Marea Neagra si Triunghiul Bermudelor, mistere si vartejuri

Marea Neagra si Triunghiul Bermudelor, mistere si vartejuri

Marea Neagră, un spațiu viu și straniu decât s-ar crede, a creat o serie de mituri și legende în primul rând pentru că a fost străbătută încă din Antichitate de navigatori. În același timp, Marea cea mare, cum era numită în Evul Mediu, a fost scena unor peripeții bizare.

Dincolo de toate acestea persistă și astăzi o enigmă care îi face să tresară pe oamenii de știință, și anume așa-numitul Vârtej al Morții, aflat în apropierea Deltei Dunării. În imediata apropiere a Insulei Șerpilor, la 45 de kilometri de portul Sulina, se află un spațiu asemuit cu Triunghiul Bermudelor, cu diferența că acest triunghi își schimbă locul.

Primele relatări referitoare la această zonă datează încă din Evul Mediu și poartă amprenta marinarilor turci, care au făcut primii cunoștință cu Vârtejul Morții, pe care tot ei l-au botezat astfel și au menționat că acesta călătorește.

Nenumărate povestiri, mai mult sau mai puțin fanteziste evocă dispariții care se petreceau în ape liniștite, și mai ales, la lumina zilei.

Cronici rusești ce datează din secolul al XIII-lea, relatează despre un vârtej alb, care târa la fundul mării păsări, corăbii și chiar insule. Mărturiile aparțin mai multor oameni care au fost de față la asemenea momente teribile și care au reușit să scape de magnetismul infernal creat de acele vârtejuri.

În timp, savanții au concluzionat că este vorba despre o suprafață triunghiulară de aproximativ 10 kilometri, în care se manifestă o formă ciudată de atracție a Pământului, modificată vizibil față de cea normală. Cercetătorii români, ruși, ucraineni au afirmat că falia magnetică din straniul triunghi mobil se poate deschide pe o perioadă variabilă de la o secundă la câteva minute. Anomalia magnetică se deplasează ușor prin zona Mării Negre și, la ora actuală, se îndreaptă chiar către litoralul românesc, mai exact spre direcția Sulina.

După dizolvarea fostei URSS au ieșit la iveală mai multe documente secretizate de Armata Roșie. Astfel, am putut afla povestea crucișătorului Tiolkovloi, care s-a pierdut la 70 de kilometri în sudul Crimeei, în plină zi, la 31 mai 1944. Vremea era frumoasă iar nava era escortată de câteva vapoare. Căpitanul unui vas vecin a declarat la anchetă că respectivul crucișător a fost învăluit de o ceață neagră cu sclipiri verzi, după care a dispărut brusc de pe ecranele radarelor.

La numai câteva luni a avut loc o altă dispariție misterioasă. Nu mai puțin de cinci avioane militare s-au evaporat în aceeași ceață neagră, au dispărut de pe ecranele radarelor și nu s-au mai întors niciodată. În 5 decembrie 1945, alte cinci bombardiere rusești au dispărut în interiorul Vârtejului Morții, la numai 70 de kilometri de țărm. În aceeași zi, cinci bombardiere americane s-au pierdut în Triunghiul Bermudelor.

Potrivit surselor sovietice, ultimile transmisii ale piloților relatau despre o ceață deasă din care avioanele nu puteau ieși. Dosarele secrete americane, date ulterior publicității, notau exact același lucru.