Realitatea este un matrix din care nu putem sa evadam
Ultimele cercetari confirma faptul ca toate galaxiile din
Univers sunt aranjate intr-o vasta matrice geometrica ce continua in
intregul Cosmos!
Aceasta informatie a circulat in mod tacit in comunitatea
astronomica, timp de aproape o decada si, totusi, nu exista mai mult de
30 de referinte despre ea, in intregul internet. Aceasta este mai mult
decat o confirmare gen arma de fum a tot ce noi deja am comunicat.
Anumite formatiuni din lanuri ne dau diagrame excelente pentru acest nou
model. David Wilcock este reincarnarea profetului adormit, marele Edgar
Cayce.
Luna urmatoare, mult asteptata reluare a seriei Matrix va fi in sali
si, inca o data, va intoarce constienta publica spre ideea ca ceea ce
gandim ca este real nu ar trebui sa fie luat de bun.
Momentul este chiar propice, pentru cei ce au ochi sa vada si urechi
sa auda, si sunt putine dubii ca fortele politice puternice sunt
capabile de a manipula opinia publica spre punctul in care masele incep
sa tipe in mod public si triumfator ca negrul este de fapt alb, ca
razboiul de fapt reprezinta pacea, ca ignoranta este buna si libertatea
este sclavie.
In acest articol vom revela noi informatii care, daca am fi trait cu
adevarat intr-o lume libera a informatiei care circula, ar trebui sa fie
vazute ca un punct de cotitura, care in final reveleaza adevarata
natura si structura a Universului nostru. Si totusi, experienta ne-a
aratat ca se da foarte putina atentie acestor informatii propulsatoare.
De ce? Toate elementele de parapsihologie si metafizica ale Cutiei
Pandorei incep repede sa iasa la iveala, sugerand ca Universul ar putea
fi un produs al unui Proiect Inteligent, al unei Fiintei Supreme cu
proprietati holografice si/sau fractale – de la nivelul de quantum, pana
la nivelul universal.
CE ESTE MATERIA?
Pentru a intelege marea noastra noua descoperire, trebuie sa incepem
cu putin. Cei mai multi dintre noi iau existenta lumii fizice ca atare.
Totusi, ceea ce noi stim despre materia fizica nu s-a schimbat prea mult
in ultimii 100 de ani.
In ciuda unui numar imens de nepotriviri care au fost dovedite,
persoanele obisnuite probabil ca inca va vor spune ca materia este
facuta din molecule, care, la randul lor, sunt alcatuite din atomi, care
sunt alcatuiti din micute particule ce se invartesc un jurul unui
nucleu, la fel ca un sistem planetar in miniatura, umplut cu 99,999%
spatiu gol. Acesta este cunoscut sub numele de modelul atomic
Rutherford, in stiinta fizicii cuantice si, dupa cum spunea dr. Milo
Wolff, in explorarea fizicii unui univers necunoscut.
Indiferent ce s-a stabilit in legatura cu electronii calatori in
jurul nucleului, la fel ca si planetele, a fost o adevarata greseala!
Daca ati invatat o asemenea idee, indepartati-va de ea imediat: toate
experimentele facute pentru a dovedi o structura centrala a electronului
au fost negative. (Wolff, 1990)
Spre deosebire de dr. Wolff, oamenii de stiinta moderni va vor spune
ca atomii sunt alcatuiti din undicule (particule unda), care sunt ceva
ce actioneaza ca o particula, atunci cand cercetatorii o masoara ca pe o
particula – si actioneaza ca o unda, atunci cand cercetatorii o masoara
ca pe o unda. Aceasta pare sa fie plauzibil in ecuatiile matematice,
dar este imposibil sa creezi astfel un model fizic functional. Cand
sedeti pe scaun, nu trebuie sa credeti ca este un scaun, pentru a sta
comfortabil in el.
Aproape toate modelele noastre stiintifice conventionale sunt enigme
inconsistente si totusi, acestea nu sunt aproape niciodata discutate in
mass-media tiparita. Ca rezultat, puteti examina mediul inconjurator
chiar acum, in timp ce cititi aceste cuvinte, si puteti cu usurinta sa
il luati de bun, deoarece stitit la ce va uitati.
