Angelica vindeca foarte multe boli

Angelica vindeca foarte multe boli

In scop medicinal se foloseste toata planta, de la frunze si flori pana la radacina, care se recolteaza primavara sau la sfarsitul verii, in primul an de viata al plantei

Desi este o planta ierboasa, angelica, plata îngerilor, atinge dimensiuni impresionante, tulpina sa puternica putand depasi doi metri inaltime. Are flori albe, dispuse in umbrele mari, globulare, seminte cu gust astringent-aromat si un rizom din care se desprind radacini lungi. Este o planta iubitoare de umezeala si lumina, mare amatoare de pamanturi afanate si grase, bogate in substante nutritive.

Creste in zona montana si submontana, la 500-1500 de metri, prin locuri pietroase si umede, pe malul apelor, la margini de padure. Fiind declarata monument al naturii, angelica nu se recolteaza din flora spontana, ci numai din culturi.
In traditia romaneasca, angelica este o planta cu insusiri magice. Asa cum arata si numele se zice ca are puterea de a atrage protectia ingerilor. Raspandita si in alte tari ale Europei, angelica era considerata in Evul Mediu un adevarat panaceu. In secolul al VII-lea, de exemplu, este consemnata salvarea de la moarte a unui intreg oras, in timpul unei epidemii de ciuma, cu ajutorul angelicai. De altfel, planta intra in componenta diverselor elixiruri benedictine (ordinul calugaresc al benedictinilor cunostea enorm de multe secrete de vindecare cu plante), precum si in misteriosul „teriac venetian”, un remediu alchimic, care intra si astazi in componenta bitterului suedez original.

Pintea, celebrul haiduc din Muntii Gutaiului, cunostea si el miraculoasa forta de tamaduire a plantei. Se spune ca in traista sa din piele avea mereu clondirul cu palinca, in care lasa la plamadit angelica, un elixir care il apara nu doar de ciuma si de holera, ci si de suparari, sminteala si lingori. In popor, angelica era folosita in scaldatorile copiilor care plangeau ori care erau urmariti de boli, pentru ca se credea ca au fost parasiti de ingerul pazitor, care era chemat inapoi de puterea plantei. In Ardeal, o inghititura de palinca, in care se macerasera seminte si tulpini de angelica, era un remediu traditional pentru dureri de stomac, raceli si gripe, reumatism, indispozitie si depresii cauzate de vremea friguroasa si rea. Se mai spunea ca batranilor le reda parte din vigoarea si bucuria tineretii.



Legenda spune ca Arhanghelul Rafael ar fi lasat aceasta planta pe pamant ca sa-i protejeze pe oameni de ciuma. De-a lungul timpului, insa, tratamentele cu angelica au fost folosite cu succes pentru fortificarea organismului, pentru revenirea poftei de viata, combaterea depresiei si indigestiei, reglarea ciclului menstrual.

In scop medicinal se foloseste toata planta, de la frunze si flori pana la radacina, care se recolteaza primavara sau la sfarsitul verii, in primul an de viata al plantei. Partile superioare ale plantei, cele de deasupra pamantului, adica, se recolteaza in iunie si iulie. Planta se usuca imediat dupa recoltare si trebuie tinut minte ca se foloseste numai un an.

Datorita proprietatilor sale diuretice, sudorifice, antibiotice si digestive, angelica se recomanda, starilor depresive, astenie, isterie, afectiuni psihosomatice; dificultate de concentrare, intarziere de dezvoltare mentala la copii; bulimie; colita de fermentatie, colita de putrefactie, gastrita hipoacida, indigestie; anorexie, anorexie psihica, digestie dificila; epidemii de gripa, epidemii diverse; tulburari de ciclu menstrual, dereglari hormonale la femei, insotite de simptome diverse (acnee, hirsutism, tesut adipos in exces); cancer; boli infectioase grave (TBC, hepatita virala); scleroza in placi; paralizie.

Prin calitatile sale tonice si psihotrope, ea este capabila sa elimine starile de blocaj ale celor grav bolnavi, stari caracterizate prin inapetenta, voma, apatie, pesimism si absenta dorintei de a trai, de a lupta cu boala. Sunt numeroase cazurile in care, desi boala este vindecabila, pacientul nu este capabil sa sustina lupta cu el insusi, care este, de fapt, si cea mai grea. Angelica, alaturi de rugaciune, este un remediu cu adevarat magic in aceste stari-limita, in care este nevoie de o sustinere adecvata, pentru ca pacientul sa poata depasi pragul critic.

