Stephen Hawking si misterul gaurilor negre

Celebrul fizician Stephen Hawking a lansat în august 2015 două noi teorii care ar putea să-i aducă un alt premiu Nobel. Teoriile revin la fenomenul de gaură neagră. Conform fizicianului, găurile negre se formează ca urmare a distrugerii unei stele masive. Se crează niște găuri sau puțuri care înghit orice formă de materie din apropierea lor.

Unde se duce această materie? Aceste găuri sunt infinite sau duc spre alt univers? În centrul galaxiei a fost descoperită o gaură neagră, de proporții gigantice, care se află la 28000 de ani lumină față de Soare.

Știința nu a putut răspunde la întrebarea, ce se întâmplă cu informațiile obiectelor care intră într-o gaură neagră?

Hawking susține că aceste informații nu se distrug, ci sunt stocate la frontiera acestor găuri, numite orizonturi. Undele care crează aceste orizonturi asigură o protecție holografică bidimensională a fiecărui obiect.

Hawking va trebui să demonstreze teoria existenței acestor unde, în fața unei comisii de specialiști.
Orizontul este o sferă plasată în jurul găurii negre. Timpul este distorsionat, în jurul unei găuri negre, din cauza gravitației care este foarte mare. Timpul se scurge mai lent. Deplasarea limbii de la ceas corespunzătoare unei secunde, în apropierea unei găuri negre se face într-o oră, o zi sau o lună.
Găurile negre se produc ca urmare a morții unei stele. Atunci când steaua și-a epuizat hidrogenul, se prăbușește sub propria gravitație și se formează o gaură neagră, care are un diametru de câțiva kilometri.

Gaura neagră descoperită în centru galaxiei are masa de 12 miliarde de ori mai mare ca cea a Soarelui.
Pentru a se mări o gaură neagră are nevoie de materie sau să fuzioneze cu o altă gaură neagră.
Hawking susține că particulele care intră într-o gaură neagră nu se mai pot întoarce în universul nostru, dar se deplasează către un alt univers.

În anul 1975, Hawking a demonstrat teoria prin care o gaură neagră emite radiații, care îi poartă numele. Orice obiect care intră în această zonă dispare, este înghițit de gaura neagră.

Dacă o gaură neagră emite radiații înseamnă că masa din care este formată se consumă și ea va dispărea. Această teorie contravine legilor cuantice care susțin că o informație cuantică nu dispare.

După zeci de ani, de la prima descoperire, Hawking revine cu teoria conform căreia informația din materia care dispare în gaura neagră este proiectată în radiațiile care se produc la nivelul zonei numit orizont.

Radiațiile sunt o copie a informației cuantice. Cea de a doua teorie a lui Hawking se referă la faptul că există posibilitatea ca informația să treacă într-un alt univers și să nu fie stocate în radiații. Rămâne să vedem ceea ce va demonstra Hawking.