Lemn. Metal. Plastic. Sticla. Tesaturi. Spuma. Cunosc aceste lucruri,
stiu cum sunt facute. Erau aici ieri si vor fi aici maine: doar sunt
moarte, inerte, lucruri lipsite de viata.
Problema materiei este ca nicio teorie aparuta, nici macar nu incepe
sa rezolve toate paradoxurile ridicate de fizica cuantica. Stiinta
actuala nu stie ce este cu adevarat materia. Nu putem intelege aceasta
suficient.
Cei mai multi oameni cred ca noi stim raspunsurile, dar niciun model
actual nu a fost capabil sa rezolve acest puzzle. Din fericire,
suficient de multi oameni bine educati din punct de vedere universitar
au scris despre aceste probleme si au incercat sa le rezolve pe
internet, care stim ca este scurtatura pentru modelele conventionale.
Cu bogatia de cercetari care anterior au fost suprimate si care acum
sunt disponibile pe internet, putem construi un vast model superior al
cosmosului, care rezolva paradoxurile si raspunde criticilor. Aceasta
necesita o mare cantitate de timp si de grija, ca sa spunem asa, iar
rezultatele le puteti gasi in seria mea de carti Convergenta, care se
gaseste gratis on line.
Daca dorim sa cuprindem adevarata natura a materiei, trebuie sa
intelegem ca membrilor societatilor secrete, precum Ordinul Masonic, li
se cere sa jure ca vor ascunde pentru totdeauna si niciodata nu vor
revela secretele Ordinului si ca, pentru o Loja Masonica Regala, crima
si tradarea nu sunt exceptate. (Duncan, 1986, Still, 1990).
Unul dintre ultimele secrete masonice este ca geometria e cheia
ascunsa pentru a descuia misterele Universului: Dumnezeu geomatrizeaza
(Lawlor, 1985)
G-ul din logo-ul masonic simbolizeaza geometria, dar si pe Dumnezeu,
Marele Arhitect al Universului. Deasupra lui G este un compas si sub G
este un teu de tamplarie, acestea fiind principalele instrumente prin
care un studiu al geometriei sacre in quantum si/sau astrofizica, cea
mai mica sau cea mai mare, nu vor fi aduse niciodata la suprafata, in
ochii publicului. Rev CG Finney a scris, in anii 1800, ca membrii
Ordinului Masonic sunt mandri ca ei detin controlul mass-media scrise in
SUA, al guvernului, al sistemului militar si al justitiei, la cele mai
inalte niveluri. (Finney, 1867)
In final, multi oameni incep sa inteleaga cat de mult este controlata
mass-media din SUA, in special cei care nu sunt americani si cei care
folosesc activ internetul pentru mai mult decat sa trimita emailuri sau
mesaje instant.
Monumentele lui Marte, a lui Richard Hoagland (1990) demonstreaza cum
o piramida simpla cu patru fete, numita tetraedru, va determina zonele
energetice cele mai active pe planeta, cand este dimensionata ca sa
intre perfect intr-o sfera planetara. Cele mai evidente semne ale
acestei activitati sunt Marea Pata Rosie de pe Jupiter si Marea Pata
Intunecata de pe Neptun, pozitionate geometric.
Lucrarea Antigravitatia si Reteaua planetara, a lui David Hatcher
Childress, ne arata ca tetraedrul este doar una dintre cele cinci forme
geometrice, cunoscute colectiv sub numele de Solidele platonice, care
afecteaza structura si comportamentul Pamantului. Dupa cum am scris in
al doilea volum al meu al Convergentei – Stiinta Unicitatii, alte
planete din Sistemul Solar arata, de asemenea, semnele acestor campuri.
In timp, vom avea date mult mai bune ca sa demonstram efectele
acestor retele. Figura 3 arata octava Solidelor platonice, care
ilustreaza teoria antica indiana, despre cum corespund spectrului
culorilor curcubeului si al notelor intr-o pur diatonica scara majora.
Heliofizicienii au descoperit ca Soarele are un camp magnetic
octopolar. Un asemenea camp ne arata toate punctele de coordonate pentru
un octoedru, care se prezinta ca doua piramide egiptene conectate
baza-la-baza. Exista patru astfel de puncte pe ecuatorul Soarelui,
despre care se stie ca emit dusuri de particule de incarcare energetica,
la fel ca un aspersor care se invarte incet.
