinat pe Hiram, dar cu toate acestea lucrările au continuat ca şi cum arhitectul trăia. Spiritul lui Hiram există printre muncitori şi revenea la viaţa prin planul divin. Chiar şi în ziua de astăzi un francmason pentru a fi ridicat la gradul de maestru trebuie să trăiască povestea lui Hiram.

Proprietățile sacre ale templului

Templul propriu-zis cuprindea patru părţi, care simbolizau timpul profan şi cele trei grade ale iniţierii. După cum se spune, Israelul terestru nu este decât imaginea Israelului ceresc. Împărăţia divinităţii, templul vizibil are o replică demnă, templul invizibil sau cel spiritual, la care omul ajunge doar dacă urmează anumite etape de perfecţionare.

Planurile templului nu au fost niciodată găsite. Anumiţi francmasoni susţin că ele sunt foarte bine conservate, iar dacă ar fi făcute publice în epoca noastră tulbure ar provoca repercursiuni inimaginabile asupra omenirii. Alegerea locului unde a fost construit templul a fost făcută cu mare atenţie şi corespunde unei discipline, care a devenit străină omului modern, o ştiinţă analogică care pune fiecare loc în rezonanţă directă cu dimensiunile Pământului, universului dar şi creaţiei.

Misterul rămâne bine ascuns

Cunoaşterea acestor secrete ar bulversa noţiunile obişnuite de cauză-efect, antrenând societatea noastră materialista în angrenajul unui ezoterism periculos. Dina ceasta cauza templul lui Solomon rămâne imaginea cunoaşterii extra-umane, o cunoaştere astăzi denaturată, aparţinând comorilor interzise. Templului lui Solomon, piramida lui Keops, dar şi catedrala Chartes, ţin de o arhitectura sacră, a unei cunoaşteri demult pierdute, din Lumea Veche, pe care doar câţiva au reuşit s-o transmită indiferent de rivalităţile dintre religii.

Se ştie că în timpul domniei regelui Solomon, Ierusalimul era unul dintre cele mai bogate oraşe din lume. Aceasta este cauza opulentei în care se răsfăţau locuitorii unui oraş aşa doar cum în rai se mai găsea altul, iar doar pentru construcţia templului s-au folosit aproximativ 2200 de tone de aur. De aici se poate înţelege interesul civilizaţiilor pentru acest templu, care a fost de mai multe ori jefuit sau dărmat. mai întâi Nabucodonosor a pus mâna pe misteriosul templu, apoi au venit grecii, iar cei din urmă au fost romanii lui Titus, care au reuşit să distrugă definitiv sacrul templu al lui Solomon.

Continue reading

templu

Gravitatia pamantului se va reduce pentru 5 minute

În data de 4 ianuarie 2016, un aliniament planetar va reduce gravitația Pământului, timp de cinci minute. La ora 9.47, planeta Puton se va afla în spatele planetei Jupiter, în conexiune cu Pământul.

Acest aliniament semnifică faptul că cele două forțe gravitaționale ale celor două planete vor exercita o influență puternică asupra mareelor, iar noi, oamenii, preț de cinci minute, ne vom simți mai ușori.

Fizicianul Moore susține că dacă vom încerca să facem un salt, vom avea senzația că plutim. Ne vor fi necesare trei secunde să revenim cu picioarele pe pământ, față de timpul normal de 0,2 secunde.

Multe dezbateri au avut loc între oamenii de știință cu privire la o posibilă influență a alinierii planetelor și catastrofele naturale produse pe planeta noastră. Unii cercetătorii susțin ipoteza că, alinierea unor planete a avut consecințe asupra planetei noastre.

Coincidență sau nu, în momentul unor astfel de alinieri au avut loc seisme care au fost mai mari de șapte grade pe scara Richter sau s-a intensificat activitatea vulcanilor. În 11 aprilie 2012, concomitent cu alinierea planetei Saturn, în oceanul Indian s-a produs un seism de 8,9 pe scara Richter.

Șase luni mai târziu, are loc o altă aliniere a planetei Saturn, iar în SUA, Manhattan, au loc inundații uriașe. Un an mai târziu, un nou aliniament și în oceanul Pacific s-a produs un uragan puternic.

Specialiștii au mai semnalat un fapt important. Începând cu anul 2000, soarele și-a schimbat culoarea. Apariția planetei X, care este numită de specialiștii de la NASA, obiect trans-plutonian, este un astru negru, invizibil telescoapelor, se pare că ar fi cauza schimbării culorii soarelui.

Coincidență sau nu, în momentul unor astfel de alinieri au avut loc seisme care au fost mai mari de șapte grade pe scara Richter sau s-a intensificat activitatea vulcanilor. În 11 aprilie 2012, concomitent cu alinierea planetei Saturn, în oceanul Indian s-a produs un seism de 8,9 pe scara Richter.

Șase luni mai târziu, are loc o altă aliniere a planetei Saturn, iar în SUA, Manhattan, au loc inundații uriașe. Un an mai târziu, un nou aliniament și în oceanul Pacific s-a produs un uragan puternic.

Specialiștii au mai semnalat un fapt important. Începând cu anul 2000, soarele și-a schimbat culoarea. Apariția planetei X, care este numită de specialiștii de la NASA, obiect trans-plutonian, este un astru negru, invizibil telescoapelor, se pare că ar fi cauza schimbării culorii soarelui.

Alți specialiști susțin că, indiscutabil, în momentul alinierii a două sau mai multe planete se degajă o cantitate mare de energie electro-magnetică. Aceasta are o influență asupra Pământului.

Statisticile arată că, în momentul alinierii planetei Saturn s-au produs uragane de mare amploare. Alinierea planetelor Pluton, Marte , Jupiter a coincis cu producerea unor cutremure violente.

În 4 august 1946, Pluton s-a aliniat cu Marte. În noaptea de 4 spre 5 august 1946, un cutremur de o violență mare s-a produs, zguduind Londra, NewYork, Buenos Aires. Caz unic, Pământul s-a mișcat în zone aflate în trei continente diferite, în același timp.

Mai mult, sunt voci care susțin că, anumite evenimente de mare importanță pentru omenire s-au produs în momentul în care erau planetele erau aliniate. Căderea zidului Berlinului, 9 noiembrie 1989, a coincis cu un astfel de eveniment.

Continue reading

viata in univers