Intoarcerea in timp si patrunderea in viitor

Intoarcerea in timp si patrunderea in viitor

Un exemplu ar fi in episodul „Capcanele timpului” din Star Trek.Studierea detailata a fenomenelor care se petrec extrem de rapid (de exemplu o explozie) ar putea fi posibila prin oprirea timpului, derularea lui in sens invers apoi in sens direct dar cu viteza mai mica – in functie de optiunile operatorului.

Crearea unui timp artificial permite persoanelor implicate in activitati periculoase pentru viata sa elimine orice risc.Chiar daca de exemplu se va intampla ceva, toate evenimentele s-ar desfasura intr-un timp artificial controlat efectiv de om; subiectul in cauza ar ramane blocat in timpul sau natural pentru o perioada finita, determinata.

In acest fel notiunea de fantoma ar capata alta sensuri, de exemplu fantoma poate fi acea persoana care, traind intr-un timp propriu artificial ar patrunde in timpul natural din jurul altor persoane pentru care ea le este fantoma.

Cele mai senzationale evenimente din secolele urmatoare ar avea la baza capcanele timpului.

Oprirea fatala a timpului natural ar putea “prelungi” o clipa ( egala cu durata de timp dezvoltata de o particula – cuanta – de timp )la infinit prin oprirea consecutiva a timpului imbricat ( clipe imbricate una in alta ).Daca timpul ar fi format din particule atunci ar exista si antiparticule corespunzatoare.Ce s-ar intampla atunci la intalnirea dintre un cronon cu un anticronon ?

Conditiile intoarcerii in timp si patrunderii in viitor

Posibilitatile de control asupra fenomenului de „curgere” al timpului sunt aproape nule pentru locuitorii mileniului 2.

Motivul este simplu: cu actualele mijloace de cercetare nu putem stabili exact natura timpului fizic.

Elementele chimice sunt formate din atomi,substanta este formata din molecule, lumina din fotoni, atomul este format din particule elementare, protonul este format din cuarci, la fel si neitronul, toata materia este formata din particule elementare.Lumina fizica face parte din materie, atunci de ce nu putem considera timpul ca „ceva” fizic, o forma de existenta fizica ?.

Am ajuns sa descoperim ca si campul magnetic este format din particule fizice – gravitonii.Orice camp de interactiune (electromagnetic de exemplu) este format din particule fizice elementare.

Deci orice forma de existenta din spatiul fizic este format din particule fizice care au proprietatea necesara ca „exista”.Se poate considera ca si vidul absolut sa fie de fapt „eter” daca acest vid e ceva care „exista” si ocupa geometric un volum din spatiul fizic.Stiinta din Star Trek accepta existenta subspatiului si se pare ca in viitorul indepartat vom putea patrunde in „infinit” – infinitul fizic, fie el si mare (daca acceptam infinitul mic – lumea particulelor elementare iar infinitul mare – lumea galaxiilor).

Putem presupune timpul ca format din particule fizice temporare numite crononi masurate doar pe o singura dimensiune si anume a 4-a dimensiune a spatiului – axa timpului.Crononului ii putem atribui valori numerice exprimate fizic in atosecunde (fematosecunde, picosecunde, nanosecunde…) sau in submultiplii mai mici ai secundei.

Daca timpul este o singura dimensiune atunci el nu prea poate fi „localizat” in spatiul tridimensional.

Referitor la ultima teorie, adica timpul este un sistem real care exista “de la inceput pana la sfarsit”, sau in totalitate in intregime in universul fizic,se pot face unele comentarii.

Daca timpul “exista in intregime” atunci exista un inceput si un sfarsit al lui. Deci fiecare moment exista in acelasi timp cu celelalte. De exemplu daca presupunem ca astazi incepe constructia unei nava spatiale, tot astazi noi putem faca in asa fel astfel incat sa vedem nava terminata; adica ne-am putea transfera in alt timp, undeva in viitor ( dar in acelasi intreg temporal ) unde am vedea nava terminata.

Daca am avea posibilitatea sa ne transferam dintr-un timp in altul, atunci am putea alege sa ne traim viata numai in anii care ne par favorabili la infinit !!!. Odata iesiti din timpul curent, si plasati in alte coordonate temporale, nu ne-am mai putea reintoarce in acel timp curent.

Presupunem ca trecutul, timpul curent si viitorul sunt formatiuni temporare independente.Atunci este posibila patrunderea in trecut, dar ca simpli spectatori, neputand schimba nimic din cursul evenimentelor, iar civilizatiile trecutului nu ne-ar putea detecta.

Patrunderea in viitor ar putea fi imposibila deoarece, inchipuitiva ca undeva in viitor evenimente negative, ca de exemplu catastrofe sau razboaie ce pot fi prevenite astfel incat ele sa nu mai aiba loc – deci ar fi usor pentru noi din tinpul curent sa prevenim acele evenimente nefavorabile, si deci evenimentele viitorului nu ar mai exista deoarece noi le-am schimbat , adica ceea ce am vazut noi ar fi imagini false ale viitorului !

Daca am fi spectatori inumani inactivi si ireali am putea probabil sa cercetam “intregul temporal” dar atunci ar trebui mai intai sa detectam timpul curent sau prezentul si apoi sa cercetam trecutul si viitorul fara sa putem modifica ceva in prezent.

In unele episoade din Star Trek se vorbeste despre transferuri temporale, timp auxiliar, deci ideea pare realizabila deoarece se poate explica stiintific.

Continue reading

viitor

Omul dintr-o dimensiune paralela, Arhimede

Omul dintr-o dimensiune paralela, Arhimede

Arhimede a fost un om de știință care și-a dedicat viața matematicii și fizicii. S-a născut în Siracuza, în anul 287 î.e.n. A învățat la școala din Alexandria, cea mai renumită în acea vreme.

Era în stare să îmbine logica matematicii cu cercetările practice și de aceea se spune despre el că și-a depășit contemporanii.

Datorită lui mecanismele au devenit unelte care ușurau munca.

Arhimede era atât de concentrat asupra muncii lui încât, atunci când romanii au cucerit orașul în care locuia și i-au spus să părăsească casa, el i-a rugat să mai aștepte până termină de demonstrat o ecuație geometrică. Soldatul și-a pierdut cumpătul și l-a omorât.

El a anticipat știința modernă și a influențat titani ca Galilei sau Newton. O mare parte a vieții și-a petrecut-o în Siracuza, Sicilia. El a fost fiul unui astronom, Phidias și rudă cu regele Hieron al II-lea, tiranul Siciliei.

În tratatul său, Echilibrul planelor el demonstrează legile pârghiilor și investighează centrul de greutate. El a descoperit formulele volumului și a ariei suprafeței unei sfere.

Arhimede a fost pe punctul de a inventa logaritmii, iar estimarea lui că 10 la puterea 63 fire de nisip ar putea umple universul a rămas celebră. Legea flotabilității rămâne una din marile sale descoperiri. Există o poveste în acest sens. Regele Hieron bănuia că o cunună care îi fusese dăruită nu este în întregime făcută din aur, ci conținea și o cantitate de argint.

Arhimede a fost obligat să afle misterul. În timp ce făcea baie, Arhimede se gândea cum să dezlege misterul. El a remarcat faptul că din cadă iese o cantitate de apă egală cu cantitatea dislocată de corpul său scufundat. A ieșit din casă în pielea goală și a strigat evrika, evrika.

El aflase cum se poate măsura densitatea unui obiect de formă neregulată. Pentru verificarea cununii el a introdus-o în apă și a măsurat cantitatea de apă dislocată de ea. Apoi a observat că o cantitate egală de aur pur dislocă o cantitate mai mică de apă. Cununa conținea argint.

Arhimede a inventat șurubul fără sfârșit, un tub cu spirală folosit pentru ridicarea apei. El a mai inventat un planetariu și dioptrul, un aparat cu care măsura diametrul Soarelui.

El susţinea că cei care descoperă ceva fără dovezi, descoperă imposibilul. El a mai inventat mașini balistice care aruncau cu bolovani în invadatori.

Marcellus, generalul roman care a cucerit Siracuza, ar fi dorit să-l prindă viu pe Arhimede, dat fiind potențialul lui de cunoștințe.
La peste un secol de la moartea lui Arhimede, Cicero, administratorul Siciliei, a căutat mormântul lui Arhimede și l-a găsi plin cu rugi și tufișuri. Cicero avea să scrie că printre aceștia a remarcat o coloană mică pe care erau reprezentați un cilindru și o sferă.

Continue reading

om

Cazuri de disparitii misterioase si lumea paralela

Cazuri de disparitii misterioase si lumea paralela

Există multe şi celebre cazuri de dispariţii de persoane. Oameni care s-au trezit noaptea şi îmbrăcaţi în pijama s-au dus să bea apă şi nu s-au mai întors, oameni care au traversat peluza din spatele locuinţei spre casa vecinului şi nu au mai fost văzuţi niciodată, oameni care au plecat cu maşina pe autostradă şi n-au mai ajuns niciodată la destinaţie, şi multe alte enigme ale dispariţiei persoanelor.

Dacă în acest cazuri o minte extraordinar de sceptică ar putea spune că aceste persoane au fost victime ale unor criminali ce au reuşit ulterior să şteargă foarte bine urmele, nu la fel se poate justifica incredibila dispariţie a unor obiecte de dimensiuni care exclud orice posibilitate de a fi ascunse, cum ar fi de exemplu… un pod!

Podurile care au dispărut

În Gwynedd, Ţara Galilor, consiliul local a dispus construirea unui pod pietonal pentru trecerea peste râul Penrhos, pentru a uşura accesul locuitorilor dintr-o parte în alta a oraşului.

Realizarea podului a costat 1200 lire sterline, iar lucrările s-au finalizat la data de 11 mai 1986. Peste numai trei săptămâni, fără nici cel mai mic zgomot sau avertisment, podul a dispărut! Pur şi simplu, într-o dimineaţă, localnicii au sesizat că podul nu mai era! Nu s-a putut face dovada existenţei unei mâini criminale şi nici a unui act terorist premeditat.

Oficialităţile, uluite, au dispus construirea altui pod, care a fost consolidat suplimentar faţă de primul, prin nişte structuri metalice specifice acestor construcţii.

După un an, la sfârşitul lunii iulie 1988, şi acest pod considerat „infailibil” a dispărut. Absolut discret, fără nicio dovadă de intervenţie umană, într-o bună dimineaţă podul nu a mai fost găsit. Tot ce a mai rămas din el au fost uşoare urme de la fundaţii, pe malurile râului. Incredibil a fost şi faptul că, în ciuda eforturilor poliţiei de a elucida acest fapt şocant, nu s-au descoperit urme consistente şi concrete ale dispariţiei pieselor de mare rezistenţă şi volum, din care au fost construite cele două poduri.

Deocamdată consiliul local din Gwynedd a hotărât să nu repete încercarea de a construi un nou pod…

O întrebare sferică

La sfârşitul zilei lor de lucru, în 1974, muncitorii de la Dowling Constructions Company din Indianapolis au lăsat o bilă de oţel de 5 tone suspendată la o înălţime de 60 de metri. Când au revenit a doua zi dimineaţă, bila nu mai era. Poliţia a făcut investigaţii, dar bila nu a mai fost găsită.

Alte dispariţii stranii

Este oare posibil ca unii oameni să dispară imediat din raza vizuală, încetând să mai existe? Orion Williamson era un fermier din apropiere de Selma, Alabama. Într-o zi de iulie, în 1854, s-a ridicat de pe scaunul din veranda casei sale şi a mers de-a lungul câmpului, pentru a-şi aduce caii de la păscut. Soţia şi copilul său îl priveau de pe verandă, iar în partea cealaltă a câmpului, doi vecini călăreau spre el. Înainte de a se întâlni, Williamson a dispărut.

Martorii au cutreierat şi chiar au răscolit câmpul, dar nu au găsit nicio groapă şi nicio urmă a lui Williamson. Au venit oamenii din oraş să-l caute, dar nimic. Au venit de asemenea, ziariştii, printre ei fiind şi tânărul Ambrose Bierce, care a descris incidentul în povestirea devenită apoi celebră: „Dificultatea traversării câmpului”.

Pe data de 23 septembrie 1880, o dispariţie de genul celei a lui Williamson s-a repetat: David Lang, un fermier ce locuia în apropiere de Gallatin, Tennessee, străbătea liniştit câmpul din faţa casei sale şi a dispărut chiar sub privirile nedumerite şi apoi îngrozite ale soţiei sale. Dispariţia sa a fost confirmată şi de doi vizitatori ce tocmai veneau la ei (judecătorul August Peck, din Gallatin şi cumnatul acestuia), care îl văzuseră pe Lang din trăsura lor. Cercetarea amănunţită a câmpului a arătat şi de această dată că nu existau gropi sau subterane ascunse.

Povestea lui Lang a fost relatată de nepoata sa, şi devenită celebră mulţi ani mai târziu, apărând în revista „Destin”.

O călătorie nocturnă după apă pare să fie la fel de hazardată şi de riscantă ca şi traversarea câmpului, după cum am văzut în cele două povestiri.

În noiembrie 1878, un băiat de 16 ani, Charles Ashmore, din Quincy, Illinois, a ieşit noaptea, cu o căldare, să ia apă. Pentru că nu s-a mai întors, după câteva minute, tatăl şi sora lui au plecat să-l caute. Ei au descoperit urmele clare ale picioarelor sale în zăpadă, conducând până la  jumătatea drumului, unde se opreau brusc.

La toate aceste stranii dispariţii, niciodată nu s-a găsit o explicaţie.

Protecţia magică a zeiţei GAYATRI

În timp ce conducea investigaţiile arheologice la templul din Vechiul Mahableshwar, în 1934, domnul Paul Dare, redactorul actualităţilor la publicaţia „The Times of India”, a descoperit o reprezentare rară a zeiţei cu patru chipuri, GAYATRI. Vrând să fotografieze această descoperire neobişnuită, şi-a armat aparatul, şi era pe punctul de a o fotografia, când un preot brahman s-a ridicat în picioare şi a exclamat scurt: „Nu vei putea să fotografiezi această statuie sacră.” În acel moment era prezent acolo şi un prieten a lui Dare, un erudit om de ştiinţă şi brahman, Vishnu Karandikar. Şi el avea un aparat de fotografiat.

Folosind ambele aparate, el şi Dare au făcut câteva fotografii. Când filmele din ambele aparate au fost developate, peretele care era în spatele imaginii zeiţei apărea foarte clar în fotografie, focalizarea fusese corectă şi expunerea excelentă, dar nu se putea totuşi vedea nici cea mai vagă urmă a zeiţei. Mai târziu, preotul le-a spus că, deşi Dare n-ar avea prea multe şanse să fotografieze zeiţa, Karandikar, fiind un brahman, ar putea s-o fotografieze dacă va îndeplini un anumit ritual magic. Karandikar a realizat într-adevăr ritualul şi apoi a fotografiat imaginea zeiţei exact aşa cum o făcuse mai înainte. De data aceasta însă statueta zeiţei a apărut în mod paranormal pe film.

Dare a raportat cu minuţiozitate întregul caz, în lucrarea „Indian Underworld”, publicată în 1940. El a mai precizat că acel Karandikar trăise mult timp la Londra şi era foarte sceptic în legătură cu ritualurile magice.

Continue reading

oameni

Viata de apoi exista? Lucruri care se petrec dupa moarte

Reprezintă una dintre enigmele noastre, pe care încă nu o putem dezlega, de vreme ce nicio persoană nu s-a întors din viața de dincolo.

Un medic psiholog, Michael Newton, a reușit însă prin hipnoză să adune numeroase probe conform cărora viața de dincolo există. Cei intervievați au fost supuși mai multor întrebări, despre ceea ce sufletele lor au făcut într-o altă viață. Astfel, medicul a descoperit 7 lucruri care se petrec după moarte:

1. Îți vezi viața derulându-se înaintea ochilor tăi, înainte ca sufletul să îți părăsească trupul.

2. Îți poți vedea corpul din afară, iar acest gând nu te sperie sau îngrozește, părându-ți-se un lucru obișnuit.

3. Vezi lumina. Aceasta pare să te tragă către o zonă de pace și iubire.

4. Îi revezi pe cei care au decedat, care te primesc cu brațele deschise înapoi în lumea spiritelor.

5. Îngerul păzitor își face apariția și te ajută să te integrezi, înainte de a începe să discute despre viața ta, pe care a observat-o încă de la început.

6. Îți revezi viața și discuți despre lucrurile pe care nu le-ai făcut bine. La final faci o promisiunea de întoarcere pentru a îndrepta lucrurile și a-ți educa sufletul.

7. Nu îți vei dori să pleci din această lume a liniștii. Cu toate acestea te vei reîncarna, fie pentru a-ți învăța lecția, ori pentru a evolua, ca suflet.

Continue reading

viata din rai