Mistere legate de scurgerea timpului

Mistere legate de scurgerea timpului

Scurgerea timpului este și va fi una dintre problemele existențiale ale omenirii. Timpul se scurge la fel pentru toate formele de viață?

Răspunsul specialiștilor este că nu se scurge la fel. Percepția scurgerii timpului este în strânsă legătură cu mărimea formei de viață. Pentru o muscă timpul se scurge în ralenti. O muscă percepe lumina de patru ori mai rapid față de om.

În general, un animal de dimensiuni mici are un metabolism rapid, iar timpul se va scurge mai lent pentru el. Și la oameni sunt diferențe în perceperea timpului. Pentru un bătrân timpul se scurge mai rapid față de percepția pe care o are un copil despre scurgerea timpului, care este una mai lentă.

Timpul se scurge mai repede pe măsură ce îmbătrânim. Omul are capacitatea de a rememora evenimente din trecut, este vorba despre memoria episodică, de a-și face planuri pentru viitor. Au animalele această capacitate?

Teoria conform căreia animalele și păsările nu au memorie episodică a fost combătută cu mai multe experimente pe care unii cercetători le-au realizat.

Un asemenea experiment s-a realizat pe gaițe. Acestea au obiceiul de a ascunde hrana în mai multe locuri. La anumite intervale de timp, gaița revine la ascunzătoare pentru a recupera hrana. Ceea ce este și mai interesant este faptul că pasărea se va deplasa, mai întâi, la ascunzătoarea unde hrana nu rezistă o perioadă mare de timp, se deteriorează.

Gaițele revin la ascunzătorile unde sunt depozitați viermii și mai târziu se deplasează la ascunzătoarea cu arahide. Asistăm la un episod din viața păsărilor pe care specialiștii l-au numit pregătire pentru iarnă sau pentru viitor. Și pentru păsări există o perioadă viitoare. Ele nu sunt ancorate în prezent.

Prin acest experiment s-a demonstrat că o pasăre are capacitatea de a percepe scurgerea timpului și are memorie episodică.

Albinele vizitează florile într-o zi, într-o anumită ordine, în funcție de timpul când acestea își deschid floarea și nu dau greș în această ordine.

În ceea ce privește locul, memoria episodică funcționează la fel de bine. Întotdeauna, berzele revin în România în același loc, același cuib.

Plecarea lor spre țările calde se face în aceeași zi a anului, de Sfânta Marie. Cu câteva zile înainte de plecare, ele fac un adevărat ritual de plecare.

Au fost cazuri în care o pisică sau un câine au fost duși la sute de kilometri de reședința stăpânului și după luni de zile, ca printr-un miracol, animalele s-au întors la stăpânii lor.



Un caz tulburător s-a petrecut în SUA. Stăpânii unei pisici s-au mutat în Florida, la o distanță de 2000 de kilometri de localitatea lor. Au hotărât să abandoneze pisica la vechea reședință.

După câteva luni, s-au trezit cu pisica în Florida. Cum a reușit pisica să străbată o asemenea distanță și cum de a știut destinația stăpânilor, rămâne un mister. În astfel de cazuri putem vorbi despre memorie, orientare, afectivitate.