Divinitatea completeaza stiinta

Divinitatea completeaza stiinta

Anul 1633, Roma. În fața marelui inchizitor stătea un dosar gros. Acuzatul era Galileo Galilei. Încă din anul 1543, Nicolaus Copernicus formulase modelul heliocentric pentru sistemul nostru planetar, iar în anul 1619, Kepler îi întărise teoria în lucrarea Armonia lumii.


Galileo nu aducea nimic nou, decât calcule. Foarte puțin a lipsit ca rugul să fie aprins. Galileo avea să rămână sub arest la domiciliu, până în anul 1642, când a murit.

Biserica, împărăteasa supremă a evului mediu, călca în picioare știința. În anul 1860, evoluționistul Thomas Huxley îngenunchea Biserica cu teoria darwinistă.


65 de ani mai târziu, avea să aibă loc Procesul Maimuțelor, în care dascălul Scopes fusese dat în judecată pentru că predase teoria evoluționistă într-o școală. Știința a triumfat și dascălul a fost achitat.

Știința și religia deveniseră două domenii inamice, ireconciliabile. Amândouă pretind că dețin adevărul și totuși. Este un conflict real sau unul fals? Dețin adevărul amândouă sau numai una dintre ele?

În timp ce știința are legi și principii după care se dezvoltă, religia pune înainte de aceste legi divinitatea. Divinitatea se afirmă ca fiind creatorul vieții. Divinitatea este supranaturalul, este Dumnezeu care este așteptat să facă minuni. Domeniul religiei este miracolul, vezi învierea lui Iisus.

Știința are legi exacte cu ajutorul cărora prevede evenimente. Atunci când natura nu se manifestă cu normalitate, nerespectând legile, știința nu mai are răspunsuri.


Știința lasă loc miracolului, divinității și în unele cazuri se completează. Se spune că știința nu ar fi existat în veci dacă, mai întâi, nu ar fi existat religia.

Einstein spunea că religia este impulsul cel mai nobil pentru cercetarea științifică. Cel care nu l-a cunoscut mi se pare mort sau orb. Recunoașterea existenței a ceea ce este de nepătruns pentru noi. Recunoașterea manifestării rațiunii mai înalte, față de care mintea noastră este primitivă, acesta este adevăratul sentiment religios.



Faptul că Vaticanul a admis existența vieții extraterestre, în anul 2008, poate fi un prim spre o reconciliere între Biserică și lumea științifică. Universul nu reprezintă un cosmos inert din teoriile fizicienilor și ale clericilor. Universul înseamnă viață, și toată infrastructura necesară ei este în jurul nostru. Cu siguranță există miliarde de biosfere generate și susținute de Univers.