Se afișează postările cu eticheta matematica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta matematica. Afișați toate postările

Omul dintr-o dimensiune paralela, Arhimede

Arhimede a fost un om de știință care și-a dedicat viața matematicii și fizicii. S-a născut în Siracuza, în anul 287 î.e.n. A învățat la școala din Alexandria, cea mai renumită în acea vreme.

Era în stare să îmbine logica matematicii cu cercetările practice și de aceea se spune despre el că și-a depășit contemporanii.

Datorită lui mecanismele au devenit unelte care ușurau munca.

Arhimede era atât de concentrat asupra muncii lui încât, atunci când romanii au cucerit orașul în care locuia și i-au spus să părăsească casa, el i-a rugat să mai aștepte până termină de demonstrat o ecuație geometrică. Soldatul și-a pierdut cumpătul și l-a omorât.

El a anticipat știința modernă și a influențat titani ca Galilei sau Newton. O mare parte a vieții și-a petrecut-o în Siracuza, Sicilia. El a fost fiul unui astronom, Phidias și rudă cu regele Hieron al II-lea, tiranul Siciliei.

În tratatul său, Echilibrul planelor el demonstrează legile pârghiilor și investighează centrul de greutate. El a descoperit formulele volumului și a ariei suprafeței unei sfere.

Arhimede a fost pe punctul de a inventa logaritmii, iar estimarea lui că 10 la puterea 63 fire de nisip ar putea umple universul a rămas celebră. Legea flotabilității rămâne una din marile sale descoperiri. Există o poveste în acest sens. Regele Hieron bănuia că o cunună care îi fusese dăruită nu este în întregime făcută din aur, ci conținea și o cantitate de argint.

Arhimede a fost obligat să afle misterul. În timp ce făcea baie, Arhimede se gândea cum să dezlege misterul. El a remarcat faptul că din cadă iese o cantitate de apă egală cu cantitatea dislocată de corpul său scufundat. A ieșit din casă în pielea goală și a strigat evrika, evrika.

El aflase cum se poate măsura densitatea unui obiect de formă neregulată. Pentru verificarea cununii el a introdus-o în apă și a măsurat cantitatea de apă dislocată de ea. Apoi a observat că o cantitate egală de aur pur dislocă o cantitate mai mică de apă. Cununa conținea argint.

Arhimede a inventat șurubul fără sfârșit, un tub cu spirală folosit pentru ridicarea apei. El a mai inventat un planetariu și dioptrul, un aparat cu care măsura diametrul Soarelui.

El susţinea că cei care descoperă ceva fără dovezi, descoperă imposibilul. El a mai inventat mașini balistice care aruncau cu bolovani în invadatori.

Marcellus, generalul roman care a cucerit Siracuza, ar fi dorit să-l prindă viu pe Arhimede, dat fiind potențialul lui de cunoștințe.
La peste un secol de la moartea lui Arhimede, Cicero, administratorul Siciliei, a căutat mormântul lui Arhimede și l-a găsi plin cu rugi și tufișuri. Cicero avea să scrie că printre aceștia a remarcat o coloană mică pe care erau reprezentați un cilindru și o sferă.
Continue reading

Cum putem vorbi cu inteligente cosmice

John Dee (1527-1608) a fost unul dintre faimoşii ocultişti ai lumii. În timp ce lucra la operele sale, undeva prin anul 1581, avu parte de o întâmplare extraordinară. Îi apăru în faţă o fiinţă supraomenească sau, cel puţin, neomenească, înconjurată de lumină. Pentru simplificare, John Dee îl numi “înger”. Acesta îi lăsă o oglindă neagră ce mai există încă la British Museum. E o bucată de antracit extrem de bine lustruită.Îngerul îi spuse că uitându-se în acest cristal va vedea alte lumi şi va putea lua contact cu alte inteligenţe decât cele umane, idee extrem de modernă. El îşi notă conversaţiile pe care le avu cu aceste fiinţe non-umane şi unele fură publicate, în 1659, de către Meric Casaubon, sub titlul “O relatare adevărată şi fidelă a ceea ce s-a petrecut între doctorul John Dee şi unele spirite”. Câteva alte conversaţii sunt inedite şi manuscrisele se află la British Museum.
Cea mai mare parte a notelor luate de John Dee şi cărţile pe care le pregătea au fost, după cum vom vedea, distruse. Totuşi, ne rămân suficiente elemente pentru a putea reconstitui limba vorbită de aceste fiinţe, pe care Dee o numea “limba enochiană”. Este ori prima limbă sintetică, ori prima limbă non-umană de care avem cunoştinţă. În orice caz, e o limbă completă, care are un alfabet şi o gramatică. Printre textele în limba enochiană care ne-au rămas, unele sunt de o matematică mai avansată decât era această ştiinţă în epoca lui John Dee.
Limba enochiană a stat la baza doctrinei secrete a faimoasei societăţi Golden Dawn, de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Dee îşi dădu seama curând că nu reuşea să-şi amintească discuţiile avute cu vizitatorii străini. Pe atunci nu exista nici un dispozitiv de înregistrare mecanică a vorbelor. Dacă ar fi putut dispune de un fonograf sau de un magnetofon, destinul lui Dee şi, poate, al lumii s-ar fi schimbat.
Din nefericire, Dee avu o idee care-l duse la pierzanie. Totuşi, era perfect raţională: să găsească pe cineva care să se uite în oglinda magică şi să aibă conversaţii cu extratereştrii, în timp ce Dee ar fi luat note. În principiu, ideea era foarte simplă. Din nefericire, cei doi vizionari recrutaţi de Dee, Barnabas Saul şi Edward Talbott, se dovediră, succesiv, a fi nişte canalii. Se debarasa destul de rapid de Saul, care pare să fi fost un spion în solda inamicilor săi. Talbott, în schimb, care-şi schimbă numele în Kelly, se cramponă. Şi încă atât de tare încât îl ruină pe Dee, îi seduse soţia, îl plimbă prin aproape toată Europa sub pretextul de a face din el un alchimist şi sfârşi prin a-i distruge complet viaţa.
Dee muri în cele din urmă, în 1608, ruinat şi complet discreditat. Regele James I, care-i urmase Elisabetei, îi refuză o pensie şi dânsul muri în mizerie…
Continue reading