Johannes Kepler a fost unul
dintre cei mai mari astronomi ai secolului al XVII-lea. Descoperirile
sale științifice au schimbat pentru totdeauna optica omului despre
vastul Univers. A fost un matematician, astronom și naturalist german,
care a formulat și confirmat legile mișcării planetelor (Legile lui
Kepler). În matematică este considerat precursor al calculului integral.
În 1600, Kepler s-a alăturat echipei de
astronomi condusă de Tycho Brahe. Au studiat orbita planetei Marte și
numai după 9 ani, Kepler a emis două dintre cele trei legi cu privire la
mișcarea planetelor. Atunci a fost pentru prima dată când s-a sugerat
că planetele din sistemul nostru solar se învârt în jurul Soarelui pe
orbite eliptice și că viteza lor este accelerată în momentul în care se
apropie de acesta. Cea de-a treia teorie, cea care se referă la
perioadele de orbitare a planetelor și distanțele acestora a fost
publicată zece ani mai târziu.
În conformitate cu descoperirile
germanului, Universul a fost creat în anul 4977 î.Hr., când dintr-o dată
totul a devenit lumină. Nu se cunoaște cauza pentru care germanul a
ajuns la această concluzie, dar abia în secolul XX s-a demonstrat că
Kepler greșise calculele. Teoria Big-Bangului a fost emisă și astfel s-a
ajuns la concluzia că Universul s-a născut în urmă cu peste 13,9
miliarde de ani.
Big Bang este modelul cosmologic care
explică condițiile inițiale și dezvoltarea ulterioară a Universului.
Acest model este susținut de explicațiile cele mai complete și corecte
din punct de vedere științific. Termenul de Big Bang, în general, se
referă la ideea că Universul s-a extins de la o singularitate
primordială fierbinte și densă.
Ceea ce a existat a fost doar un punct
de o natură cu totul specială, o așa-numită singularitate, ceva fără
dimensiuni dar cu o energie infinită. La momentul „zero” acest punct a
ieșit din starea lui de singularitate (încă nu se știe din ce cauză) și
și-a manifestat uriașa energie printr-o inimaginabilă explozie, Big
Bang-ul, care mai continuă și în ziua de azi. În anul 1940 fizicianul
ruso-american George Gamow și asistenții săi Ralph Alpher și Robert
Herman au lansat ideea de explozie incandescentă de materie și energie
de la începuturile Universului. Numele teoriei „Big Bang” a fost dat de
astronomul englez Fred Hoyle în 1950.
Cu
toate acestea, teoria Big Bangului pare incompletă pentru că fizicienii
nu pot explica momentul zero al formării Universului. Aceasta este o
dilemă, un eveniment inexplicabil, care pare ca într-o zi să dărâme și
această teorie. Mai mult de atât, geneza galaxiilor nu se poate explica
prin această teorie, motiv pentru care a fost creată cea a inflației
cosmice.
Galaxiile apar din grupări de praf
cosmic sub efectul gravitației. Așadar au ca origine mici neomogenități
ca niște cocoloașe ale gazului originar, care au crescut puțin câte
puțin. Potrivit modelului big-bangului, neomogenitățile originare nu au
putut crește suficient de repede astfel încât să se poată forma
galaxiile. Pentru a rezolva această enigmă, astrofizicianul american
Alan Guth a propus în 1980 termenul de „inflație cosmică”.
La începutul vieții sale (în momentul
10-35 s) Universul a cunoscut o fază scurtă de dilatare exponențială,
atingând într-o fracțiune infinitezimală de timp dimensiuni astronomice,
după care și-a reluat expansiunea cu o viteză mai rezonabilă. Numai
vidul cuantic are toate proprietățile necesare declanșării unui astfel
de fenomen deoarece vidul exercită o presiune negativă proporțională cu
opusul densității sale (așa cum rezultă din ecuațiile teoriei cuantice).
Această presiune negativă este interpretată ca fiind o sursă de
atracție gravitațională negativă, deci expansiune.
Singura problemă este că nimeni nu poate
explica de unde provine această sursă de energie, care pare infinită,
și care propulsează permanent creșterea Universului. Mai mult de atât,
există studii recente care demonstrează că Universul nu va stagna
niciodată din creștere, așa cum s-a crezut inițial, și nici nu se va
comprima în viitor.
Care este momentul formării Universului? Cine sau ce produce energia sa
de expansiune? De ce s-a format un cosmos atât de vast și pentru care
motiv? La aceste întrebări, probabil că nu vom răspunde niciodată chiar
dacă teoriile formării Universului se vor schimba în viitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu