Statui ciudate, fețe mari,
urechi late, ochii îndreptați spre cer. Statuile din Insula Paștelui
sunt o enigmă majoră. În anul 1978, ochii statuilor au fost descoperiți
în sol, de către arheologi și plasați în orbite, accentuând caracterul
grandios și misterios al statuilor. În anul 1722, un navigator olandez
descoperă insula și pentru că era ziua de Paști, numele a venit de la
sine.
Există peste șase sute de statui pe
insulă, toate fiind sculptate în rocă vulcanică. Ca dimensiuni, statuile
au de la un metru înălțime, până la 20 de metri.
Ce este interesant și de neexplicat este faptul că există o disproporție între capul și corpul acestor statui.
Ce este interesant și de neexplicat este faptul că există o disproporție între capul și corpul acestor statui.
Specialiștii spun că, aceste statui au
fost create în perioada 500 și 800 e.n. Insula Paștelui este un loc
izolat, aflat între Oceania și America de Sud. Are o suprafață de 118
kilometri pătrați și este o insulă cu mai mulți vulcani.
În anul 1774, celebrul căpitan Cook
ajunge pe insulă și consemnează în jurnalul său că, statuile de pe
insulă au fost poziționate cu spatele la ocean, față de poziția lor
inițială, cu fața spre ocean. Cook nu dă amănunte despre cei care ar fi
făcut acest lucru și care ar fi fost cauza.
Se presupune că, o civilizație
ulterioară celei care le-a creat, a schimbat poziția statuilor. Statuile
au niște caracteristici care nu corespund populației polineziene,
respectiv, nasul acvilin, fruntea înaltă, buzele subțiri, urechi
mari. Plecând de la această discrepanță, istoricii au emis ipoteza că
statuile nu au fost create de populația autohtonă. Mai mult, sunt
specialiști care susțin că, cei care sunt autorii acestor statui au
dispărut în mod misterios ca și civilizație.
S-a
făcut chiar o legătură între dispariția atlanţilor și a locuitorilor de
pe această insulă. Pe lângă mult discutata problemă legată de modul cum
au fost transportate statuile de la carierele de piatră către litoral,
locul unde sunt amplasate, mai rămân câteva întrebări.
Ce simbolizează statuile, dat fiind
faptul că ele nu au nimic din fizionomia polinezienilor. În acest sens,
cercetătorii au analizat ADN-ul din multitudinea de oseminte umane,
descoperite pe insulă, în speranța că or descoperi o populație diferită
celei indigene și care ar fi putut fi autoarea acestor statui.
ADN-ul descoperit în multele analize
efectuate a corespuns populației indigene, polineziene. Se avansase
ideea că, autorii sunt peruvieni, dat fiind caracteristicile statuilor.
Analiza Adn -urilor au infirmat această ipoteză.
O altă întrebare se referă la faptul că, aceste statui, care inițial
erau cu fața la ocean, mai târziu, au fost întoarse cu spatele la
apă. Cine a făcut acest lucru și ce mesaj ascuns are această
repoziționare a statuilor?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu