Scortisoara are puteri miraculoase de vindecare

Scortisoara are puteri miraculoase de vindecare

Plantele biblice

– plante intalnite in Sfanta Scriptura –

Scortisoara

Prin scortisoara, intelegem scoarta aromatica a unor arbori, totdeauna verzi care se dezvolta in zonele calde, folosita drept condiment si in medicina, datorita compozitiei chimice a uleiului de scortisoara.

Scortisoara – mentionari si semnificatii biblice

Cuvantul scortisoara se mentioneaza de mai multe ori in Sfanta Scriptura. Dintre acestea, amintim urmatoarele locuri:

„Sa iei din cele mai bune mirodenii: cinci sute sicli de smirna aleasa; jumatate din aceasta, adica doua sute cincizeci de sicli de scortisoara mirositoare; doua sute cincizeci de sicli trestie mirositoare; casie cinci sute de sicli socotiti dupa siclul sfant, precum si un hin de untdelemn de masline. Din ele veti face mir pentru ungere sfanta, inmiresmat dupa mestesugul facatorilor de aromate; aceasta va fi mirul pentru ungere sfanta”. (Iesire 30, 23-25)

„Si negustorii pamantului vor plange. Si vor boci asupra-i, ca nimeni nu le mai cumpara marfa, marfa de aur si de argint si de pietre pretioase si de margaritare si de vison si de porfira si de matase si de stofa stacojie, tot lemnul binemirositor si tot lucru de fildes si tot lucru de lemn de mare pret si de arama si de fier si de marmura si scortisoara si balsam si mirodenii si mir si tamaie si vin si untdelemn si faina de grau curat si vite si oi.” (Apocalipsa 18, 11-13)

Cea mai buna si adevarata scortisoara provine din Sri Lanka, dar se cultiva si in India, Madagascar, Jamaica, China.

Scortisoara – descriere stiintifica

Cinnamomum Zeylanicum Ness este un frumos arbore, totdeauna verde, din familia Lauraceae, ramurile opuse, cilindrice, frunze opuse, ovale, lucitoare, flori mici, albe-galbui. Se cultiva pentru scoarta sa aromatica. Sunt mai multe specii de Cinnamomum (cassia, aromatica, fistula etc.). Scoarta si frunzele contin un ulei bogat in eugenol si benzoat de benzil.

In medicina, se folosesc partile componente: scoarta, frunza, flori uscate, care pulverizate, se folosesc in combaterea unor afectiuni.

Uleiul se obtine prin distilarea cu vapori de apa a scoartelor ramurilor tinere, a florilor si a frunzelor. Uleiul esential are culoarea galben catre maroniu deschis, cu miros caracteristic aromatic. Uleiul esential obtinut numai din frunze este relativ neiritant; cel din scoarta este iritant pentru mucoase.

Actiunea farmacologica: antidiareic, antimicrobian, astringent, imunostimulator, afectiuni respiratorii, genito-urinare, in tratamentele stomatologice, vermifug, in forme farmaceutice pentru scabie. Uleiul de scortisoara s-a folosit ca ingredient si la prepararea Sfantului si Marelui Mir din anul 2002.

Nardul

Prin nard se intelege numele dat mai multor specii de plante erbacee originare din regiunea muntilor Himalaya.

Nardul – mentionari si semnificatii biblice

„Cat regele a stat la masa, nardul meu a raspandit mireasma.” (Cantarea Cantarilor 1, 11)

„Atunci Maria, luand o litra cu mir de nard curat, de mult pret, a uns picioarele lui Iisus si le-a sters cu parul capului ei, iar casa s-a umplut de mireasma mirului.” (Ioan 12, 1-8)

Amintind aceste episoade din viata pamanteasca a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, in care este vorba de ungerea cu mir pe care El a primit-o inaintea Patimilor Sale, incercam sa atragem atentia asupra elementului material – „mirul de mare pret”, care prin sfintire devine Sfantul si Marele Mir, cel prin care se pune temelie sfinteniei in viata Bisericii si crestinismului.

Desigur, de la ungerea cu mir, si de la insusi numele Sau, Hristos, adica „cel uns”, folosirea Sfantului Mir exprima „un sens de transmitere, un sens de legatura spirituaIa” – cum se exprima I.P.S. Antonie Plamadeala, Mitropolit al Ardealului – de comuniune intre toti crestinii, in cazul Ortodoxiei, intre toti fiii unei Biserici, de aceea, si la sfintirea lui participa toti arhiereii unei Biserici.

Cu acest Sfant si Mare Mir, care contine circa 50 de ingrediente, in care intra si uleiul de nard, se savarseste Taina Mirungerii celor botezati si a celor care trec de la o alta religie la crestinism, se tarnosesc – sfintesc – bisericile si se sfintesc antimisele, acele obiecte de cult fara de care nu se poate savarsi – canonic – Sfanta Liturghie.

Nardul – descriere stiintifica

Nardul este numele dat mai multor specii de plante erbacee din familia Valerianaceae. Planta are radacina scurta si groasa, fibroasa si foarte aromata, cu frunze moi si flori rosii purpurii fructul nuciform. Este raspandit pe dealurile din India, China, Japonia, Himalaya, Nepal. Din radacina de nard se extrage, prin diferite metode, uleiul de nard, care intra ca ingredient in compozitia Sfantului si Marelui Mir, alaturi de frunzele de nard si este folosit frecvent in parfumerie.

Nardul – actiune farmacologica

Uleiul din radacina de nard obtinut prin distilare, este un lichid uleios, pal galbui, foarte placut mirositor, iute la gust, care are actiune antiinflamatorie, antipiretica, bactericida, fungicida, laxativa si purgativa. Se ambaleaza in sticle de culoare inchisa sau in vase de alabastru cu gat lung si ingust.

Laboratoarele de parfumerie din Egipt se pare ca extrag cel mai bun ulei esential de nard. Astazi, unii impostori falsifica uleiul natural de nard. Uleiul sintetic de nard poate sa semene cu uleiul natural de nard, dar nu confera miros permanent. Uleiul sintetic isi gaseste utilizare in industria parfumurilor.

Maslinul

Maslinul este un arbore fructifer totdeauna verde, cu trunchiul adesea stramb, cultivat mai mult in regiunile mediteraneene pentru lemnul si mai ales pentru fructele lui bogate in ulei. Ramura de maslin este simbol al pacii.

Maslinul – mentionari si semnificatii biblice

Maslinul este pomenit in Biblie mai mult de 40 de ori, fiind unul dintre cei dintai arbori amintiti in Sfanta Scriptura. Dintre mentionarile biblice ale maslinului, le numim pe urmatoarele:

„Si porumbelul s-a intors la el spre seara, si iata avea in cioc o ramura verde de maslin. Atunci a cunoscut Noe ca apele se scursesera de pe fata pamantului.” (Facerea 8, 11)

„Untdelemn pentru candele, miresme pentru mirul de uns si pentru tamaia cea binemirositoare.” (Iesirea 25, 6)

„Casie – specie de arbori ornamentali, folositi in medicina – cinci sute de sicli socotiti dupa siclul sfant, precum si un hin – masura evreiasca pentru lichide avand 6,5 litri – de untdelemn de masline.” (Iesirea 30, 24)

„Uns-ai cu untdelemn capul meu iar paharul Tau este adapandu-ma ca un puternic.” (Psalmul 22, 6)

„Dar eu, ca un maslin roditor in casa lui Dumnezeu, am nadajduit in mila lui Dumnezeu, in veac si in veacul veacului.” (Psalmul 51, 7)

„Femeia ta ca o vie roditoare in laturile casei tale; fiii tai ca niste vlastare tinere de maslin imprejurul mesei tale.” (Psalmul 127, 3)

„Vor ramane pe urma cateva roade, ca la scuturatul maslinului, doua-trei masline pe varf, patru-cinci pe ramuri, zice Domnul Dumnezeul lui Israel.” (Isaia 17, 6)

„Deasupra lui, doi maslini: unul de-a dreapta candelei lui iar unul de-a stanga.” (Zaharia 4, 3)

„Tu untdelemn capul nu Mi l-ai uns, ea insa cu mir Mi-a uns picioarele.” (Luca 7, 46)

„Si apropiindu-se, i-a legat ranile, turnand pe ele untdelemn si vin si punandu-l pe dobitocul sau, l-a dus la o casa de oaspeti si a avut grija de el.” (Luca 10, 34)

Unul din cei mai importanti si mai frumosi pomi fructiferi din Tara Sfanta, este maslinul sau olivul. Alaturi de paine si vin, uleiul de masline este cunoscut ca fiind cel de-al treilea articol al binecuvantarii lui Dumnezeu: „Si te va iubi, te va binecuvanta, te va inmulti si va binecuvanta rodul pantecelui tau, rodul pamantului tau: painea ta, graul tau, vinul tau, untdelemnul tau.” (Deuteronom 7, 13).

Maslinul – descrierea stiintifica

Maslinul este un pom ce apartine florei mediteraneene. Se planteaza in locuri inalte, placandu-i pamantul uscat. Maslinul are inaltimea de 6-12 metri trunchiul sau este adesea stramb, iar din cauza incolacirii nodurilor, are o infatisare fantastica.

Lemnul sau este galben cu dungi negre, avand diverse utilizari. Frunza maslinului in forma de lance este verde si iarna, iar ramurile sunt foarte numeroase. Florile de maslin sunt dese si marunte, ca ale liliacului. Fructele se dezvolta din flori albe in forma de cruce, au forma alunelor mai mari, culoarea fiind la inceput verde si apoi neagra.

Maslinul poate ajunge la o varsta foarte inaintata. Unii spun chiar ca acest pom nu moare niciodata, deoarece mladitele ce dau din radacini se pot dezvolta si rodi. Pentru aceea si Psalmistul zice: „Femeia ta ca o vie roditoare in laturile casei tale; fiii tai ca niste vlastare tinere de maslin imprejurul mesei tale”.

Uleiul de maslin sau untdelemnul nu se extrage din samburi, ci din pulpa sau carnea fructului (cu cat fructul este mai carnos, cu atat uleiul este mai putin si inferior calitativ). Din aceasta constatare, vechii preoti egipteni ziceau despre invataceii lor intocmai cum se zice si despre maslina – cu cat mai multa carne pe ea, cu atat mai putin ulei – adica cu cat corpul este mai mare cu atat este mai putin suflet, mai putina minte in el.

Maslinul – istorie si legenda

Homer numea uleiul de masline „lichidul de aur”. A fost medicament, substanta magica, sursa inepuizabila de fascinatie si uimire; asemanator vinului, nu exista doua tipuri de ulei de masline la fel. Fiecare tip este influentat de sol, clima, soi, varsta, metode de obtinere.

Originea culturilor de maslin se pierde in negura vremii. O ipoteza spune ca maslinul s-ar fi nascut in vremurile preistorice, in sudul Asiei, de unde s-ar fi extins in Australia si spre Grecia. Alte teorii indica bazinul mediteranean ca loc de origine a maslinului. O alta teorie spune ca ar proveni din Etiopia.

Descoperirile arheologice indica faptul ca maslinii salbatici existau in insula Creta – Grecia, cu mult inainte de nasterea civilizatiei. Din Creta s-au raspandit in Egipt (2000 i. Hristos) si Palestina (1800 i. Hristos). In secolul al VI-lea i. Hristos apar in bazinul mediteranean, ajung in Tripoli, Tunis si Sicilia. In Spania, cultivarea maslinilor a fost introdusa in timpul dominatiei maritime a fenicienilor (1050 i. Hristos).

Dupa descoperirea Americii, maslinul a traversat oceanul, iar in 1580 era cultivat in Mexic, Peru, California, Chile si Argentina. In orice caz, cea mai mare productie de ulei de masline provine din regiunea Mediteranei.

Legenda spune ca aparitia maslinului a fost in Grecia, ca rezultat al conflictului dintre Poseidon, zeul marilor, si Atena, zeita razboiului si a intelepciunii. Se spune ca Poseidon a lovit cu tridentul sau in piatra si a inceput sa curga apa sarata; Atena a lovit cu sulita in pamant si a rasarit un maslin. Cum pomul a fost considerat mult mai valoros pentru poporul din Atica, noul oras a primit numele de Atena. Se spune ca toti maslinii din Atena se trag exact din cel daruit de zeita oamenilor.

Dominand maiestuos tarmurile stancoase ale Greciei, maslinii au ajuns in scurt timp „stalpii” societatii elene. Erau atat de pretuiti, incat cel care avea nesabuinta de a taia un pom era condamnat la moarte sau exil. La randul lui, uleiul de masline devenise cea mai de pret marfa. Corabiile erau construite in scopul de a transporta din Grecia spre centrele comerciale din zona Mediteranei.

Maslinul este simbolul gloriei si pacii; el si-a dat ramurile pentru slavirea celor victoriosi, fie in jocuri prietenesti, in intrecerile olimpice, fie in razboaiele scaldate in sange. Coroanele confectionate din ramuri de maslin erau oferite zeitatilor si persoanelor extrem de importante. Astfel de coroane au fost gasite in mormintele lui Tutankamon.

Maslinul – emblema Palestinei

In Tara Sfanta – Palestina – maslinul este la mare pret. Regele David avea paznici care vegheau asupra culturilor si a depozitelor, astfel ca pretiosul ulei din fructele sale sa fie in siguranta.

Credinta ca uleiul de Masline confera putere si tinerete era raspandit in intreaga lume antica. In Egipt, Grecia si Roma se intrebuinta foarte mult atat in scopuri medicinale, cat si cosmetice. De exemplu, in Mexic, a fost descoperita o lista cu ingrediente (fenicul, susan, telina, creson, menta, salvie, trandafir si ienupar) adaugate uleiului de masline pentru obtinerea unor unguente.

In ciuda iernilor destul de geroase, uneori si a verilor inabusitoare din zonele unde el este cultivat, maslinul continua sa creasca, sa se inalte spre cer, sa ofere fructele din care, prin diferite metode, se extrage uleiul de masline, care sa vindece si sa fie privit cu adoratie.

Cel mai bun si mai fin ulei se obtine din masline inca necoapte. De aceea pentru a nu se rupe crengile proaspete, maslinele nu se culeg cu mana. In legiuirile casnice ale lui Moise se porunceste anume sa nu se scuture maslinul de tot. „Cand vei bate maslinul tau, sa nu te intorci sa culegi ramasitele, ci lasa-le strainului, orfanului si vaduvei.” (Deuteronom 24, 20).

Maslinul era cultivat in toate colturile Tarii Sfinte pe suprafete intinse asa incat, pe drept cuvant, se poate spune ca el este emblema Palestinei. Padurile de maslin se intindeau pe distante de ore, spre nord si spre nord-est de Gaza, spre sesurile Saronului. Prielnic culturii maslinului era si sesul pe coasta feniciana. Culturile de maslin faceau bogatia Betleemului si acopereau coastele joase ale vailor Hebronului.

Singura ingrijire pe care acest pom o cere este aceea de a-l altoi cand este salbatic, osteneala pe care el o rasplateste din belsug. Taranii din Palestina – felahii – spun ca vita de vie e o „sitt” – o delicata doamna de la oras care necesita multa ingrijire si atentie. Smochinul este o „fellaha” – o taranca deja bine intarita, care nu are nevoie decat de putina ingrijire. Maslinul este insa o „beduin” care si in locuri pustii si neumblate este inca destul de tare si capabila de munca.

In Ierusalim era vestit pentru culturile de maslin, asa-numitul Muntele Maslinilor cu gradina Ghetsimani, care in traducere romaneasca inseamna „teasc de untdelemn”. Aceasta este gradina mult iubita si de Mantuitorul, Care foarte des venea aici sa se roage si unde, de altfel a fost si prins. Inca si astazi sunt aici un numar de maslini foarte batrani, despre care traditia spune ca ar fi chiar din acei sub care Domnul se ruga.

In antichitate, Palestina exporta untdelemn Tirului si Egiptului. Uleiul de masline era intrebuintat mai intai pentru mancare, apoi la sacrificii, la fabricarea mirului, la arderi, precum si pentru alinarea si vindecarea ranilor.

Dupa frunzele totdeauna verzi, maslinul inchipuie nemurirea. Ramura de maslin este simbolul pacii, iar ramurile multe si stufoase sunt simbolul familiei numeroase. Exista si maslin salbatic, din fructele caruia se obtine un ulei de calitate inferioara.

Din lemnul maslinului se confectioneaza obiecte de arta. Este mult pretuit pentru lemnul sau fin si dens din care au fost ciopliti heruvimii, usile, cornisele si stalpii Templului lui Solomon (I Regi 6, 23 si 31-33).

Maslinul este pomenit in Biblie mai mult de 40 de ori, fiind unul dintre cei dintai arbori amintiti in Sfanta Scriptura. Asa de exemplu, dupa ce Potopul lui Noe inceteaza, prima frunza pe care o aduce porumbelul de pe pamant este frunza de maslin, lucru dupa care Noe cunoaste ca apele au scazut.

Maslinul si minunatele sale roade – untdelemnul

Untdelemnul de maslin este considerat untura Orientului. Maslinele sunt mancate fie fierte in ulei, fie conservate – murate. De cele mai multe ori un maslin da pana la 100-150 litri de ulei. In Palestina, fara paine si ulei sateanul nu poate trai, folosindu-l chiar si la iluminat. La serviciul divin de la Cortul Sfant, in afara de luminat, untdelemnul servea si la ars in candela, precum si la ungerea sacra a regilor, profetilor, preotilor. Nu rareori este intrebuintat si la vindecarea ranilor. Se dadea cu el pe cap, ca simbol al curateniei totale.

Untdelemnul de calitate inferioara se intrebuinteaza astazi la obtinerea sapunului. In Palestina sunt multe intreprinderi de fabricare a sapunului din untdelemn de masline si astazi. Pentru scoaterea untdelemnului din masline, se sapau in stancile Palestinei, doua rezervoare sau gropi de aproximativ trei metri cubi. Cel in care se tescuiau maslinele era asezat mai sus decat cel in care se scurgea uleiul. Maslinele erau calcate cu picioarele, cum se calca la noi strugurii, desigur dupa ce mai intai erau desfacute de samburi cu o roata mare de piatra. Untdelemnul curgea in rezervorul de mai jos, de unde era scos si vandut sau folosit la mancare.

Untdelemnul este folosit nu numai ca element indispensabil pentru hrana omului, ci si ca un balsam pentru vindecarea ranilor. In crestinism, untdelemnul este folosit in cult in diferite imprejurari: la Taina Sfantului Botez, la Taina Sfantului Maslu (cand se face slujba speciala pentru bolnavi si preotul ii unge de sapte ori cu untdelemnul sfintit pentru tamaduire si curatire de pacate); la sfarsitul Sfintei Liturghii, cand se miruiesc credinciosii, la Litie.

Uleiul de masline este un lichid pal, galben, cu nuanta verzuie, gust usor iute si miros placut, reactie acida si se intrebuinteaza la prepararea Sfantului si Marelui Mir. Pentru folosirea lui la prepararea Sfantului si Marelui Mir, uleiul de masline trebuie sa aiba buletin de analiza, in care sa fie specificata data de preparare si de expirare, sa fie virgin, adica din prima extractie, sa se importe in bidoane de 20-25 litri pentru eficienta economica, de preferinta de la o singura firma greceasca sau italiana si sa se procure in anul cand se prepara Sfantul Mir.

Termenul de valabilitate al uleiului de masline este limitat la circa 3 ani. El se pastreaza la temperatura de + 8 grade Celsius. Cand se prepara Sfantul si Marele Mir, toata cantitatea de ulei va fi tinuta la temperatura de 15-20 de grade Celsius, in jur de 48 ore pentru fluidificare.

Maslinul – efectele terapeutice ale uleiului de masline virgin

Uleiul de masline virgin era considerat de catre vechii greci cheia longevitatii si a pastrarii integritatii mentale. Acest aliment-medicament obligatoriu trebuie sa faca parte din farmacia casei.

Cei ce vor sa-si mentina inima sanatoasa si arterele curate, fara ateroame, este suficient sa ia opt saptamani, pe langa dieta obisnuita, doua linguri de ulei de masline pe zi. Uleiul de masline se ia si pentru hipertensiune, trei linguri pe zi, una dimineata, una seara si una in salate.

Uleiul de masline poate inlatura diabetul zaharat la adulti daca se administreaza timp de opt saptamani doua linguri de ulei de masline pe stomacul gol, iar pentru intretinere o lingura pe zi toata viata.

In bolile de nervi, se consuma in fiecare dimineata o lingura de ulei de masline si ar fi bine daca gospodinele ar folosi la prepararea alimentelor numai ulei de masline. El este si un excelent vermifug de aceea copiilor li se vor da trei linguri pe zi.

In caz de constipatii se iau doua linguri de ulei de masline seara, la culcare, timp indelungat, fiind unul din cele mai blande laxative. Uleiul de masline este un bun antidot pentru intoxicatii cu ciuperci. Pana la venirea medicului inghite un amestec de praf de carbune de lemn cu ulei de masline din belsug, care ajuta la neutralizarea otravii.

Vezica biliara este stimulata cu una-doua lingurite de ulei de masline, inainte de masa. Acesta declanseaza secretia vezicii inainte ca mancarea sa ajunga in stomac. Datorita vitaminei E pe care o contine, uleiul de masline ajuta la vindecarea ulcerului, el functionand ca un pansament gastric, daca se iau doua lingurite pe zi timp indelungat.

Uleiul de masline este bun si pentru uz extern contra caderii parului, gutei, crapaturilor pielii si a calcaielor. Uleiul de masline este indicat in cazul tenurilor uscate si ridate. Cu un strat subtire de ulei, ungeti-va fata, pe gat si pe antebrate, prin miscari circulare si repezi. Acest tratament mentine pielea suficient de intinsa, inmoaie zbarciturile.

Untdelemnul de masline – conditii de calitate si conservare

Uleiul de masline se pastreaza la loc racoros. Temperatura de coagulare este de 6-8 grade Celsius. Termenul de valabilitate trebuie sa fie indicat foarte clar in certificatul de calitate si pe fiecare ambalaj. In general, uleiul de masline virgin are valabilitate 3 ani din momentul extragerii.

Cedrul

Este un arbore din familia pinaceelor, cu lemnul tare, cu ramuri orizontale. Lemnul acestor arbori, de culoare brun-galbuie este rezistent, uleios, cu miros puternic. Este folosit in constructii navale, la fabricarea mobilelor, in sculptura etc.

Cedrul – mentionari si semnificatii biblice

Dintre toti arborii amintiti in Sfanta Scriptura, cel mai laudat este cedrul. Este pomenit cam de 75 de ori, iar adesea este dat ca simbol al maretiei. Iata cateva locuri unde este amintit cedrul: Numerii 24, 6; III Regi 6, 15: „Peretii templului i-a imbracat pe dinauntru cu scanduri de cedru; de la pardoseala templului si pana la tavan si capriori, cu lemn de cedru i-a captusit peste tot, iar pardoseala a facut-o din scanduri de chiparos”; IV Regi 14, 9; Cantarea Cantarilor 5, 15; Isaia 2, 13; Iezechiel 17, 22.

Solomon, rege al statului Israel (cca 973-933 i. Hristos), fiul si succesorul lui David, a construit (din cedru) vestitul complex arhitectural din Ierusalim (templul lui Iahve si palatul regal). La constructia acestui vestit templu s-a intrebuintat foarte mult lemn de cedru din Liban, fiindca era un lemn tare si bun de constructie.

Solomon, ca sa obtina acest lemn pentru construirea templului, deoarece in Palestina nu se gasea, a trebuit sa faca un tratat de alianta cu Hiram, regele Tirului. Dupa cele ce aflam din Sfanta Scriptura, tot templul era captusit cu lemn de cedru.

Chiar si astazi, lemnaria acoperisului Sfantului Mormant al Mantuitorului este facuta din lemn de cedru. Atat de obisnuit si vestit altadata, astazi, cedrul Libanului este ceva foarte rar (chiar daca pe drapelul Libanului se afla cedrul).

Padurea principala se afla in Siria, langa Tripoli, pe partea superioara a vaii ce duce spre Marea Mediterana, cam la 25 de kilometri de mare si la aproape 2.000 de metri altitudine. Se mai afla cativa cedri foarte aproape de Beirut. De obicei, aici merg calatorii europeni ca sa-i vada.

Ca sa nu dispara, acestia sunt paziti, cu multa severitate, de catre autoritatile guvernului din Siria. De curand, o echipa de cercetatori germani din Munchen, a experimentat o reteta antica de tratare a lemnului de cedru si a descoperit ca prin acest procedeu se poate extrage guaiacol – un lichid incolor, cu miros specific, care este un conservant chimic foarte puternic. Aceasta este substanta care confera mumiilor capacitatea de a rezista timp de mii de ani.

Oamenii de stiinta au extras uleiul esential de cedru, bogat in guaiacol, folosind o metoda straveche mentionata de Plinius cel Batran care a scris despre imbalsamarea cu o substanta pe care o numeste „cedrium”.

Cedrul – descriere stiintifica

Dupa raspandire, sunt mai multe specii de cedru: Cedrus atlantica din Maroc, Cedrus brevifolia din Cipru, Cedrus libani din Liban, Cedrus deodora din Asia Centrala. Toate speciile fac parte din familia pinaceelor.

Cedrul este un mare si frumos arbore totdeauna verde, cu ramurile intinse, orizontale, rigide; frunzele de un verde inchis, aproape cilindrice, sunt fasciculate, scurte si rigide. Florile masculine sunt solitare pe ramuri scurte, cele feminine cate 1-2; conurile ovale, scurt pediculate, la inceput purpurii, brune-cenusii la maturitate, asemanatoare bradului nostru..

Cedrul creste in Liban, Cipru, Maroc si Algeria. Uneori, este cultivat si ca planta decorativa, prin aspectul sau in forma de piramida si prin infatisarea sa maiestuoasa. Este unul dintre copacii cei mai impozanti. Poate sa ajunga pana la inaltimea de 30 de metri, iar trunchiul, cu ramurile sale, face un cerc, de 13-15 metri. Din tulpina lui dreapta ca lumanarea, pornesc crengile, care apoi se ramifica intr-un mare numar de brate ce se intind orizontal.

Uleiul se obtine prin distilarea cu vapori de apa a frunzelor, conurilor si a taieturilor proaspete din trunchiul arborilor. Nu este toxic, nu este iritant. Culoarea este oranj, gustul dulceag.

Actiune farmacologica: antiseptic al cailor respiratorii, antiseboreic, expectorant, mucolitic, sedativ nervos, stimulent tonic.

Mirtul

Mirtul este un arbust mediteranean, inalt de circa cinci metri, cu frunze alungite, persistente, aromatice, si cu flori mici, albe – Myrtus communis. Arbustul raspandeste permanent un miros placut.

Mirtul – mentionari si semnificatii biblice

„Si a zis Ezdra: Duceti-va de cautati, in munte, crengi de maslin salbatic, de mirt, de finici si de tufari, si faceti corturi, asa cum este scris.” (Neemia 8, 14-15)

„Sadi-voi in pustiu: cedri, salcami, mirti si maslini.” (Isaia 41, 19-20)

„In locul spinilor va creste chiparosul si in locul urzicii va creste mirtul. A Domnului va fi slava.” (Isaia 55, 13)

Manunchiurile de mirt erau considerate de vechii evrei un semn de placuta aducere-aminte a vremurilor bune, fagaduite de Domnul poporului sau. Crengutele mladii, coaja lor frageda si rosie si plina de frunzisoare lucitoare si totdeauna verzi, sunt parca anume create spre a face cununi din ele.

In zilele de sarbatoare, israelitiii impodobeau cu frunze de mirt colibele. In antichitatea pagana, in mod special, mirtul era arbustul inchinat zeitei Afrodita. Tot la pagani, ramura sau cununa de mirt a fost simbolul invierii in lupte si intreceri.

In crestinism, mirtul este simbolul biruintei asupra mortii si se planta pe morminte. Fiind apoi considerat si ca simbol al frumusetii, tineretii si fecioriei, mirtul este purtat in jerbe si cununi si de nuntasi.

Mirtul – descriere stiintifica

Myrtus communis este un frumos arbust, totdeauna verde, care raspandeste un miros placut, din familia Myrtaceae; frunzele opuse, mici, numeroase, ovale sau lanceolate, scurt petiolate sunt persistente; florile solitare sau cate doua sunt mici si albe, fructele carnoase sunt boabe globuloase de un albastru negricios.

Mirtul este originar din regiunea mediteraneana (Europa sudica), cultivat adesea si pe la noi, ca arbust ornamental. In Palestina si in intregul Orient, mirtul ajunge la inaltimi considerabile, de trei, patru metri, desi este considerat arbust.

Lemnul de mirt este tare, fiind folosit pentru strungarie fina. In vechime, fructele puse in vin constituiau un medicament intaritor al bolilor de stomac. Sunt intrebuintate si drept condiment, datorita uleiului esential pe care-l contine, avand un gust asemanator cu piperul.

Uleiul esential se extrage din organele arbustului – flori, frunze si ramuri – prin distilare cu vapori de apa. Este un lichid galbui deschis, cu mirosul apropiat de camfor si eucalipt, gust arzator, nu este toxic, iritant sau sensibilizant.

Mirtul – actiune farmacologica

Uleiul esential este: anticataral, antiseptic pulmonar si urinar, astringent, balsamic, bactericid, expectorant, sedativ.

Isopul

Isopul – mentionari si semnificatii biblice

„Luati un manunchi de isop si, muindu-l in sangele strans de la miel intr-un vas, sa ungeti pragul de sus si amandoi stalpii usii cu sangele cel din vas, iar voi sa nu iesiti nici unul din casa pana dimineata.” (Iesirea 12, 22)

„Va lua lemnul de cedru, ata, isopul si pasarea vie si le va muia in sangele pasarii injunghiate si in apa de izvor si va stropi casa de sapte ori. Si va curati astfel casa cu sangele pasarii, cu apa de izvor, cu pasarea cea vie, cu lemnul cel de cedru, cu ata rosie rasucita si cu isop.” (Leveticul 14, 51-52)

„Apoi sa ia preotul lemn de cedru, isop si ata de lana rosie si sa le arunce pe juninca ce se arde.” (Numeri 19, 6)

„Un om curat sa ia isop, sa-l moaie in apa aceea si sa stropeasca din ea casa, lucrurile si oamenii cati sunt acolo si pe cel ce s-a atins de os de om.” (Numeri 19, 18)

„Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati, spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma voi albi.” (Psalmul 50, 7)

„Si era acolo un vas plin cu otet; iar cei care Il lovisera, punand in varful unei trestii de isop un burete inmuiat in otet, l-au dus la gura Lui.” (Ioan 19, 29) Ramura de isop a constituit suportul buretelui si amandoua au fost ridicate in varful unei trestii.

„Intr-adevar Moise, dupa ce a rostit intregului popor toate poruncile din Lege, luand sangele cel de vitei si de tapi, cu apa si cu lana rosie si cu isop, a stropit si cartea si pe tot poporul.” (Evrei 9, 19)

Credinta in puterea curatitoare a isopului nu a pierit nici dupa Moise. Din contra, ea este exprimata si dorita cu deosebita convingere si de David imparatul, in pocainta lui adanca dupa pacatul savarsit cu sotia lui Urie Heteul. El zice asa cum am aratat in Psalmul 50, 7: „Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati.”

Isopul – descrierea stiintifica

Hyssopus officinalis din familia Labiatae, este un subarbust, originar din regiunile calcaroase si aride ale Europei meridionale; la noi creste numai in cultura. Are aspect tufos, cu tulpini lemnoase la baza, erbacee si patrunghiuIare in partea superioara ce poarta frunze opuse, intregi, lineare, cu varful ascutit. Florile sunt mici, albastre sau albastru violaceu, reunite in spice unilaterale in regiunile terminale ale ramurilor. Infloreste din iulie pana in septembrie. Produsul vegetal folosit se recolteaza in timpul infloririi, numai partile aeriene nelignificate si se usuca la umbra.

Din partile aeriene, se obtine prin diferite metode de distilare uleiul de isop, lichid incolor, uleios, cu miros aromat placut.

Isopul – actiune farmacologica

Isopul este folosit pe post de astringent, antiseptic, antiviral, carminativ, tonic-amar. Modul de folosire Herba Hyssopi se foloseste sub forma de infuzie 2-3 %, se da intern cate 200 ml pe zi ca expectorant si antisudorific, mai ales in bronsitele cronice si astmul bronsic. Extern se foloseste sub forma de cataplasme ca cicatrizant al ranilor. Intra in compozitia ceaiurilor antiasmatice, pectorale si sudorifice.

Vita de vie

Marturiile arheologice dovedesc faptul ca, pe teritoriul actual al Romaniei, vita de vie se cultiva din epoca fierului (secolele V-I i. Hristos). Despre amploarea pe care o luase aceasta cultura in Dacia, in vremea regelui Burebista (82-44 i. Hristos), exista stirea oferita de istoricul grec Strabon, care spune ca regele ar fi ordonat sa se treaca la desfiintarea viilor, pentru ca se depasisera cu mult nevoile consumului.

De la inceputurile ei, cultura vitei de vie a inceput sa se dezvolte pe teritoriile care ofereau cele mai bune conditii naturale pentru realizarea vinurilor de calitate, cum este podgoria Murtfatlar. Vita de vie este arbust tarator si agatator. Ceea ce este mai important sub aspect terapeutic sunt frunzele de culoare rosiatica.

Vita de vie – farmacologie

Actiunea biologica si utilitatile chimice ale preparatelor din frunzele de vita de vie de culoare rosiatica, descrise in literatura de specialitate actuala s-ar putea rezuma la actiunea protectoare a vaselor capilare si actiunea in insuficienta venoasa a arterelor inferioare si a complicatiilor care deriva din aceasta: varice, tromboflebite, edeme etc. Forma cea mai simpla a acestor manifestari este caracterizata prin edeme usoare, evidente in special seara la persoanele care lucreaza cea mai mare parte a zilei in picioare.

Proprietatile farmacologice ale acestor preparate se manifesta in primul rand asupra sistemului circulator, in special asupra vaselor capilare. Administrarea produselor fitoterapeutice pe baza de vita de vie reactiveaza microcirculatia locala, amelioreaza fluxul venos si usureaza indepartarea lichidelor interstitiale, reducand astfel edemele.

Cura de struguri – Fructele vitei de vie, strugurii, sunt adevarate laboratoare chimice in miniatura, in boabele de struguri fiind „de toate, pentru toti”: apa, zahar, vitamine, substante protectoare ale sistemului vascular, ale imunitatii vizuale, tonice, saruri minerale, diuretice, laxative etc.

Proprietatile lor terapeutice depind de varietatea si de solul pe care creste vita de vie. Astfel, strugurii produsi de soluri argiloase au aciditate mai mare si substanta uscata in cantitate mai mica, precum si proprietati laxative si purgative; strugurii proveniti din vita de vie care creste pe soluri calcaroase sau silicoase au proprietati diuretice si depurative; strugurii albi sunt usor excitanti ai mucoasei stomacului, iar cei negri – astringenti si cu actiune tonica.

Cura de must – Prin efectul ei diuretic si depurativ, cura de must dureaza 30 de zile. Se organizeaza in felul urmator: prima zi – consumarea a 0,500 litri de must in trei reprize, cu 30 de minute inaintea meselor; a 14-a zi se ajunge la o cantitate de doi litri de must (deci cantitatea creste progresiv de la o zi la alta); zilele a 15-a, a 16-a si a 17-a: se beau zilnic cate doi litri de must, fara a manca altceva; apoi, cantitatea incepe sa scada treptat pana se ajunge la 0,500 litri, adica se ajunge la cantitatea de must cu care s-a inceput cura.

Medicamente din struguri – Sa spunem cateva cuvinte si despre medicamentele din struguri. Cand spunem struguri, ne gandim imediat la vin. Nici o alta „zeama” alcoolica naturala nu contine peste 600 de componente ca vinul. Pasteur aprecia ca vinul este „cea mai sanatoasa si nobila dintre bauturi”.

Specialistii au constatat ca vinul are o serie de influente pozitive asupra organismului uman cum ar fi proprietatile antivirale si antibactericide. Statisticile demonstreaza ca infarctul de miocard este de patru ori mai mic in tarile viticole, comparativ cu celelalte. S-au studiat si semintele boabelor de struguri, in cele din urma, s-au putut produce unele medicamente cu efect protector cardiovascular. De asemenea, din pielita strugurilor pentru vinurile rosii s-a obtinut componentul numit „Resveratrol” – cu rol protector impotriva cancerului.



Medicina naturala recomanda strugurii in urmatoarele boli:

Angina: – faceti gargara cu suc de boabe de struguri recoltate inainte de a se coace.

Bronsite – pentru a lupta impotriva bronsitei cronice, faceti un decoct din boabe de struguri uscate in cuptor. Fierbeti 0,500 litri de apa si adaugati o lingura de struguri uscati. Lasati sa fiarba un sfert de ora, fara capac. Strecurati apoi lichidul si beti-l cald. Poate fi reincalzit.

Buze crapate – aplicati o pomada compusa din suc de struguri (30 g), unt (25 g) si ceara galbena (12 g). Fierbeti totul intr-un vas emailat sau intr-o oala smaltuita, pana ce amestecul atinge consistenta unei alifii.

Constipatie, cistita – beti suc de struguri, bine copti (must). Diaree – faceti o infuzie din foi de vita uscata (25 g la un litru de apa). Beti cate o ceasca de 3 ori pe zi.

Retentie de urina – presati (stoarceti) 1,5 kg de struguri albi pentru a extrage sucul. Filtrati si beti jumatate din cantitatea obtinuta dimineata, pe stomacul gol, iar cealalta jumatate seara, inainte de culcare; inainte de a-l bea, adaugati cateva picaturi de zeama de lamaie.