Statul Islamic este o grupare religioasa care se bazeaza pe Iisus

Statul Islamic este o grupare religioasa care se bazeaza pe Iisus

Gruparea terorista Statul Islamic nu este o adunatura de psihopati, ba chiar este o grupare religioasa cu credinte bine stabilite, care se bazeaza pe Iisus.

Pentru a intelege cum poate fi oprita gruparea, trebuie mai intai inteleasa natura sa, scrie, intr-un amplu articol, Graeme Wood, pentru publicatia The Atlantic.

Statul Islamic a ocupat al doilea oras al Irakului, Mosul, in iulie anul trecut, si are deja sub stapanire un teritoriu mai mare decat Marea Britanie.



Liderul sau, din mai 2010 incoace, este Abu Bakr al-Baghdadi, care s-a proclamat calif al teritoriilor ocupate si comandant al tuturor musulmanilor. Il urmeaza mii de jihadisti din intreaga lume, atrasi de propaganda online.

Occidentul stie ca statul creat de jihadisti respinge pacea din principiu; ca isi doreste genocidul; ca opiniile sale religioase fac ca gruparea sa fie incapabila de unele tipuri de schimbare, chiar daca schimbarea i-ar permite supravietuirea; si ca se considera un jucator cheie in sfarsitul iminent al lumii.

Natura Statului Islamic a fost inteleasa gresit din cel putin doua puncte de vedere. In primul rand, Occidentul tinde sa vada jihadismul drept monolitic si sa aplice Statului Islamic logica aplicata organizatiei al Qaida.

In vreme ce Osama bin Laden considera ca terorismul sau era un prolog la califatul pe care nu spera sa apuce sa-l vada, iar organizatia sa era flexibila si opera prin celule autonome raspandite geografic, Statul Islamic are nevoie de teritoriu pentru a ramane legitim si o structura birocratica pentru a-l conduce.

A doua eroare este campania de negare a naturii religioase medievale a Statului Islamic. Exista o tentatie de a-i prezenta pe jihadisti drept laici moderni, cu preocupari politice moderne, sub acoperirea religioasa medievala. De fapt, cam tot ce face gruparea este un angajament clar fata de o intoarcere la civilizatia secolului VII si, in cele din urma, atragerea apocalipsei.

Realitatea este ca Statul Islamic este foarte islamic, scrie sursa citata. A atras psihopati si aventurieri, in special din populatiile vulnerabile din Orientul Mijlociu si Europa, insa religia predicata de cei mai ardenti sustinatori deriva din interpretarea Islamului.

Orice decizie si lege majora promulgata de Statul Islamic adera la ceea ce numeste „metodologia profetului”, adica urmeaza la litera profetiile si exemplul profetului Mahomed.

I. Devotiunea

Statul Islamic si-a facut cunoscuta originea intr-un material propagandistic cu Osama bin Laden si Abu Musa’b al Zarqawi, seful al Qaida in Irak. Nu era mentionat insa succesorul lui Osama, Ayman al Zawahiri, care nu i-a jurat credinta lui Baghdadi si este tot mai urat de jihadisti. Ruptura dintre Statul Islamic si al Qaida zilelor noastre era inevitabila.

Zawahiri si celalalt lider al Qaida izolat, Abu Muhammad al Maqdisi, se identifica cu ramura jihadista a sunnismului, salafismul. Maqdisi l-a invatat pe Zarqawi, care a pornit razboiul in Irak si s-a remarcat prin fanatism si, in cele din urma, a fost respins de mentorul sau, deoarece ii placeau spectacolele sangeroase si ii ura pe ceilalti musulmani, pe care ii excomunica sau executa. In islam, practica excomunicarii, takfir, este periculoasa din punct de vedere teologic.

Daca acuzatorul greseste spunand despre un musulman ca este tradator, atunci el insusi comite apostazie printr-o falsa acuzatie. Pedeapsa pentru apostazie este moartea. Cu toate acestea, Zarqawi a extins actiunile care pot face infideli din musulmani.

Maqdisi i-a scris fostului invatacel, sfatuindu-l sa fie precaut cand proclama takfir sau ii proclama pe oameni apostati din cauza pacatelor – diferenta dintre pacat si apostazie stand chiar la baza rupturii dintre al Qaida si Statul Islamic.

Zarqawi a extins gama de pacate pentru care cineva poate fi excomunicat la vanzarea de alcool si droguri, purtarea vesmintelor occidentale sau raderea barbii, votarea in alegeri si… a fi siit – intrucat a fi siit, asa cum sunt majoritatea arabilor din Irak, se indeplinesc toate standardele acestea, siismul fiind privit ca o inovatie, si sa inovezi Coranul inseamna sa ii negi perfectiunea initiala.