Angelica se administreaza sub forma de infuzie, decoct si macerat. Infuzia de angelica se prepara turnand o cana de apa fierbinte peste o lingura de planta maruntita, asta insemnand radacini, seminte si tulpini de planta, in parti egale. Se acopera vasul si se lasa la infuzat timp de 10-15 minute dupa care se strecoara. Se recomanda cald, cate doua-trei ceaiuri pe zi, inainte de mese.
Decoctul se obtine punand la fiert 10-15 grame de radacina uscata, intr-o jumatate de litru de apa. Se fierbe la foc mic timp de 10-15 minute, se strecoara si se pot bea doua-trei cani pe zi, inainte de mese.

Decoctul de seminte de angelica se obtine fierband timp de cinci minute o lingurita de seminte intr-o jumatate de litru de apa. Se lasa la infuzat timp de zece minute, dupa care se poate indulci cu miere de albine. Se recomanda cate doua cani pe zi.
Maceratul de angelica:

– 2 lingurite de pulbere de angelica se pun intr-un litru de apa la macerat, de seara pana dimineata; dimineata, maceratul se filtreaza si se pune la racoare. Se beau patru cani (250 ml) de macerat pe zi.
Pulberea de angelica:

– florile, tulpinile si semintele se macina fin cu rasnita electrica de cafea sau se zdrobesc bine in piua. Apoi, pentru a elimina elementele dure care ar putea leza mucoasa bucala, se cerne pulberea prin sita de faina alba. Pulberea fina rezultata se pastreaza la loc intunecos si rece, de preferinta in borcanele de sticla bine inchise. Termenul de valabilitate a pulberii este de doua saptamani, dupa care mai trebuie macinata o portie.

Tinctura de angelica:

– intr-un borcan cu filet se pun 100 g de angelica (aproximativ 20 de linguri de pulbere obtinuta prin macinare cu rasnita electrica de cafea), 250 ml (o cana) de apa si 250 ml alcool alimentar de 90 de grade. Se lasa totul sa se macereze 7 zile, apoi se scoate si se filtreaza prin tifon. Tinctura se pastreaza in sticle bine inchise, la loc intunecos si racoros.

Plamadeala de angelica in tuica: se face cu planta proaspata. O mana de tulpini, frunze, flori si seminte verzi de angelica se toaca foarte marunt pe o planseta de lemn, dupa care se pun intr-o sticla cu gatul larg, cu tot cu sucul rezultat. Imediat dupa aceea, pentru ca planta sa nu apuce sa se oxideze, se toarna peste ea o jumatate de litru de rachiu tare (40 de grade). Se lasa la macerat o luna intreaga, agitandu-se de trei ori pe zi sticla, dupa care se filtreaza printr-un tifon subtire, pliat in doua. Se pastreaza la loc intunecos si rece.

Recomandari:

– macerat la rece din angelica pentru stari depresive, astenie, isterie, afectiuni psihosomatice.
Se recomanda o cura de minimum o luna, cu macerat la rece de angelica. Se beau 4 cani (250 ml) de macerat pe zi. Pe parcursul tratamentului, se exclude consumul de alcool, cafea si tutun.

– uleiul volatil din semintele de angelica impotriva dificultatilor de concentrare, intarziere de dezvoltare mentala la copii.
Uleiul este un excitant cerebral foarte bun. Se foloseste maceratul de angelica (3 pahare pe zi), in care se adauga 2 lingurite de pulbere de pelin si 2 lingurite de pulbere de menta. Se amesteca bine si se bea.

– tinctura de angelica impotriva bulimiei: 1 lingurita intr-un pahar de apa, de 3-4 ori pe zi, inainte de masa).

– pulbere de angelica impotriva indigestiei, anorexiei, anorexiei psihice, digestiei dificile Inainte de a manca, se ia o jumatate de lingurita de pulbere de angelica, care se tine sub limba 15 minute, dupa care se inghite cu apa. Se iau de patru ori pe zi.
In cazul in care puterea de digestie este foarte redusa, se adauga putina pulbere de tintaura sau de anghinare. O lingurita de trei ori pe zi, pe stomacul gol, inainte de masa.

Daca senzatia de voma este foarte puternica, atunci se administreaza cu putina menta. Angelica este contraindicata femeilor in perioada de graviditate, avand proprietati avortive.

In unele parti ale lumii, angelica se foloseste si in gastronomie pentru aroma sa placuta si gustul inconfundabil, dulce-amarui. Laponii, de exemplu, fierb frunzele si radacina de angelica in lapte, preparand, in acest fel, o supa foarte gustoasa.