Explozii nepamantene si fenomenul Tunguska

Explozii nepamantene si fenomenul Tunguska

Fenomenul Tunguska și după un secol de la producerea sa continuă să fie o enigmă pentru cercetători. 30 iunie 1908 a fost o zi dramatică în care Pământul a fost lovit de Ceva.

Un Ceva misterios care avea forma unei sfere de foc și s-a prăvălit din slava cerului în Siberia. Explozia a fost una apocaliptică. Efectele s-au simțit pe distanțe uriașe.

Zeci de ani oamenii de știință au încercat să dea o explicație credibilă acestui eveniment. Cercetările au fost fără succes, iar misterul s-a adâncit.

Declarațiile date, de-a lungul timpului, de către diverși martori oculari au relevat că, în dimineața zilei de 30 iunie 1908, marinarii de pe câteva nave care navigau în Oceanul Indian au observat pe bolta cerească un bolid uriaș îmbrăcat în flăcări, care brăzda cerul, zburând cu o viteză imensă spre Asia continentală.

În scurt timp, înfricoșătorul obiect zburător a fost observat în nord-vestul Chinei, iar apoi pe cerul Siberiei. Bolidul ceresc era atât de mare încât, acoperea tot cerul.

Ion Hobana în lucrarea sa Enigme pe cerul istoriei afirma că suflul exploziei s-a resimțit până la o distanță de 200 de kilometri. Zgomotul exploziei s-a auzit până în Kansk, o localitate aflată la o distanță de 800 kilometri.

Unda de șoc a deflagrației a făcut de două ori înconjurul Pământului și a fost înregistrată de barografele din Londra și Postdam. Seismografele au înregistrat cutremure în Europa, America și Australia. Unda de șoc a ajuns după opt ore la Washington, iar în 31 de ore a făcut înconjurul Pământului.

Unul dintre cele mai ciudate efecte ale exploziei a fost o lumină persistentă, răspândită la scară mondială. În următoarele trei nopți de după explozie, în câteva capitale europene se putea citi ziarul afară, fără vreo sursă artificială de lumină.

Rușii au început studierea ciudatului fenomen în anul 1921. A fost lansată teoria că un meteorit sau un asteroid a lovit Pământul.
Leonid Kullik s-a deplasat împreună cu mai mulți cercetători în Siberia, în speranța că vor recupera cantități mari de fier generate de impactul meteoritului.

Spre surprinderea lor, nu au descoperit nici urmă de crater. Totuși, terenul păstra urmele dezastrului. Pe o suprafață de 50 kilometri pătrați copacii erau arși și culcați la pământ. În anul 1946, după ce americanii au bombardat orașele Hiroshima și Nagasaky,