Exista viata dupa moarte, demonstreaza fizica

Exista viata dupa moarte, demonstreaza fizica

Constiinta nu este legata sau limitata de corpul material. Teoria radicala care poate schimba perceptia asupra lumii.

Stiinta pare sa fi raspuns uneia din cele mai mari intrebari ale omenirii: exista viata dupa moarte? Iar raspunsul nu poate decat sa ne bucure. Indiferent de religie, teama de moarte e comuna tuturor oamenilor, din cele mai vechi timpuri. Insa in secolul 21, fizica cuantica vine cu dovada care poate darama tot ce stiam pana acum.


Ca si oameni, tindem sa ne identificam aproape complet cu existenta corpului material si credem ca incetarea existentei acestuia inseamna si incetarea existentei constiintei, fara sa sesizam faptul ca acestea ar putea fi doua entitati independente.

Cercetatorii fac si o analogie simpla. Ganditi-va ca o masina ar reprezenta corpul material, in timp ce soferul acesteia poate reprezenta constiinta. Masina se poate strica fara ca soferul sa pateasca ceva. Ideea biocentrismului a fost propusa pentru prima data in 2007 de Robert Lanza si a primit numeroase critici, inclusiv cea potrivit careia teoria sa nu respecta principiul falsificabilitatii. Lanza a afirmat insa la vremea respectiva ca teoria sa poate fi demonstrata prin experimentele fizice ale superpozitiei cuantice.

Pe scurt, teoria biocentrismului presupune inexistenta mortii ca stare. Conform americanului, aceasta este doar o iluzie aparuta in mintea umana, datorata identificarii cu corpul material. In momentul incetarii existentei acestuia, constiinta umana va continua sa existe sub o forma sau alta, sau chiar intr-un alt univers. Teoria sa nu contrazice insa principiile cuantice, care postuleaza faptul ca o particula poate fi prezenta in doua locuri odata, iar un eveniment poate avea loc intr-o infinitate de variante.

Totodata, teoria admite posibilitatea unui numar infinit de universuri, care pot la randul lor sustine un numar infinit chair de scenarii. Deci, daca intr-un univers are loc moartea unui corp, constiinta acestuia poate migra in alt univers. Ceea ce ar insemna ca persoana respectiva nu va ajunge neaparat in rai sau in iad ci poate intr-o lume similara. Si asta s-ar putea intampla de un numar infinit de ori.

Desi e controversata, teoria lui Lanza are adepti chiar in randul cercetatorilor faimosi. Dintre ei, exista fizicieni si astrofizicieni care sunt de acord cu existenta universurilor sau dimensiunilor paralele, conform teoriei multiversului. Acestia sustin ca nu exista legi fizice care sa interzica existenta universurilor paralele.

Automat, ajungem la o alta intrebare importanta a omenirii: sufletul exista? Se pare ca da, sau cel putin asa crede profesorul Stuart Hameroff, de la Universitatea din Arizona. Acesta e convins ca sufletul exista si, mai mult, e nemuritor. Hameroff a anuntat ca a si gasit dovada faptului ca o constiinta nu piere dupa moarte.

Hameroff considera creierul uman exemplul perfect de computer cuantic. Sufletul sau constiinta reprezinta doar informatie stocata la nivel cuantic. Aceasta poate fi procesata, manipulata prin algoritmi, analizata prin formule matematice si, cel mai important, transferata.

Spre deosebire de bitii de informatie clasica, cea cuantica are la baza qubit-ul.  Iar acesta nu poate fi nici copiat, nici distrus, in schimb, poate fi mutat dintr-o particula fizica in alta prin fenomenul de teleportare cuantica sau prin canale cuantice. Nu poate fi in schimb livrat unor recipienti multipli.



Si fizicianul Sir Roger Penrose sustine aceasta teorie. Britanicul este profesor la Oxford si sustine ca a descoperit urme ale contactului intre diferitele universuri sau dimesniuni paralele. Impreuna cu alti cercetatori, Penrose spune ca a si gasit elementele care acumuleaza informatia in timpul vietii si care o transporta dupa moarte.

Acestea sunt reprezentate de microtubuli din proteine (microtubuli neuronali), carora pana acum le-a fot atribuit doar simplul rol de a intari o celula vie si de a ajuta la transportul substantelor in interiorul acesteia. Insa, conform teoriei lui Penrose, acestia se potrivesc cel mai bine rolului de purtatori ai informatiei cuantice in creier. Pentru ca o pot retine pentru o perioada indelungata, acestia pot functiona si pe post de componente ale unui computer cuantic.