Teorie SOC, civilizatiile extraterestre din jurul nostru

Teorie SOC, civilizatiile extraterestre din jurul nostru

Omenirea nu a gasit pana acum alte civilizatii inteligente pentru simplul motiv ca, in Universul care ne inconjoara pot exista „gasti” formate de extraterestrii, care comunica activ intre ele, dar isi ascund prezenta, sustin autorii unui articol pubicat in Arxiv.org.

Astronomul scotian Duncan Forgan, de la Universitatea Saint Andrews, si-a propus sa verifice veridicitatea asa numitului paradox Fermi (dupa numele fizicianuui Enrico Fermi), denumit de oamenii de stiinta „Clubul galactic” sau „Gradina zoologica galactica”.

Se merge pe ideea ca nu Terra nu a luat inca legatura cu alte civilizatii pentru ca acestea nu vor sa fie vazute de oameni, comunicand intre ele in cadrul unui fel de „club al civilizatiilor galactice”, din care Pamantul nu merita, deocamdata, sa faca parte.

O idee care are, desigur, adepti si opozanti, care sustin ca o astfel de organizare nu poate, pur si simplu, exista, din cazua dificultatilor de comunicare si a imposibilitatii de a-i tine tot timpul la distanta pe „barbarii” de pe Pamant.

Forgan a incercat sa calculeze daca, inr-adevar, un astfel de „club al civilizatiilor” ar putea  mentine o disciplina de fier pe „arena galactica”.

Cercetatorul a ajuns la concluzia ca formarea unui „club compact al extraterestrilor” este, de fapt, imposibila din cauza distantelor uriase dintre diferite colturi ale Galaxiei, dar existenta mai multor coalitii locale, capabile sa „discute” intre ele poate rezolva problema „izolarii” Terrei

In opinia lui Forgan, numarul acestor „gasti” ar depinde de durata perioadei dintre aparitiile unor noi civilizatii – cu cat este mai mare, cu atat mai multe grupuri de extraterestrii va exista in Calea Lactee. Desigur, subliniaza Forgan, aceste calcule nu demonstreaza ca astfel de cluburi ar exista cu adevarat. Pur si simplu, ele arata ca in Univers nu poate fi vorba despre un singur „club galactic”.

Continue reading

Universul

Descoperire care s-a facut in Romania

Descoperire care s-a facut in Romania

Sputnik News a publica în octombrie 2016 o știre despre o descoperire care s-a făcut în România. Este vorba despre un obiect din aluminiu care are o vechime de 250000 de ani și a fost descoperit lângă Aiud.

Cu toate că obiectul a fost descoperit în anul 1973, misterul în jurul lui este de nedezlegat. Obiectul are în structura sa, peste 90% aluminiu. Se cunoaște faptul că aluminiul a fost produs acum 200 de ani.

Acest paradox între vechimea obiectului și structura lui i-a făcut pe cercetătorii români să emită ipoteza că este de origine extraterestră. Testele de laborator au fost efectuate în Elveția.

În articol se mai spune că regimul comunist a interzis publicarea acestei informații.

Învestigarea fenomenului OZN are o anumită tradiție și în România. Interesul a sporit după anul 1968, când au avut loc două evenimente. Piloții unui zbor TAROM au semnalat prezența unui OZN în apropierea navei și în 17 și 18 august același an, mai mulți turiști au observat și fotografiat un OZN care a survolat pădurea Hoia Baciu de lângă Cluj.

Prima aterizare a unui OZN în România, atestată științific s-a produs în anul 1972, în satul prahovean Valea Plopului. Bucureștiul a fost vizitat în mai multe rânduri de OZN-uri. În acest sens stau mărturie imaginile de pe ecranul radarului de la aeroportul Otopeni.

Cele patru obiecte misterioase au survolat cartierul Pantelimon, mai multe minute. În anul 1984, angajații de la baza militară Alexeni, Ialomița, au fost martori la apariția unor obiecte zburătoare care au staționat deasupra bazei.

O altă întâmplare s-a petrecut în anul 1992. Trei elicoptere de la baza Boboc, care aveau la bord nouă persoane, au fost urmărite de un OZN câteva minute. Comandantul bazei a ordonat discreție totală asupra acestui incident.

În anul 2011, deasupra localității Luncani, localnicii au putut observa un glob de dimensiuni mari care avea culoarea portocalie.

În anul 1991, un grup de turiști format din șapte persoane care se aflau în munții Retezat a fost martor la apariția unor lumini pe cer, care timp de 30 de minute au efectuat un adevărat dans.

Deasupra lacului Cinciș, mai mulți turiști au fost martori la apariția unor sfere luminoase care au staționat deasupra lacului aproape o oră.

Continue reading

sfere luminoase

De ce nu descoperim nicio specie de extraterestri

De ce nu descoperim nicio specie de extraterestri

Doctorul Werner von Braun este considerat părintele astronauticii moderne. El a fost director NASA și în această calitate a declarat că vechile textele din rulourile descoperite în Israel dau instrucțiuni foarte precise cu privire la modul cum trebuie construită o farfurie zburătoare.

Braun făcea referire la Cartea lui Ezechil unde este descris un vehicul temporal celest. Acest obiect zburător este numit Carul lui Dumnezeu care a venit din ceruri cu creaturi cu patru fețe.

După evenimentele din 1990 petrecute deasupra Belgiei, când mai multe săptămâni au putut fi observate OZN-uri sub formă triunghiulară de dimensiunile unui teren de fotbal, acest fenomen se repetă în regiunea walonă a Belgiei.

De la începutul anului și până în prezent au fost observate peste 100 de OZN-uri. În anul 1990, în regiunea Charleroi, un OZN de dimensiuni foarte mari a staționat deasupra unei platforme industriale, mai multe minute.

Panica i-a cuprins pe locuitorii din zonă, la fața locului deplasându-se poliția și jandarmeria.
De când a fost lansată sonda Kepller, în anul 2009, au fost descoperite peste 1000 de planete pe care există condiții de viață.

Cu toate acestea, specialiștii invocă tot mai des celebrul Paradox al lui Fermi. Nu suntem singuri în Univers dar, unde sunt celelalte civilizații?

Revista Live Science a publicat un articol în care se susține că probabilitatea ca omenirea să fie singura civilizație din Univers este nulă. Se presupune că există peste 1000 de civilizații în galaxia noastră.
În această revistă este prezentat un document, întocmit în anul 1931, de către un țăran din Poitiers, Franța. Documentul este un fel de testament care era adresat fiului său.

După moartea țăranului, în anul 1938, fiul intră în posesia documentului. În perioada 1928-1931, țăranul susținea că a fost răpit de extratereștri și timp de trei ani, aceștia au făcut experimente pe el.

Jurnaliștii au făcut investigații și s-a adeverit că respectivul țăran a fost dispărut timp de trei ani, după care s-a întors la familie cu o mare cantitate de aur.

Vă reamintesc faptul că, în anul 1931, despre fenomenele extraterestre se cunoștea sau se vorbea foarte puțin. În descrierea pe care țăranul o face în document, frapează termenii pe care-i utilizează, dar și descrierile privind tehnologia utilizată de extratereștri.

Un țăran neinstruit a reușit să facă o descriere amănunțită a unor procedee tehnologice de mare rafinament, pe care omenirea le-a cunoscut și aplicat, mulți ani mai târziu, iar pe altele nu le cunoaște. El descrie diferite forme de energie care sunt necunoscute omenirii.



În ceea ce privește extratereștrii aceștia au părăsit planeta pe care locuiau pentru că în urma coliziunii cu un alt corp ceresc, aceasta a fost distrusă.

Ceea ce este spectaculos în acest document este faptul că, în urma analizei, documentul a fost scris în anul 1931, de către celebrul țăran. Fiul acestuia susține că la revenirea tatălui său, acesta avea o cantitate mare de aur.

Continue reading

specie extraterestra

Creierul este un microunivers

Cântărește 1400 grame și are mai multe conexiuni decât numărul de stele cunoscut. Are peste 100 de milioane de neuroni. Creierul este un microunivers. Transformă lumina în imagini, sunetul în limbaj, limbajului dă sens. După moarte, creierul continuă să transmită semnale timp de 37 de ore.