Asta inseamna ca aproximativ 200 de milioane de siiti ar trebui sa moara, la fel ca si sefii de state musulmane, care au ridicat legea omeneasca deasupra sharia, candidand in alegeri si impunand legi care nu sunt date de Allah.

Pe baza doctrinei takfiri, Statul Islamic este dedicat purificarii lumii de numere mari de oameni. Se crede ca in teritoriile ocupate executiile au loc, in masa sau individual, continuu, victimele fiind „apostatii” musulmani. Nu sunt executati automat crestinii, care platesc o taxa speciala.

II. Teritoriu

Zeci de mii de musulmani din strainatate au emigrat pentru a se alatura Statului Islamic. Propaganda online a fost vitala pentru strangerea acestei armate. Pentru ca face apel la ambele sexe, Statul Islamic intentioneaza sa construiasca o societate completa.

Baghdadi a fost declarat calif al teritoriilor cucerite in Irak si Siria la 29 iunie anul trecut. Ultimul califat a fost imperiul otoman, care a ajuns la apogeu in secolul XVI, dupa care a avut un declin prelungit, pana cand i-a pus capat fondatorul republicii turce, Mustafa Kemal Ataturk, in 1924.

Multi dintre sustinatorii Statului Islamic nu recunosc totusi acel califat ca fiind legitim, pe motiv ca nu a respectat pe deplin legea islamica, ce presupune omorarea cu pietre, sclavie si amputatii. In plus, califii sai nu erau descendenti ai tribului profetului, Quraysh.

Baghdadi este insa membru Quraysh. Califatul nu este numai o entitate politica, ci vehicul al salvarii. Califul trebuie sa implementeze legea islamica sharia. Califul cere supunere totala. Statul Islamic are pedepse medievale – biciuire pentru alcoolism, lapidare pentru adulter -, dar si un program social ce include locuinte gratuite, sanatate gratuita.

III. Apocalipsa

Toti musulmanii recunosc faptul ca numai Allah cunoaste viitorul, insa admit ca acesta a aratat deja o parte din el, in Coran si naratiunile profetului. Statul Islamic difera de aproape orice alt curent jihadist actual prin aceea ca se considera mentionat de Allah drept personaj central.

Statul Islamic are ca laitmotiv al propagandei sale Apocalipsa. In ultimii ani de prezenta americana in Irak, fondatorii Statului Islamic vedeau pretutindeni semne ale sfarsitului lumii. Anticipau venirea lui Mahdi, cel care urma sa ii conduca pe musulmani la victorie inainte de Apocalipsa. Pentru unii credinciosi, viziunea bailor de sange apocaliptice indeplineste o nevoie psihologica profunda.

Doctrina Statului Islamic le spune adeptilor sai ca vor fi doar 12 califi legitimi si Baghdadi este al 8-lea; ca armatele Romei se vor masa sa se lupte cu armatele islamului in nordul Siriei; si ca o confruntare finala va avea loc in Ierusalim. De importanta cruciala in aceasta teza este orasul sirian Dabiq, langa Alep, care a dat numele revistei oficiale a gruparii. Aici ar urma sa aiba loc lupta intre armatele Romei (termen lasat nedefinit, insa sursa citata crede ca se poate interpreta prin Imperiul Roman de Rasarit, adica Turcia) si islamului.

Dupa lupta de la Dabiq, califatul ar trebui sa se extinda, spun unii, pana va acoperi tot pamantul. Un anti-Mesia, cunoscut in literatura musulmana apocaliptica drept Dajjal, va veni din regiunea Khorasan din estul Iranului si va ucide multi luptatori ai califatului. Vor mai ramane mai putin de 5.000 de luptatori ai califatului, incoltiti in Ierusalim si tocmai cand Dajjal se pregateste sa ii omoare, Iisus, al doilea profet al islamului ca importanta, se intoarce pe pamant, il omoara pe anti-Mesia si ii duce pe musulmani la victorie.

IV. Lupta

Puritatea ideologica a Statului Islamic are o virtute compensatorie, anume ca ajuta observatorii sa prezica unele dintre actiunile gruparii. Statul Islamic se lauda cu planurile sale si, ascultand cu grija, se pot deduce macar partial actiunile sale viitoare.

Statul Islamic si adeptii sai cred ca noul califat trebuie sa aiba o politica externa, in special prin „jihadul ofensiv”, adica extinderea cu forta in tari conduse de non-musulmani. Razboiul de extindere a califatului este o datorie esentiala a califului. Califul trebuie, de altfel, sa declare jihad cel putin o data pe an.

Argumentarea adeptilor este ca Statul Islamic opereaza cu politici ale milei, nu cu brutalitate, si statul are obligatia de a-si teroriza inamicii, cu decapitari, crucificari si luarea in sclavie a femeilor si copiilor, deoarece astfel grabeste victoria si evita un conflict prelungit. Tratatele de pace sunt permise, conform dreptului islamic, doar temporar si nu mai mult de zece ani.

O modalitate de a scoate adeptii de sub mirajul Statului Islamic este sa coplesesti militar organizatia si sa ocupi partile din Irak si Siria care formeaza califatul. Al Qaida nu poate fi eradicata, deoarece poate supravietui in subteran. Statul Islamic nu poate face asta – daca isi pierde teritoriul, va inceta sa mai fie un califat.

Califatele nu pot fi miscari subterane, deoarece le lipseste autoritatea teritoriala: le iei teritoriul si toate juramintele de supunere nu mai sunt valabile. Fosti adepti mai pot continua sa atace Occidentul si sa decapiteze dusmanii, dar ca agenti individuali. Valoarea propagandistica a califatului ar disparea si, odata cu ea, datoria religioasa de a imigra pentru a deveni supus al califatului.

Solutia expertului este insa ca o sangerare continua a Statului Islamic, prin loviturile aeriene, este cea mai buna dintr-o serie de solutii militare proaste. Nici kurzii, nici siitii nu vor putea ocupa califatul, insa pot impiedica Statul Islamic sa se extinda, si cu fiecare luna care trece fara extindere, pare mai putin statul cuceritor al profetului Mahomed si mai mult un guvern din Orientul Mijlociu, care nu reuseste sa aduca prosperitatea pentru cetatenii sai.

V. Descurajare

Ideologia Statului Islamic exercita o influenta puternica asupra unei parti a populatiei. Non-musulmanii nu le pot spune musulmanilor cum sa-si practice corect religia, insa musulmanii au inceput aceasta dezbatere in interiorul lor de ceva timp.

O ramura a islamului ofera o alternativa radicala la Statul Islamic, la fel de inflexibila, dar cu concluzii complet diferite. Aceasta ramura s-a dovedit atragatoare pentru multi musulmani care doresc sa vada textele sfinte aplicate pana la virgula, asa cum erau la inceputurile islamului. Sustinatorii Statului Islamic stiu cum sa reactioneze fata de musulmanii care ignora parti din Coran: cu excomunicarea. Dar stiu si ca acei musulmani care citesc Coranul la fel de asiduu ca ei sunt o amenintare ideologica reala.

Baghdadi este salafist – termen care a fost distorsionat in parte si pentru ca din randurile sale s-au ridicat jihadisti. Dar majoritatea salafistilor nu sunt jihadisti si majoritatea adera la secte care resping Statul Islamic.

Ei sunt dedicati extinderii Dar al-Islam, pamantul islamului, si chiar sustin implementarea unor practici mai monstruoase precum sclavia si amputarea, dar intr-un viitor indepartat.

Prioritatea lor absoluta este purificarea personala si practica religioasa, si orice ii indeparteaza de la aceste scopuri – cum ar fi razboaiele sau revoltele care deranjeaza vietile si rugaciunile – este interzis.

Majoritatea salafistilor cred ca musulmanii trebuie sa se indeparteze complet din politica si le este interzis sa ii dezbine pe musulmani, cum ar fi prin excomunicarea in masa practicata de Statul Islamic.

Salafistii cred ca, prin practicarea cat mai corecta a religiei, Allah ii va binecuvanta cu putere si, poate, va aparea si un califat. In acel moment, musulmanii vor fi razbunati si va avea loc victoria de la Dabiq. Asadar, califatul nu se poate naste decat prin vointa lui Allah, cred acestia.

Statul Islamic ar putea argumenta ca Allah l-a numit la Baghdadi. Salafistii cred insa ca acest califat trebuie sa se bazeze pe consensul invatatilor din Mecca si Medina, lucru care nu a avut loc.

Statul Islamic ridiculizeaza aceste opinii si pe salafisti. Salafismul ofera totusi un antidot la jihadismul lui Baghdadi.

Cei care ajung la credinta dorindu-si o lupta nu pot fi impiedicati sa devina jihadisti, insa cei manati in special de dorinta de a gasi o versiune ultraconservatoare, fara compromisuri, a islamului, au o alternativa in salafism, spune expertul citat.