Se afișează postările cu eticheta zeu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta zeu. Afișați toate postările

Un baietel de opt ani urca pe tronul Egiptului, Tutankhamon

Mii de descoperiri au avut loc de-a lungul secolelor dar poate cea mai spectaculoasă s-a realizat în anul 1922, de Howard Carter, în Valea Regilor de lângă Teba.

Ne referim la singurul mormânt al unui faraon care mai bine de 3200 de ani nu a fost profanat și jefuit. Acel mormânt aparținea faraonului Tutankhamon.

În anul 1347 î.Hr., un băiețel de opt ani urcă pe tronul Egiptului. El moștenește un regat zguduit de o reformă religioasă care a renegat vechii zei și i-a înlocuit cu un zeu unic, Aton.

Sub domnia acestui copil se va efectua reîntoarcerea la credințele tradiționale. Printr-un ciudat capriciu al destinului, devenit cel mai renumit dintre regii Egiptului din momentul descoperirii mormântului său, în anul 1922, este unul dintre cei mai puțin cunoscuți pe plan istoric. Nici chiar astăzi nu se pot preciza cu exactitate originile sale.

Tatăl său a domnit 17 ani și a șocat poporul egiptean atunci când a introdus religia monoteistă. Într-o perioadă în care omenirea era de religie politeistă, Aton este primul zeu din istoria omenirii căruia i se închină un întreg popor.

La vârsta de șapte ani, Tutankhamon se căsătorește cu sora sa vitregă. După puțin timp, fratele său moare și tronul îi revine. Își mută reședința în apropiere de Cairo și ordonă demolarea tuturor monumentelor închinate lui Aton.

Există multe mistere care învăluiesc viața tânărului rege însă, cel mai mare este legat de moartea sa. La vârsta de 18 ani moare ca urmare a unei răni la cap. Accident sau crimă, nimeni nu cunoaște împrejurările. Corpul este încredințat spre îmbălsămare, dar treaba nu e bine făcută, așa cum atestă mumia rău conservată a faraonului.

Demnitarii hotărăsc să fie înmormântat într-un mic mormânt din Valea Regilor, format din patru săli. Sala sarcofagului a fost împodobită în grabă cu câteva picturi evocând cortegiul funerar, ritualul deschiderii gurii, care îi dă viață mumiei, și primirea regelui în viața de dincolo de mormânt de către divinități.

În anul 1922, au fost descoperite camerele sigilate, un sarcofag din aur cu mumia tânărului rege, mii de obiecte din aur, cufere conținând jocuri dar și corăbii pentru a naviga în regatul morții.

În anul 1925, mumia este deschisă și cercetată de către echipa lui Carter. Se constată că era perfect sănătos și că nu a murit din cauze naturale. O radiografie a capului său indica existența unui cheag de sânge, semn că fusese lovit în cap.



 Mulți istorici susțin că a fost vorba despre un asasinat pus la care de către rivalii săi. Era prea tânăr și determinat ca să poată să fie agreat de generalii săi.
Continue reading

Cine sunt egregorii?

Egregorul este o acumulare impersonală de info-energii, bune sau rele, care au aparținut indivizilor, societății, popoarelor, națiilor, planetelor. Acest egregor se comportă ca un acumulator în care intră info-energii sau poate da, elimina, aceste energii.

Fiecare țară formează un egregor și în interiorul său fiecare grupare politică, socială, artistică, religioasă formează un egregor.
Egregorul este emanația unei colectivități, este o forță psihică. Fiecare egregor are culorile și formele sale. Pentru Franța, cocoșul, pentru Rusia, ursul.

Egregorul are o componentă psihică și una energetică. Cei care formează colectivitatea, prin vibrațiile lor, formează o acumulare energetică care va crea un egregor.

Să ne imaginăm o concentrare de persoane reunite în același loc, în același scop, cu aceeași gândire. Se va realiza un egregor de proporții uriașe.

Fiindcă vorbim despre energii, egregorul are o proiecție astrală prin rezonanța vibratorie dat de colectivitate. Putem vorbi despre un egregor creștin, musulman, sectant sau budist.

De-a lungul istoriei, un egregor se formează și poate să dispară. După ani, el se poate reactiva. Indivizii care formează egregorul au câmpuri morfice care intră în conexiune, formând o forță care generează o energie puternică.

Celebrul psihanalist Jung a fost interesat de energiile colective și a făcut mai multe studii pe eschimoși. El a fost contrariat de faptul că aceștia visau șerpi și păianjeni, în condițiile în care aceștia nu existau la cercul polar.



Jung a postulat ideea unui subconștient colectiv la care fiecare eschimos era conectat, prin care avea acces la o serie întreagă de cunoștințe, arhetipuri, care formau un egregor.

Egregorul are o proiecție astrală. Toate vibrațiile, energiile colectivității sunt proiectate în astral, care le înmagazinează.
Se spune că egregorul are o putere mai mare cu cât vibrațiile și energiile colective sunt mai puternice.

În SUA există în marile spitale grupuri de rugăciune care se roagă pentru vindecarea bolnavilor. Multe au fost cazurile în care pacienții s-au vindecat sau recuperat mai repede.



Un egregor hrănit de milioane de oameni poate deveni redutabil și independent. S-a spus că, egregorii sunt zeii care se nasc din suflarea lui Dumnezeu. Sunt spirite care pun lumea în mișcare și crează forme.
Continue reading

Vahagn, reprezinta o specie extraterestra avansata

Vahagn este o divinitate care a fost venerată în Armenia în perioada anterioară venirii creștinismului. Vahagn a fost venerat ca şi zeu al focului. Numele de Vahagn este derivat dintr-o combinație de două cuvinte sanscrite: Hav și Agni. Cel dintâi cuvânt se spune că înseamnă “aducătorul”, în timp ce ultmul cuvânt înseamnă “foc”. În această interpretare, numele acestei zeități antice poate fi tradus ca “aducător de foc”. Vahagn era venerat ca un zeu al vulcanilor, ca divinitate solară, dar şi ca zeu războinic.

O explicație alternativă pentru originea numelui Vahagn este aceea că numele derivă din limba persană: Veretrana / Veretranga / Verethranga. Zeul cunoscut sub numele de Artagnes este o versiune elinizată a lui Vahagn, care a fost identificat ca fiind Veretrana / Veretranga / Verethranga. Zeul Artagnes, de altfel, este cel mai bine cunoscut ca fiind unul dintre cei trei zei (Artagnes – Herakles – Ares) reprezentaţi pe muntele Nemrud, mormântul-sanctuar construit de Antioh I Theos, cel mai cunoscut conducător al Regatului Commagene.

Vahagn a fost frecvent venerat ca parte a unei triade, alături de zeitățile Aramazd și Anahit. În timp ce aceste două divinități sunt armene, este foarte posibil ca acestea să fi fost adoptate din Persia. Aramazd este derivat din zeul zoroastrian Mazda Ahura, în timp ce Anahit din vechiul zeu persan Anahita. Acest lucru poate fi considerat drept o dovadă în plus în susținerea afirmației potrivit căreia Vahagn este versiunea armeană a zeului persan Veretrana / Veretranga / Verethranga.

Cu toate că făcea parte dintr-o triadă, Vahagn a fost un zeu important. Această divinitate este cunoscută în mod obișnuit prin epitetul său de “Vishapakagh”, ceea ce înseamnă “ucigaşul de dragoni”. Acest titlu arată că Vahagn s-a luptat şi a omorât dragoni cucerit, făcându-l astfel un fel de zeu războinic. Această poveste este găsită într-un cântec antic scris de un istoric armean din secolul al 5-lea d.Hr., pe nume Moise din Khoren.

Foarte interesantă această legendă; aşa cum presupuneam într-un articol mai vechi de-al meu (Dragonii din legende sunt de fapt extratereştrii de pe Sirius care au coborât pe Pământ pentru a împărtăşi din înţelepciunea lor oamenilor), n-ar fi exclus ca dragonii din legendă să nu fie altceva decât nişte extratereştri veniţi de pe o planetă care orbitează steaua Sirius. În acest caz, “zeul” Vahagn care se luptă şi omoară dragonii ar putea reprezenta o altă specie extraterestră avansată, care s-a luptat cu extratereştrii-dragoni.

Vahagn nu a fost doar un zeu de foc și un zeu războinic, ci, într-o anumită măsură, un zeu “hoţ”. O altă titulatură a lui Vahagn a fost aceea de “Hartagogh”, ceea ce înseamnă că “hoţ de fân”. Există o legendă din secolul al VII-lea al astronomului armean Shirakatsi Anania care ne spune că Vahagn a furat fânul zeului rival Barsham / Baalshamin, în timpul unei nopți de iarnă. În graba de a ajunge departe, o parte din fân a fost împrăștiat pe cerul nopții, creând astfel Calea Lactee.

Vahagn este un zeu extrem de popular în Armenia. După sosirea creștinismului, Vahagn a fost redus de la o zeitate la un rege, adică fiul lui Tigranes I, și tatăl lui Aravan.
Continue reading