Care sunt cauzele pentru care nu folosim creierul la parametri maximi? Cercetătorii susțin că nu suntem pregătiți pentru o astfel de performanță. Poate că nu suntem programați pentru așa ceva.
Utilizăm mai puțin de 10% din capacitatea creierului. Creierul are două părți și fiecare procesează lumea în mod diferit.

Emisfera stângă este verbală, crează, interpretează limbajul. În jurul urechii sunt mici aglomerări de neuroni care fac posibil acest lucru. Dacă se produc leziuni în această parte, omul nu mai poate vorbi, nu mai poate înțelege limbajul.

Partea stângă percepe lumea în mod logic. Partea dreaptă nu percepe lumea în mod logic. Este zona paradoxurilor. Corpul calos care este un fascicol de fibre nervoase și se află între cele două emisfere, face ca cele două părți să funcționeze normal și să se coordoneze.

Cu cât există mai multe conexiuni în corpul calos, cu atât comunicare între cele două emisfere este mai eficientă. Omul poate gândi simultan atât cognitiv, cât și intuitiv, simultan, grație celor două emisfere.
Pe măsură ce viața noastră devine tot mai complexă, activitatea creierului trebuie stimulată. S-au făcut teste cu ajutorul sunetelor și s-a constatat că aceste modifică în sens pozitiv activitatea creierului.

Sunetele modifică starea de conștiință, duce la creșterea creativității și a inteligenței. Cele mai influente sunete care acționează asupra creierului sunt sunetul apei curgătoare, sunetul focului care arde, râsul.

Există și reversul medaliei. Sunetele puternice pot ucide o persoană. Zgomotul acționează ca o armă letală asupra creierului. Primele simptome sunt greața, amețeala, pierderea vederii, dezorientarea.

Un zgomot de peste 210 decibeli ucide, distruge creierul și organele interne.
Încă din anul 1980, Laboratorul National Lawrence Livermore, SUA , a realizat un dispozitiv numit bomba pentru creier.

Dispozitivul produce microunde capabile de a incapacita mințile adversarilor. De mai bine de 25 de ani, microundele sunt folosite și în spionaj. Fenomenul se numește Disoluție Electronică a Memoriei.
Memoria este distorsionată iar percepția timpului distrusă.

Continue reading

paradox

Timpul poate mergem inapoi?

Timpul s-ar putea derula dinspre viitor spre trecut, lucrurile pot exista simultan în multiple stări, iar vechea dilemă a copacului care se prăbușește într-o pădure ar putea să nu fie legată doar de prezența unui martor care să-l audă căzând ci și, cumva, de a ști dinainte dacă va fi sau nu văzut, conform unui nou studiu publicat de revista Nature Physics, informează site-ul secondnexus.com.

În general cu toții suntem de acord că trecutul este cel ce influențează prezentul care la rândul său influențează viitorul. Probabil că aproape nicio persoană care nu suferă de afecțiuni psihice sau nu este sub influența drogurilor nu ar putea susține că evenimentele viitoare le pot influența pe cele din trecut. Și totuși acest lucru ar putea să se schimbe în lumea plină de paradoxuri a fizicii cuantice.

Pentru un om obișnuit, înțelegerea lumii observabile, dominată de fizica newtoniană, clasică, ține de „bunul simț”. Timpul se scurge dinspre trecut spre viitor, lucrurile nu pot exista decât într-un singur loc într-un anumit timp, iar dacă un copac cade într-o pădure fără ca nimeni să-l observe va produce un sunet. Niște fizicieni de la Universitatea Națională din Australia (ANU) nu sunt însă de acord că lucrurile sunt atât de simple.

Noul studiu publicat în Nature Physics „demonstrează că totul ține de măsurarea directă”, susține profesorul asociat Andrew Truscott de la Research School of Physics and Engineering din cadrul ANU. „La nivel cuantic, realitatea nu există dacă nu este observată direct”, a adăugat el.

Această concluzie aparent absurdă derivă din rezultatele a două experimente, dintre care unul mai vechi, un „clasic” pentru fizica cuantică și unul care a fost încheiat cu succes în urmă cu doar câteva săptămâni.

Experimentul clasic:

Oamenii de știință au observat de mult timp comportamentul ciudat al particulelor de lumină, fotonii, în cadrul așa-numitului Experiment al celor două fante. Atunci când lumina a fost proiectată asupra unui ecran în care se află două fante înguste, fotonii s-au comportat într-un mod neprevăzut, de-a dreptul schizoid. Experimentul implică o configurație simplă, un „tun” care trage cu particule de lumină (fotoni), unul câte unul prin două fante mici dintr-un ecran — un laser care produce lumina. Lumina este atenuată în așa fel încât să emită doar câte un singur foton. Acești fotoni trec prin cele două fante, existând și o cameră care înregistrează tiparul din spatele ansamblului celor două fante. De vreme ce fotonii trec unul câte unul, unii printr-o fantă, alții prin cealaltă, ar trebui ca ei să lase o urmă cu două dungi pe perete, dar nu se-ntâmplă acest lucru. În schimb aceștia creează în mod misterios mai multe dungi, dincolo de locurile de pe perete corespunzătoare fantelor de trecere. Acesta ar fi rezultatul așteptat atunci când o rază constantă de lumină s-ar răspândi pe perete ca o undă. Rezultatul care se obține ar fi posibil numai dacă particula ar trece prin ambele fante în același timp, cu alte cuvinte, particula este în două locuri deodată în același timp. Atunci când sunt puși senzori în jurul fantelor pentru a urmări fotonii, acest tipar de undă dispare. Dacă excludem senzorii din experiment, patternul de undă revine. Acest lucru sugerează că putem schimba modul în care se comportă realitatea pur și simplu prin observarea directă. Cu alte cuvinte realitatea însăși nu ar fi reală. Celebrul fizician austriac Anton Zeilinger consideră că răspunsul modern la această întrebare este că drumul fotonului nu este un element al realității. Acest experiment poate fi replicat și cu electroni și cu orice alt tip de particulă.

Acest principiu se află în centrul fizicii cuantice. O particulă așa cum este fotonul se comportă ca și când ar avea mai multe stări indefinite, în suspensie. Ea nu are proprietăți fizice și este definită în schimb de un set de probabilități conform cărora ar putea exista într-una sau alta din respectivele stări. Aceste probabilități nu sunt doar rezultatul unor teorii bombastice din fizica modernă ci se află la baza noțiunilor noastre moderne de chimie și fac posibile tehnologii precum microprocesoarele și reacțiile nucleare. Modernitatea nu ar fi existat așa cum o cunoaștem fără aceste proprietăți bizare ale particulelor.

Aici intervine cea de-a doua ciudățenie: Atunci când fizicienii observă un foton în mod direct, în cadrul unui experiment, însuși faptul că este observat îl face să cadă într-una dintre cele două stări posibile ale sale — fie particulă, fie undă. Orice ar face oamenii de știință, ori de câte ori observă în mod direct un foton este ca și când chiar fotonul „ar decide” cum să fie văzut. Astfel, se crede că actul de a observa aduce fotonul din tărâmul cuantic al probabilităților în cel real. Acest principiu este explicat de celebra paradigmă a pisicii lui Schrödinger unde o pisică ipotetică, pusă într-o cutie închisă alături de niște otravă, nu este nici vie, nici moartă, până când deschidem cutia și operăm o observație directă asupra sa.

Cel de-al doilea experiment:

Această concluzie bizară conform căreia actul de observație directă definește realitate (realitatea nu există în afara observației) circulă de mult timp în rândul fizicienilor, fiind susținută și de un experiment propus de americanul John Wheeler încă din 1978, experiment despre care se credea că nu va putea fi niciodată pus în practică. Din acest motiv a primit numele de „Experimentul cognitiv al alegerii întârziate” (cognitiv pentru că nu putea fi pus în practică). Acest experiment își propunea să răspundă la o întrebare aparent simplă: Când mai exact un foton alege să se comporte ca o particulă sau ca o undă? Atunci când este tras, înainte de a trece prin fantă sau poate după ce a trecut de fantă?

John Wheeler a propus în experimentul său cognitiv introducerea unui al doilea ecran, dar doar după ce fotonul a trecut deja de primul ecran. Introducerea acestui al doilea ecran ar fi o decizie aleatoare în cadrul experimentului — uneori se introduce al doilea ecran, alteori nu. De asemenea, atunci când este introdus în experiment, acest al doilea ecran este conceput să producă același timp de interferență ca și primul ecran. Astfel, teoretic, un om de știință ar fi putut urmări în ce stare se află fotonul după ce a trecut de primul ecran și dacă rămâne în aceeași stare și după ce trece de al doilea.

Dificultatea tehnică a fost că nimeni nu a reușit să introducă în experiment cel de-al doilea ecran la timp, imediat după ce fotonul a trecut de primul ecran și înainte de a ajunge la perete. Această problemă părea insurmontabilă până acum câteva săptămâni. Echipa de fizicieni australieni a transformat acest experiment de gândire într-unul cât se poate de concret, de laborator, cu ajutorul unei instalații de lasere. Subiectul lor de experiment nu a fost însă un foton ci un atom de heliu, care deși este mult mai masiv decât un foton, ar trebui, din punct de vedere teoretic, să aibă același comportament în cadrul experimentului — și anume să existe într-o stare indefinită și apoi, odată observat, să se comporte fie ca o particulă fie ca o undă. Laserele au fost folosite pe post de grilaje, unul în fața celuilalt, iar cel de-al doilea laser era pornit aleator, în cadrul experimentului.

Rezultatul acestui experiment este chiar mai ciudat decât se așteptau fizicienii specializați în domeniul cuantic: De fiecare dată când cele două grilaje laser erau pornite, atomii de heliu s-au comportat mereu ca unde. De fiecare dată când al doilea grilaj laser nu era introdus în sistem, atomul de heliu a trecut prin sistem sub formă de particulă. Ceea ce este fascinant, sau de-a dreptul înfricoșător, este că decizia privind prezența celui de-al doilea grilaj laser în sistem a fost cu totul aleatoare și din punctul de vedere al atomului de heliu care tocmai a trecut de primul grilaj, nici măcar nu s-a întâmplat încă !

Cu alte cuvinte, este ca și cum atomul de heliu ar fi putut vedea în viitor și ar fi știut dacă va exista cel de-al doilea grilaj laser chiar în timpul în care trecea prin primul astfel de grilaj. Ori cu alte cuvinte, eventuala prezență în viitor a celui de-al doilea grilaj pare să determine starea din prezent a atomului de heliu care trece prin primul grilaj laser ! Dacă atomul de heliu apare ca particulă sau ca undă este determinat cu precizie de ceva ce încă nu s-a întâmplat, ci urmează să se întâmple în viitor. Pe scurt, viitorul determină prezentul!

Cum este acest lucru posibil? Cum este posibil ca un eveniment viitor — activarea celui de-al doilea grilaj din sistem — să determine starea din trecut a atomului de heliu? Timpul ar trebui să se scurgă înapoi.

Profesorul Andrew Truscott ne oferă explicația: ‘Atomii nu au parcurs distanța dintre punctele A și B. Abia când au fost măsurați, la sfârșitul drumului, a devenit reală una dintre cele două stări posibile, de particulă sau de undă”. Dacă ar fi să credem că acești atomi chiar au ales o anumită cale, sau căi, atunci trebuie să acceptăm că o măsurătoare viitoare determină trecutul acestor atomi, a mai adăugat el.

Ideea că viitorul afectează trecutul are implicații profunde care transcend lumea fizicii cuantice. O astfel de idee pune sub semnul întrebării, spre exemplu, conceptul de liber arbitru. Acest experiment, care va fi fără îndoială repetat, precum și implicațiile sale vor ridica mai multe întrebări decât vor oferi răspunsuri.

Continue reading

universe