Efectul Lucifer si constiinta umana

Experimentul Stanford sau Efectul Lucifer, a fost efectuat în anul 1971, de către profesorul Philip Zimbardo. Experimentul este un studiu psihologic efectuat într-o închisoare, în care studenții profesorului au fost gardieni și deținuți.

Au fost selecționați 18 tineri, fiecare dintre ei având un rol bine determinat. Tinerii și-au intrat foarte repede în atribuții, situațiile care au urmat fiind de domeniul paroxismului. Au fost specialiști care s-au opus punerii în practică a unui asemenea experiment, care, în mod vădit, și-a lăsat amprenta asupra subiecților.

Tinerii care au avut rolul de gardieni au trecut, în scurt timp, la măsuri sadice asupra deținuților. Experimentul a depășit cu mult realitatea dintr-o închisoare, latura agresivă, animalică din subiecți, ieșind la suprafață.

S-a constatat că declanșarea comportamentului degradant a fost cauzată de condițiile deosebite la care sunt supuși deținuții dar și gardienii. Un gardian care lucrează opt ore într-o pușcărie se încarcă negativ și poartă cu el amprenta stării de fapt dintr-o închisoare.

Există psihologi care susțin că această încărcătură îi va afecta viața personală, viața de dincolo de gratii. Experimentul s-a realizat în subsolul Universității Stanford, unde au fost create exact condițiile dintr-o închisoare.

Gardienii purtau uniformă kaki și ochelari de soare, pentru a evita contactul ochi în ochi.
Mulți dintre gardieni rămâneau peste program, din dorința de a face munci suplimentare și implicit de a câștiga bani.

Regulamentul pe care un gardian trebuia să-l respecte era unul foarte stric. În fiecare zi, profesorul le recitea regulamentul, șocul psihologic era inevitabil, în care era prevăzut faptul că datoria lor era de a crea frică, ordine. Gardienilor li se insuflase ideea că sunt niște dumnezei, care fac legea în închisoare.

Studenții care urmau să devină prizonieri au fost rugați să rămână acasă și să aștepte momentul începerii experimentului. Aceștia au fost ridicați de la locuințele lor, cu ajutorul polițiștilor, care au susținut acest experiment, și acuzați de fapte ilegale.

Au fost amprentați și duși la închisoare. Profesorul a constatat că subiecții care erau deținuți, au acceptat tratamentul inuman la care au fost supuși, fără a-și cunoaște drepturile pe care le-ar fi putut avea. În scurt timp, deținuții au început să prezinte devieri emoționale și comportamentale. Un singur deținut a făcut greva foamei, ca semn de protest, față de tratamentul pe care-l suporta. Ceilalți deținuți nu l-au mai considerat unul de al lor, au fost convinși că gestul său le va provoca necazuri.

Toți deținuții deveniseră obedienți și suportau toate practicile l-a care recurgeau gardienii. Criticile unor psihologi au fost foarte aspre cu privire la acest experiment, care a adus devieri comportamentale și emoționale subiecților, observate și după terminarea experimentului. S-a spus că au fost depășite limitele morale și etice impuse de meseria de psiholog. Experimentul s-a numit Efectul Lucifer