Mayasii aveau cunostinte astronomice uluitoare

Mayasii aveau cunostinte astronomice uluitoare

Vizitatorii Muzeului Cărții aflat în incinta Bibliotecii de stat din Dresda au șansa de a contempla unul dintre cele mai importante vestigii mayașe.

Alături de Codexul madrilean, Codexul parizian și de Codexul Grolier, Codexul de la Dresda face parte din cele patru manuscrise mayașe premergătoare invaziei spaniole, care au rămas până astăzi în formă originală.

La fel ca celelate cărți din America are forma pliată. Ca suport pentru cele 39 de pagini acoperite cu desene și hieroglife s-au folosit fibre de ficus.



Peste foi s-a aplicat un grund subțire de cretă, pe care s-a scris cu o cerneală obținută din culori naturale. În ciuda rarității acestor scrieri rămase până în ziua de azi, la origini par să fie mai multe alte cărți descoperite de conchistadori și distruse, spre disperarea locuitorilor care le considerau daruri de la zei.

Mulți s-au întrebat ce conțineau aceste cărți de erau atât de prețioase pentru mayași. Pe la mijlocul secolului al XIV-lea, iluminatul Fray Bernandino scria, cărțile de care mayașii nu se despărțeau niciodată conțineau desene cu oameni și hieroglife, o adevărată cronică în imagini despre înaintașii lor, care trăiseră cu mii de ani înainte de venirea spaniolilor. În opoziție cu inscripțiile făcute pe piatră, care relatau, în primul rând, despre ordinea regilor, ritualuri și conflicte armate, manuscrisele realizate pe hârtie de ficus vorbeau despre știința și înțelepciunea înaintașilor.

Codexul din Dresda este o dovadă în acest sens. Cercetătorii consideră că a fost scris în anul 1250 î.Hr. Multe pasaje au rămas și până astăzi nedescifrate. Codexul conține multe oracole cu ajutorul cărora se puteau ghici zilele faste și cele nefaste. Prezicerile se bazau pe mișcările corpurilor cerești și pe cunoştinţe astronomice uluitoare.

Manuscrisul conține tabele cu calcule privind evoluția planetelor Venus și Marte, datele eclipselor de lună și de soare pentru sute de ani. Mayașii își priveau cu atenție cerul, nu pentru că le era teamă de tunete și de fulgere, ci pentru că acolo, în nemărginirea albastră, era țara nemuritorilor zei, care, cândva, în adâncimile timpului, veniseră pe pământ pentru a le dărui știința și înțelepciunea.

În culturile din Europa, Asia, Australia, Africa se află aceeași credință a zeilor coborâți din cer. Acești ambasadori celești au coborât pe pământ pentru a-i învăța pe oameni mistere și legi morale, dar și elemente de civilizaţie practică, scrierea, leacuri de vindecare, prelucrarea metalelor.

În anul 2009, între Guatemala și Mexic a fost descoperită o friză de piatră pe care sunt două făpturi care înoată pe cer. Ele poartă căști, au un soi de antene, costume închise ermetic.

Mayașii au avut o existență fabuloasă și un sfârșit misterios. Cum au dispărut ei? Poate că cei care i-au creat și le-au împărtășit cunoștințele lor i-au recuperat, undeva în ceruri, de unde au fost coborâți.