Mulți cercetători observă cu
îngrijorare dezghețarea tot mai rapidă a permafrostului – sol în
permanență înghețat – din tundra arctică. Fenomenul îi preocupă în cel
mai înalt grad pe climatologi.
S-a vorbit despre „bombă climatică”,
fiindcă există pericolul unei degazeificări rapide a permafrostului.
„Acest risc trebuie evaluat”, spune cercetătorul canadian Florent
Dominé. „Ne îndreptăm spre o catastrofă sau spre o nouă sursă de CO2
căreia va trebui să îi facem față? În prezent, unele studii merg într-o
direcție și altele, în cealaltă, însă toate sunt de acord că problema nu
trebuie ignorată”, adaugă el.
Fenomenul nu este analizat îndeajuns,
nefiind menționat nici chiar în cel mai recent raport al GIEC, sinteza
de referință asupra climei, subliniază acest specialist în zone
înzăpezite, care desfășoară un proiect în Marele Nord canadian, în
cadrul unității de cercetare Takuvik (specialiști francezi și
canadieni). De doi ani, echipa sondează solul, observă ritmul
dezghețului, conținutul de carbon și emisiile de gaze emanate. Ei vor să
afle cum se va descompune materia organică închisă mii de ani într-un
sol dur ca cimentul, dacă va emite CO2 sau metan, cel din urmă cu putere
de încălzire mai mare.
„Dacă totul s-ar transforma în CO2,
concentrația de bioxid de carbon din atmosferă s-ar tripla. Însă, din
fericire, o parte din carbon va fi evacuată sub formă de sedimente în
râuri și oceane. În plus, fenomenul nu va fi instantaneu”, asigură
cercetătorul.
În tundră, Florent Dominé arată un șir de mlaștini, apărute ca urmare a
prăbușirii permafrostului. Ele pot emite de 10-100 de ori mai mult CO2
decât pământul și acum există în Arctica milioane. „Dezghețarea
permafrostului doar a început”, avertizează cercetătorul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu