Poarta ascunsa spre o alta lume

Pe glob sunt multe zone care sunt considerate blestemate. Sunt locuri în care oamenii dispar fără urmă, sunt populate de ființe stranii. Marea Aral are peste 1500 de insulițe.

Cea mai mare dintre ele se numește Barsa Kelmes sau insula dispăruților. Toți cei care s-au aventurat în interiorul ei au dispărut fără urmă. Insula nu mai este locuită de foarte mult timp pentru că deasupra ei apare o pâclă, un fel de ceață care înghite tot.

Locuitorii dimprejurul insulei sunt convinși că există o poartă spre o altă lume, pentru că, adesea, în plan real, apar păsări cu aripi mari, monștrii marini, creaturi care seamănă cu dinozaurii erei mezozoice.

În secolul al XIII-lea, populația se retrăgea pe această insulă de teama mongolilor. Când reveneau în locurile de baștină, constatau că sunt mai bătrâni cu ani și nu cu luni de zile, cât stătuseră în realitate. În anii 50, insula a început să fie locuită pentru că temperaturile erau mai ridicate în timpul iernii. La sfârșitul iernii, s-a constatat că populația nu a mai revenit pe continent.

Două echipe au plecat în căutarea acestora. Una dintre ele a rămas la țărm și cealaltă s-a deplasat în interiorul insului. Pentru că cea de a doua echipă nu a mai revenit la țărm, au fost alertate autoritățile.

A fost trimis un avion care a survolat insula. Deasupra ei se formase o ceață din care intrau și ieșeau niște obiecte ovale. Acele ceasurilor se mișcau haotic iar motorul avionului s-a oprit. Pilotul a fost nevoit să aterizeze pe insulă.

În tot acest timp, discurile luminoase au supravegheat avionul. Autoritățile au trimis în interiorul insulei câini dresați în descoperirea persoanelor dispărute. Din păcate, nici câinii nu s-au mai întors.

S-a luat hotărârea să fie trimis un tanc, pe caroseria căruia au fost așezate aparate de măsurat. Tanchistul a fost instruit să nu iasă din tanc. O bună bucată de timp, tancul a înaintat, tanchistul menținând legătura cu cei de la țărm. La un moment dat, comunicarea s-a întrerupt.

Soldați au fost trimiși să recupereze tancul. Acesta era acoperit cu gheață, iar tanchistul dispăruse.



Mostre de gheață au fost duse la Moscova pentru a fi cercetate. S-a stabilit că particulele sunt de origine necunoscută. În prezent, insula este nelocuită iar accesul este interzis.

Continue reading

poarta

Prin portile temporale se poate ajunge in trecut

Prin portile temporale se poate ajunge in trecut

Timpul a fost unul dintre obiectele de cercetare stiintifica cel mai putin studiat. In 1995, oameni de stiinta americani si britanici care au condus investigatii in Antarctica au facut o descoperire senzationala.

Fizicianul american Marian McLein le-a spus cercetatorilor ca in apropierea polului sud a vazut un vartej de ceata gri pe 27 ianuarie, pe care l-au luat drept un simplu vortex de furtuna polara.

Totusi, vartejul nu si-a schimbat forma si nici nu s-a deplasat in decursul timpului. Asa ca au decis sa cerceteze fenomenul si au lansat un balon meteorologic garnisit cu echipamente de masurat viteza vantului, temperatura si umiditatea. Dar balonul s-a ridicat imediat si a disparut brusc in ceata.

Dupa un timp, cercetatorii au adus balonul la sol cu ajutorul franghiei legate dinainte de acesta. Surprinderea a venit din masuratorile citite pe aparate: cronometrul balonului arata data 27 ianuarie 1965, adica cu 30 de ani in urma.

Experimentul a fost repetat de cateva ori dupa ce s-au asigurat ca echipamentul balonului era in buna stare de functionare. Dar de fiecare data ceasul arata data cu 30 de ani in trecut. Fenomenul a fost numit „poarta temporala” si a fost raportat la Casa Alba.

Astazi s-a demarat o investigare a acestui fenomen straniu. Se presupune ca acel vartej de deasupra polului sud este un sui-generis tunel al timpului ce permite trecerea in alte dimensiuni temporale.

Mai mult, s-au demarat programe de trimitere a oamenilor in timp. CIA si FBI se lupta pentru a controla proiectele care vor schimba cursul istoriei. Nu exista inca nici-o recunoastere oficiala a autoritatilor federale americane.

Faimosul om de stiinta rus Nikolai Kozbrev a condus un experiment pentru a demonstra posibilitatea calatoriei in timp. El a afirmat chiar ca „timpul poate sa produca energie”. Un fizician american a ajuns la concluzia ca timpul a existat inainte de a exista lumea, asa cum o cunoastem noi.

Ghenadi Belimov, cercetator rus al fenomenelor inexplicabile, filozof si autor a numeroase carti, a publicat un articol cu titlul „Masina timpului, viteza intaia” in magazinul „Pe culmea imposibilului”.

El a descris experimente unice realizate de un grup de entuziasti condus de Vadim Cernobrov, omul care a inceput construirea de masini ale timpului inca din 1987. Astazi acest grup de entuziasti pot sa grabeasca sau sa incetineasca curgerea timpului folosind aceste dispozitive.

In august 2001, intr-o padure izolata din regiunea rusa Volgograd s-a construit un nou model de masina a timpului menita sa fie folosita de om. Desi folosea doar acumulatoare de autoturism si functiona la capacitate redusa, masina a reusit sa modifice timpul cu 3%; masuratorile s-au realizat cu oscilatoare cu cristale simetrice.

La inceput, cercetatorii petreceau 5, 10 si apoi 20 de minute in masina timpului. Timpul maxim a fost de o jumatate de ora. Cernobrov spune ca oamenii se simteau ca si cand intrau intr-o noua lume; ei simteau viata de aici dar si pe cea de „acolo” in acelasi timp ca si cand se deschisese o usa misterioasa. „Nu pot sa explic aceste senzatii neobisnuite pe care le-am simtit in astfel de momente”, spune Cernobrov.

Evident, nici televiziunile si nici radioul nu au facut publice aceste experimente. Si totusi, inca de pe vremea lui Stalin se desfasurau experimente cu timpul, in cadrul unui institut de cercetari a lumilor paralele. Rezultatele experimentelor conduse atunci de academicienii Kurceatov si Ioffe se pot gasi astazi in arhive.

In 1952, seful politiei secrete ruse, Beria, a declansat o ancheta impotriva cercetatorilor care participau la experimente care a avut ca rezultat executarea a 18 profesori si trimitere! a in lagare a altor 59 de cercetatori. Institutul si-a reluat activitatea mai tarziu, sub Hrusciov. O noua tragedie a avut loc in 1961 cand un intreg stand de experimentare a disparut cu tot cu cei 8 cercetatori care activau in cladire. Cladirile apropiate de acesta au fost distruse, devenind ruine. Partidul Comunist a decis suspendarea cercetarilor pana la noi ordine.

Programul a fost re-activat in 1987, insa pe 30 august 1989 a fost lovit de o noua tragedie: o extrem de puternica explozie a distrus stabilimentul institutului din insulele Anjou. Explozia a distrus modulul experimental de 780 de tone, dar si intreg arhipelagul de insule pe o suprafata de 2 km patrati. Se spune ca modulul experimental in care se aflau 3 cercetatori s-ar fi ciocnit cu un asteroid in lumea paralela.

Ultima insemnare din jurnalul experimentului, aflat in arhiva institutului, spune: „Suntem pe moarte dar continuam experimentul. Aici este foarte intuneric; vedem cum obiectele devin duble , mainile si picioarele noastre sunt transparente, ne vedem venele si oasele prin piele. Rezerva de oxigen ajunge pentru 43 de ore dar sistemul de mentinere a vietii este puternic distrus. Transmiteti cele mai bune urari familiilor si prietenilor nostri!”.

Apoi transmisia s-a oprit brusc.

Continue reading

venin

Portalurile misterioase de pe Terra

Portalurile misterioase de pe Terra

S-a scris mult despre câmpuri energetice, porți stelare. S-a spus că mayașii urmăreau anumite cicluri temporale pe care le foloseau ca să deschidă portaluri de călătorie în timp și spațiu.

Anticii învățaseră cum să gestioneze experiențele unei anomalii temporale, astfel încât să nu aibă de suferit. Multe dintre aceste portaluri apar sontan pe suprafața pământului, cauzând dispariții misterioase, deplasări temporale și alte anomalii.

Cum ar putea să arate un portal? Întrucât câmpul energetic are caracteristici fluidice, ne putem aștepta ca vortexul din interiorul lui să apară sub forma unor bule sferice.



Presiunea mediului acestui câmp energetic va împinge spre înăuntru, din toate părțile, tot așa cum atmosfera împinge o bulă de săpun. Mai mult decât atât, întrucât materia este transformată într-o funcție ondulatorie în interiorul acestui vortex, inclusiv atmosfera, noi nu vom mai vedea obiecte solide, ci fotoni de lumină într-o sferă cețoasă și obscură.

În anul 1996, un post TV din Florida primește o casetă video de la un anonim. Cazul a fost cercetat de mai mulți specialiști, fizicieni sau experți în analiză computerizată.

Toți au concluzionat că înregistrarea de pe casetă este reală. Caseta era de la camerele de securitate ale unei făbricuțe din Florida, cadrele fiind comasate pe un singur ecran. În unul din cadre la ora 23, un muncitor merge la poarta din spate. În zona în care bărbatul stătea în picioare apare o lumină albă neclară. O interferență electromagnetică întrerupe pentru scurt timp imaginea.

Lumina ține câteva secunde, după care dispare. Camerele funcționează toate normal, dar omul a dispărut. În acel moment, în fabrică s-a întrerupt curentul. Lumina a revenit în jurul orei 1, timp în care bărbatul a fost căutat de colegii săi. El a fost descoperit de colegii săi, în momentul în care lumina a revenit. Era în curte, în patru labe, era în stare de șoc și vomita. Nu și-a mai adus aminte nimic despre ceea ce s-a întâmplat în cele două ore. A doua zi și-a dat demisia și nu a mai revenit niciodată în fabrică.

Un alt caz s-a petrecut pe autostrada M56, Marea Britanie, în anul 1988. O femeie care circula pe autostradă a pierdut noțiunea a șase ore, după ce o lumină a apărut deasupra mașinii.

Câteva zile mai târziu, s-a aflat că exact la aceeași oră, doi reporteri care filmau un reportaj pe un lac din apropierea autostrăzii au avut surpriza să vadă cum două cutii de conservă au zburat prin aer mai multe secunde, după care au căzut în apă.



În fapt, ei trecuseră pe sub un vortex în cadrul căruia tocmai se petrecuse saltul temporal de șase ore. La scurt timp, în apropierea zonei a apărut un cerc în lanul de grâu.

Continue reading

Securitate

Poarta intre doua lumi paralele, Padurea Hoia Baciu

Poarta intre doua lumi paralele, Padurea Hoia Baciu

Pădurea Hoia Baciu a atras atenția și unor cercetători francezi care s-au deplasat la fața locului, pentru a observa și cerceta fenomenele despre care citiseră în diverse studii de specialitate.

Cercetătorii francezi, care au studiat zona, consideră pădurea Hoia Baciu cel mai straniu și misterios loc din Europa de est.

Ei vorbesc despre un sentiment de timp pierdut pe care l-au avut în momentul în care au ajuns în pădure. Mai mult, au avut sentimentul că sunt urmăriți, au văzut umbre care apăreau și dispăreau, iar după ce au părăsit pădurea au observat pe piele apariția unor pete.

Cercetătorii francezi au început aventura lor, după ce au aflat de întâmplarea unui cioban care a dispărut împreună cu turma lui de 200 de oi.

În anul 1968, Emil Barnea se afla în pădure împreună cu un grup de prieteni. Se înserase și căutau lemne să facă un foc. Cu toții au fost martorii unui eveniment care a devenit istorie. Un OZN a survolat zona, la joasă altitudine, moment în care Barnea a făcut o fotografie despre care s-a spus că este cea mai clară fotografie a unui OZN.

Pădurea Hoia Baciu a fost numită sit supranatural. Fenomenele supranaturale se produc în zona numită Cercul. Alexandru Tamiser, biolog, a fost primul specialist care s-a implicat în studierea evenimentelor care se produceau. El a făcut sute de fotografii în care se pot observa umbre suspecte, care cu ochiul liber nu puteau fi observate.



După anii 80, mai mulți specialiști s-au implicat în studierea fenomenelor, atrași în mod special de apariția OZN-urilor deasupra pădurii, de dispariții de persoane și de specii de animale deosebite, care suferiseră mutații genetice. În pădure au putut fi văzute broaște de dimensiuni mari.

Alexandru Sift, specialist clujean, a fost primul care a sesizat forma ciudată a copacilor. El susținea că pădurea seamănă cu o nebuloasă.

După o cercetare de câțiva zeci de ani, Sift avea în colecțiA sa peste 6oooo de fotografii. Unele dintre acestea au fost făcute noaptea, iar printre copacii fotografiați se puteau vedea lumini sub formă de sferă.

Un alt fenomen care a atras atenția cercetătorilor a fost apariția unor cercuri și pictograme pe solul din pădure. Vegetația prezintă urme de carbonizare, necroze, deshidratare. Cei care au stat mai mult timp în zona numită cercul, au avut surpriza neplăcută de a se confrunta cu probleme legate de apariția unor pete și a unor arsuri pe piele.



 Se mai spune că, în pădure au loc manifestări vizuale, aeriforme, figuri geometrice zburătoare. Profesorul Adrian Pătruț vorbește despre o realitate intermediară, situată între obiectivul și subiectivul conștiinței umane.

Continue reading

poarta