De patru ori in fiecare luna, Pamantul trece printr-o alta unda a
acestor particule, care sunt, de asemenea, incarcate pozitiv sau
negativ. In cazul in care conectati punctele energetice aflate pe
ecuatorul Soarelui, cu Polul sau Nord si Polul sau Sud, octoedrul devine
evident si putem vedea ca din toate punctele sale iese energie.
Daca scrierile antice sunt corecte, atunci geometria sacra trebuie sa
fie ultima solutie a problemelor si a paradoxurilor din fizica cuantica
– stiinta materiei.
Dupa cum am documentat in al treilea volum al Convergentei, Cosmosul
Divin, modelul lui Rod Johnson se refera la fiecare paradox al fizicii
cuantice si furnizeaza o solutie geometrica la atat de indelung
asteptatele mistere ale derivatiei constantei lui Planck, constanta
structurii fine, slaba/puternica ratie a fortei, originea si structura
valentei electronului, misterul incarcarii polaritatii etc.
Calea efectiva de a explica de ce aceste puncte stresante geometrice
ies la iveala, este vibratia. Cercetatori credibili, cum ar fi dr. Hans
Jenny si dr. Buckminster Fuller, ne-au aratat ca toate cele cinci dintre
geometriile Solidului platonic vor aparea in mod natural, atunci cand
vibrati o sfera fluida la o anumita frecventa pura a sunetului.
Cu cat frecventa este mai mare, cu atat va deveni geometrie mai
complexa. Daca reduceti frecventa, geometria originala va iesi la iveala
iarasi, in exact acelasi mod. De aceea, dupa cum un fulg de nea
cristalizeaza la un moment dat din activitatea apei, un anumit ton al
sunetului pur creeaza propriul tip de cristal, in orice substanta
fluida.
Nu spunem ca exista obiecte literar geometric cristaline in
interiorul acestor planete, sau in realitatea cuantica: mai degraba,
geometria este forma cea mai simpla in care vibratia poate fi vazuta in
orice mediu natural, cum ar fi un lichid. Liniile formelor geometrice
definesc zone cu un grad mai scazut al presiunii, decat al celor ce le
inconjoara, si aceste presiuni mai inalte ies in mod natural afara prin
aceste zone, dupa cum putem vedea in punctele de pe ecutorul Soarelui,
sau in Marea Pata Rosie a lui Jupiter.
Fluidul, in cazul Universului, este o energie medie non-fizica, pe
care o numim Eter. Seria noastra de Convergente, in special al treilea
volum, ne da dovezi definitive ale existentei sale si ale proprietatilor
fluidice.
In geometria vibratiei, toate pierderile materiale sunt prinse in
curgerea curentilor de presiune, care se aduna in punctele si liniile
formei geometrice. Aceasta este similar cu modul in care fierul umple si
subliniaza liniile de camp ale unui magnet, facand astfel vizibila
geometria campului magnetic.
Un alt mod de a arata acest efect este prin imprastierea nisipului
peste o toba si apoi prin lovirea pe mijloc a acestei tobe: nisipul va
forma gramajoare departate geometric, langa capul tobei. Cateodata sunt
vizibile si linii.
MANDALA UNIVERSALA
Acum, haideti sa gandim in stil mare – cu adevarat mare! Imaginati-va
ca galaxia este ca un fir de nisip in Univers. Imaginati-va ca
Universul insusi este umplut cu o sursa de energie, care este
vibratorie, si are anumite calitati, care sunt similare unui fluid.
In modelul pe care-l propunem, curentii de presiune din Univers vor
face ca aceste galaxii sa alunece natural intr-un aliniament cu
marginile matrixului unui sablon geometric si, ca rezultat, va arata mai
mult ca o mandala indiana antica.
Stim ca galaxiile se aduna impreuna in ciorchini largi, cunoscute sub
numele de superciorchini, si ca adesea pot fi gasite sub o forma
sferica. Fiecare superciorchine poate contine in interior, miliarde de
galaxii.
In mod natural, o persoana obisnuita presupune ca acesti
superciorchini sunt imprastiati aleatoriu in Univers – consecinta unui
exploziv Big Bang, unde nimic a explodat pentru a deveni Cosmosul pe
care-l stim acum. Haideti sa aruncam o privire la observatiile
stiintifice si la harta superciorchinilor pe care au aratat-o dr. E.
Battaner si dr. E. Florido. In ziarul intitulat Universul Carton de Oua,
ei au scris:
Distributia superciorchinilor in vecinatatea superciorchinilor locali
prezinta o foarte remarcabila periodicitate, pe care unele dintre
retele trebuie sa-si potriveasca structura observata la scara larga. A
fost sugerata o tabla de sah tridimensionala.
Existenta acestei retele este cu adevarat o provocare pentru modelele
teoretice sugerate; in acest caz, totusi, identificarea adevaratului
octoedru este atat de clar si reteaua este atat de evident bine
definita, astfel incat o inspectie directa este cinstita. (E. Battaner,
E. Florido, 1998)
Un desen care valoreaza cu adevarat mai mult decat mii de cuvinte si
rezultatele evidente ale acestei descoperiri spaniole ne furnizeaza una
dintre cele mai fantastice si de netagaduit confirmari pentru
Convergenta noastra – modelul Cosmosului Divin. In opinia noastra,
aceasta este la fel de importanta ca si descoperirea lui Nicolaus
Copernic, ca Soarele se afla in centrul Sistemului Solar.
Totusi, indata ce stim ce sa cautam, o cautare Google despre
Octoedrul Battaner ne aduce imediat 15 indicii din intreaga lume de
informatii on-line, care ar fi putut sa acopere aceasta descoperire
fantastica! Chiar si mai interesant: aceasta informatie a circulat de
aproape 10 ani! De ce, atunci, este atat de total si complet ascunsa? Ar
putea fi faptul ca aceste descoperiri merg prea aproape de secrete
masonice despre natura Creatiei?
Cu ajutorul publicitatii pe internet, aceste structuri geometrice
evidente in Universul nostru vor deveni in curand o alta piesa a
cunoasterii comune pentru modelele astrofizice noi, pe care ajutam sa le
aducem pe scena omenirii.
Intrebarile generate de aceasta descoperire au fost efectiv inchise
prin simple referinte la plictisitoarea si ciudata idee ca ele sunt
cauzate de filamentele magnetice ale Universului. Sa consideram
urmatorul text din Caltech, intitulat Structura la scara larga si
campurile magnetice:
Reteaua de filament, daca este magnetica la origine, trebuie sa fie
subiectul unor restrictii magnetice. Cea mai simpla potrivire a
gratarului cu aceste restrictii este reteaua carton de oua, formata de
incheieturile octoedrului la varfurile lor.
Acest univers carton de oua ar avea o cantitate mai mare de materie
printre muchiile octoedrului, care ar fi locurile superciorchinilor. In
afara filamentelor ar fi viduri largi, lipsite de campuri magnetice.
Aceste speculatii teoretice sunt compatibile cu observatiile prezente
ale structurii scalare largi, asa cum este desenata de distributia
superciorchinilor. Sunt usor de identificat cel putin patru dintre
aceste gigantice octoedre in termeni reali, care alcatuiesc suportul
observational pentru universul carton de oua.
Doua din ele, acelea care sunt cele mai apropiate si de aceea
identificate cel mai ambiguu, sunt reproduse in Figura 22 [aceasta este
imaginea pe care o vedem in Figura 7]. Aproape cei mai importanti
superciorchini in Catalogul Einasto si altii (1997), la fel ca si
aproape cele mai importante viduri in Catalogul Einasto si altii (1994)
pot fi localizate in structura octoedrica (Caltech, editia 2003).
Daca cititi cu atentie paragraful de mai sus, veti observa ca Caltech
spune ca cel putin patru dintre octoedre pot fi vazute cu usurinta.
Nimeni nu poate schimba acest fapt: este pur si simplu o alta piesa de
date care trebuie sa fie incorporata intr-o cosmologie a Universului,
adecvata.
Este important sa-ti dai seama ca aceasta structura tabla de sah
merge atat de departe in functie, cat de capabile sunt instrumentele
noastre sa masoare. Intregul Univers de superciorchini galactici pare a
fi aranjat intr-un matrix gigantic de numere nesfarsite de octoedre,
care se potrivesc perfect impreuna, ca un nesfarsit carton de oua,
stivuite cel putin pe trei randuri. Singura problema cu acest articol
este ca nu exista nicio cale de-a modela un octoedru, cu campurile
magnetice conventionale din laborator.
Putem, totusi, sa-l configuram cu usurinta, folosind dinamica
fluidelor. Aceasta aduce insa in discutie notiunile suprimate, ca exista
ceva asemanator cu un fluid, non-fizic mediu eteric in Univers, sursa a
intregii materii fizice, despre care seria Convergente discuta foarte
detaliat.
O DIAGRAMA CONVENABILA A UNIVERSULUI
Deja stim ca fondul energetic de microunde cosmice al Universului
este sferic si ca toti superciorchinii sunt intr-o zona plata, ca o
prajitura, in mijlocul acestei sfere. De aceea matrix, cand este privita
de la varf in jos, ar trebui sa arate ca un cerc cu un sablon de
diamante in el, similare cu o floare de lotus.
Invariabil, oamenii ar intampina dificultati ca sa vizualizeze acest
lucru, astfel incat ne-am dat seama ca ar trebui sa facem o diagrama.
Indata ce o vizualizare corecta a aparut in ochii mintii, ii ia in jur
de 30 secunde ca sa-si dea seama ca imaginea deja este stiuta, ca fiind
cea din mediul unui lan de grau viu.
Ceea ce vedem intr-o formatiune de pe camp, este o vedere
simplificata a structurii Universului, privita de la varf in jos. Forma
de diamant a octoedrului poate fi vazuta conectand fiecare triunghi,
catre triunghiurile de jos , pe masura ce ne mutam de la partea
exterioara a cercului, catre centrul sau.
Este adevarat ca, daca ar fi sa construim aceasta diagrama pe hartie,
ar fi cel mai bine sa o redam in intregime prin linii drepte. Totusi, o
diagrama cu linii drepte ar fi probabil mai greu de vazut intr-un mediu
asemanator lanului de grau.
De aceea, este chiar satisfacator ca, in final, sa descoperim
structura Universului, doar ca sa ne dam seama ca solutia deja exista
acolo pentru noi, pusa, aparent, de o inteligenta non-umana, cu aproape
trei ani mai devreme!
UNIVERSUL ESTE UN FRACTAL
In Reteaua octoedrului de fractali a structurii scalei largi, dr.
Battaner sugereaza ca geometria matrixului octoedrului este fractal,
insemnand ca are asemanari proprii la toate nivelurile. Octoedrele mai
mari sunt facute din octoedre mai mici, care, la randul lor, sunt facute
de octoedre chiar si mai mici – si asa mai departe, la infinit. Aceasta
este in conformitate cu invatatura antica Precum sus, asemena si jos,
ideea potrivit careia Creatorul este reflectat in toate lucrurile.
Totusi, pana acum o luna, nu stiam daca toate octoedrele mai mici din
matrix se asambleaza cu adevarat intr-un singur, vast octoedru. Exista o
formatiune enigmatica pe camp, aparuta in West Kennett Long Barrow la 4
august 1999, care sugereaza ca acesta este intr-adevar modul in care
functioneaza Universul.
Pe 3/3/3, dr. David Whitehouse a publicat un articol, in BBC – Stiri
on line, ce pare sa confirme acest concept de fractal al Universului.
Articolul discuta munca dr-lui Max Tegmark, privind proba anizotropica a
undelor a lui Wilkinson, care a fost lansata in 2001.
Aceasta dovada este proiectata sa
masoare schimbarile minore de temperatura in radiatia fondului undelor
cosmice din Univers, care este considerat a fi ecoul Big-Bang-ului,
radiatia originara din care Universul a fost creat. Ceea ce urmeaza este
un citat din acest articol.
Dr. Tegmark si colegii sai prezinta Fondul Undelor Cosmice ca pe o
sfera: Intregul Univers observabil este in interiorul acestei sfere, iar
noi suntem in centrul ei. In aceasta, echipa a gasit ceva neprevazut si
de neexplicat in simetria fondului undelor cosmice. Pentru a produce
cea mai buna imagine de pana acum, a fondului undelor cosmice, dr.
Tegmark a indepartat toate sursele de contaminare, radiatiile de fond si
a lasat doar fondul cosmic, in sine.
Variatiile previzibile in intensitatea fondului undelor cosmice s-au
dovedit a fi foarte greu de detectat, asfel incat au putut fi vazute
doar in 1992. El a adaugat: Am gasit ceva foarte bizar: exista niste
structuri suplimentare si de neexplicat in fondul undelor cosmice. Ne
asteptam ca fondul de microunde sa fie cu adevarat izotropic si sa nu
aiba vreo directie preferata in spatiu, dar nu aceasta a fost situatia.
Privind la simetria fondului undelor cosmice si masurand componentele
sale (numite tehnic octopol si quadropol), cercetatorii au scos la
iveala un sablon curios. Ei se asteptau sa nu vada niciun sablon si, in
final, au observat ca nimic nu era intamplator.
Componentele octopol si quadropol sunt aranjate pe o linie dreapta ce
traverseaza cerul, de-a lungul unui ecuator cosmic. Aceasta este
ciudat. Nu credem ca se datoreaza contaminarii fondului, a spus dr.
Tegmark. Aceasta ne-ar putea spune ceva despre forma spatiului, la o
scara mai mare. Nu ne asteptam la aceasta si inca nu putem explica.
S-ar putea sa insemne ca fondul undelor cosmice este mai concentrat
in unele directii, decat in altele. Unele teorii despre structura
Universului prezic aceasta, dar evidentele observationale care sa le
demonstreze ar fi o descoperire majora. (Whitehouse, 2003)
SUMAR SI CONCLUZII
Aici sunt sase puncte-cheie, care nu sunt articulate foarte clar in citatul de mai sus:
1. O formatiune octopolara pe suprafata unei sfere ne da toate coordonatele de-a juca conectarea punctelor.
2. Aceasta descoperire confirma sugestiile Bataner si altii, precum
ca structura octoedrului ar continua, ca un fractal, in intregul Univers
de superciorchini.
3. Campul magnetic al Soarelui este, de asemenea, o combinatie a
formatiunilor quadropolare si octopolare. Aceasta ne indica o conexiune
fractalica/holografica dintre Soare si Univers: aceeasi structura de
baza, la diferite niveluri de marime.
4. Cercetarile japoneze, ruse si franceze in fizica microciorchinilor
au demonstrat ca atomii au tendinta naturala de-a se grupa impreuna
intr-un Solid platonic cu o structura cristalina, cum ar fi octoedrul.
Formand acesti ciorchini, ei isi pierd orice individualitate
diferentiata si toti norii lor de electroni se indreapta spre un nucleu
central. Aceasta invinge total modelul particulei atomice. (Sectiunea
3.4, Cosmosul Divin)
5. Norii de electroni M = 2 si L = 2, o structura orbitala de baza in
aproape toti atomii, infatiseaza, de asemenea, coordonatele octoedrului
(Figura 2.2, Cosmosul Divin)
6. Cercetarile lui Ray Tom arata ca toate nivelurile diferite de
marimi de care discutam sunt interconectate cu precizie de factorul de
expansiune armonica 34560. (Sectiunea 7.8, Cosmosul Divin)
Dovada pe care am prezentat-o in acest articol sugereaza ca structura
Universului este derminata precis de vibratie, la toate nivelurile de
marime. Daca frecventa vibratiei creste, atunci geometria insasi devine
mult mai complexa.
Daca geometria atomilor si a moleculelor asa-numitei materii fizice se schimba, atunci ce se intampla cu materia?
Trebuie sa facem un salt dincolo de limitele gandirii stiintei
conventionale si sa ne imaginam posibilitatile. Se pare ca Iisus a venit
aici ca sa ne arate ce ar trebui sa fim toti capabili sa facem in
viitor: Precum eu fac aceste lucruri, tot asa ar trebui si voi sa le
faceti, si chiar lucruri mai marete, pentru ca eu ma duc in Tatal meu.
(Biblia, Ioan 14:12)
Unele idei ale lumii noastre, ca un matrix bazat pe reguli – in care
unele dintre aceste reguli, precum ar fi gravitatia, pot fi incalcate –
s-ar putea, pana la urma, sa nu fie atat de departate de realitate.
