Pacatele parintilor se rasfrang asupra copiilor

Pacatele parintilor se rasfrang asupra copiilor

Copilul care vrea sa se elibereze de povara pacatelor parintilor trebuie sa-si ierte parintii si sa se roage pentru iertarea lor.

In primul rand un parinte care a facut pacate, a facut pacat fata de mine. Eu trebuie sa spun: „Tata a tacut pacate fata de mine, dar eu, Doamne, vreau de la Tine puterea sa-l iert. Te rog iarta-l!”.

Tata o batea pe mama, acesta este un pacat, m-a ranit pe mine, mi-a fost frica, mi-a ranit copilaria, mi-a ranit viata. Tata a baut, a tacut pacat pentru mine, l-am urat, l-am judecat, m-a complexat, radeau copiii de mine in sat, am suferit.

„Doamne, iarta-l pe el” si impaca-te cu tatal tau in tine, urand pacatul din el si iertand suferinta pe care ti-a pricinuit-o. Un copil e rupt launtric atunci cand isi uraste parintii. Parintii sunt prezenti in noi, in trupul nostru, in celula noastra, (cu ADN-ul, cum spune stiinta), in felul nostru de a vedea viata si oamenii.

Pacatul omului isi pune pecetea pe trup, pe relatii, pe toata viata lui. Ei, parintii sunt in noi mai mult decat ne dam noi seama. E nevoie sa ne eliberam de robia mostenirii pacatoase. si ne putem elibera numai prin iertare. Nu exista alta cale de vindecare decat iertarea.

Sa nu ne amagim ca am iertat, pentru ca am uitat. Pana nu-mi voi vindeca celula de pacatul meu, care e ura impotriva celui care mi-a facut rau, cu puterea iubirii si iertarii lui Hristos Dumnezeu. Multi oameni scapa de boli grave impacandu-se cu parintii, iertand.

Cunosc un tanar care avea un tata alcoolic si nu putea sa se impace cu el. Intr-o noapte, de inviere, era pregatit pentru impartasanie si tatal sau se imbatase in seara aceea, vorbise urat despre Biserica si despre inviere si despre el ca se face popa si ca e prost, ca nu exista Dumnezeu. si atunci el l-a zgaltait, l-a cam impins, aproape ca l-a lovit. si a venit disperat la mine si a zis: „Ce sa fac?

Nu ma mai pot impartasi!”. si am zis: „Copile, cum sa nu poti sa te impartasesti? Pai, ce zice Mantuitorul? Du-te si te impaca cu cel care are ceva impotriva ta si vino la altar. Du-te si cere iertare tatalui tau”. „Imposibil! in primul rand ca el m-a suparat Pe mine”. „Tu fa porunca! Du-te si te impaca cu el, du-te si cere-i iertare ca l-ai zgaltait. Puteai sa rabzi. si dupa aceea te duci si te spovedesti repede la parintele”.

Asta era in Sambata Mare la ora sase. S-a dus acasa si la ora opt a venit la mine transfigurat. A zis “Doamna – eram inca in invatamant – va multumesc, mi-am gasit tata.

Cand i-am zis „tata, iarta-ma” m-a luat in brate, a inceput sa Planga”. A descoperit ca-si iubeste tatal si ca tatal il iubea; dar pentru ca tatal stia ca fiul il dispretuieste pentru toata mizeria lui, devenea si mai rau si mai abuziv, simtea nevoia sa-l loveasca. Fiul nu putea sa-l iubeasca pentru ca il confunda cu rautatea pe care o vedea, nu putea sa vada dincolo.





Dar a facut porunca Mantuitorului cu ce-a avut, cu vointa, formal, n-a simtit nevoia sa-i ceara iertare. A crezut insa in nebunia cuvantului lui Dumnezeu. Aceasta este credinta noastra. si Dumnezeu a tacut o minune. si face mereu, trebuie doar sa vrem.