Cum putem distinge frica normală
de o fobie? Fobia se referă la o frică excesivă, față de un obiect, o
situație, o circumstanță. Frica și fobia se diferențiază prin
intensitatea reacțiilor. Persoanele care au fobii își recunosc frica,
fără a o putea explica rațional.
Statistic vorbind, femeile au mai multe
fobii față de bărbați. Cercetătorii canadieni consideră că fobiile apar
ca urmare a unui cumul de factori genetici, socio-economici,
profesionali, cognitivi, de stres. Fobiile apar, în general, ca urmare a
unor traume fizice sau psihologice.
O altă ipoteză care se referă la modul
cum funcționează frica este cea legată de amygdala, o structură care
este situată în profunzimea creierului. A nu se confunda cu
amigdalele. Amygdala înmagazinează tot ce înseamnă emoții și se
declanșează în momentul în care suntem în pericol.
Studiile cercetătorilor au demonstrat că
un animal care nu are amygdală nu mai are sentiment de frică. Un
șoarece nu se mai teme de o pisică. Ce se întâmplă cu oamenii care au
afectată amygdala? Același lucru ca și la animale. Puse în fața unor
situații periculoase, aceste persoane nu au sentimentul de
frică. Conform specialiștilor, oamenii sunt programați să aibă frică.
Frica naște la nivelul creierului un mecanism de apărare.
Vin fobiile de undeva dintr-o viață
anterioară? Regresia hipnotică a demonstrat acest lucru. Subiectul care a
fost supus unei ședințe de hipnoză, descrie fapte, acțiuni, dar și
emoții, frică, traume, pe care le-a trăit într-o viață anterioară. Se
pare că fobiile au legătură cu traume pe care le-am trăit în alte vieți.
Renumitul psiholog Jan Stevenson a
studiat sute de copii, fără a recurge la hipnoză, care vorbeau despre
întâmplări din vieți anterioare. A fost clar pentru psiholog că anumite
fobii ale acestor copii erau rezultatul unor întâmplări nefericite în
viețile anterioare.
Stevenson susține că un copil care nu a
luat contact cu înălțimea, cu un animal, cu apa, nu are de ce să aibă o
fobie în acest sens. Explicația este simplă. Într-o viață anterioară s-a
produs o traumă care chiar ar fi produs moartea.
Este celebru cazul copilului turc, care s-a născut fără o ureche. Fobia sa era cea legată de armament și războaie.
Supus unei ședințe de hipnoză, şi-a descris sfârşitul dintr-o viață
anterioară. Murise împușcat în cap, iar urechea îi fusese sfârtecată. În
viața prezentă preluase nu numai trauma morții, dar și handicapul de a
nu avea o ureche.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu