Lista de alimente necurate din Biblie

Lista de alimente necurate din Biblie

Multe dintre mâncărurile consumate zilnic de oameni sunt considerate „necurate”, potrivit Părinților Bisericii din primele secole, aceștia susținând că alimentația creștinilor trebuie să fie una simplă, chibzuită și sănătoasă.

Iisus Hristos spunea: „Viața este mult mai importantă decât hrana”.

În Sfânta Scriptură a Vechiului Testament se vede că Dumnezeu a poruncit poporului Său, Israel, atunci când a vorbit cu Moise și  Aaron, să se abțină de a mânca din carnea unor animale, păsări și a altor vietăți ce trăiesc în mare și pe uscat, acestea fiind alimente interzise în Biblie.

Conform celor scrise în Biblie, carnea de porc, cea mai căutată în România și care acoperă aproape jumătate din consumul de carne, este interzisă pentru consum.

De asemenea și carnea de iepure, deși bogată în proteine și gustoasă, se află pe lista de alimente interzise în Biblie, fiind considerat „necurată”.

Carnea de cămilă este un alt tip de aliment interzis, chiar dacă australienii sunt printre cei mai înrăiți consumatori.

„Iată animalele pe care le puteți mânca, din toate dobitoacele de pe pământ: orice animal cu copita despicată, care are copita despărțită în două și își rumegă mâncarea, îl puteți mânca.

Dar și din cele ce își rumegă mâncarea sau își au copita despicată sau împărțită în două, nu veți mânca pe acestea: cămila, pentru că aceasta își rumegă mâncarea, dar nu are copita despicată; aceasta e necurată pentru voi. Iepurele de casă își rumegă mâncarea, dar laba n-o are despicată; acesta e necurat pentru voi.

Iepurele de câmp își rumegă mâncarea, dar laba n-o are despicată; acesta e necurat pentru voi. Porcul are copita despicată în două, dar nu rumegă; acesta e necurat pentru voi. Din carnea acestora să nu mâncați și de stârvurile lor să nu vă atingeți, că acestea sunt necurate pentru voi”, (Lev., 11, 3-11).ț

Și o parte din carnea de pasăre este pe lista de alimente interzise în Biblie. „Din pasari sa nu mancati si sa va ingretosati de acestea, ca sunt spurcate: vulturul, zgribtorul si vulturul de mare; corbul si soimul cu soiurile lor; toata cioara si soiurile ei; strutul, cucuveaua, randunica si uliul cu soiurile lui; huhurezul, lebada, pelicanul si cocorul; cocostarcul, pupaza si liliacul”,  (Lev., 11, 13-19).

Cât despre viețuitoarele acvatice, în Biblie scrie că pot fi mâncate toate cele care au aripi și solzi, restul fiind „spurcăciune” pentru oameni.

Tot „necurate” sunt considerate și:

– insectele înaripate, care umblă pe patru picioare, excepție făcând cele care au fluierele picioarelor de dinapoi mai lungi, ca să poată sări pe pământ: lăcusta şi soiurile ei, solamul şi soiurile lui, hargolul şi soiurile lui, şi hagabul cu soiurile lui;





– tot dobitocul cu copita despicată, care n-are copita despărţită adânc sau nu-şi rumegă mâncarea;

– fiarele cu patru picioare, respectiv cele care calcă pe labe;

– dintre dobitoacele care mișună pe pământ: cârtiţa, şoarecele şi şopârla, cu soiurile lor, ariciul, crocodilul, salamandra, melcul şi cameleonul.

Continue reading

testament

Lenea este o boala grea pentru oamenii cu caracter toxic

Lenea este o boala grea pentru oamenii cu caracter toxic

Din punct de vedere biologic, omul a fost construit pentru a-si conserva energia, astfel incat sa o poata folosi atunci cand se afla in pericol sau pentru a-si procura hrana, fiind un mecanism de supravietuire. insa aceste date genetice s-au intors impotriva omului modern, pentru care lenea a devenit cat se poate de fireasca.

Organismul uman este predispus genetic sa inmagazineze energie pentru a fi utilizata atunci cand omul are nevoie de hrana sau sa se apere, insa aceasta adaptare la mediu se intoarce impotriva noastra in prezent, din moment ce confortul vietii moderne nu mai ofera motive la fel de puternice pentru a folosi energia acumulata, conform profesorului Daniel Lieberman, biolog evolutionist in cadrul Universitatii Harvard.  

Lieberman a ajuns la concluzia ca omul modern este predispus sa fie lenes din cauza acestor caracteristice biologice, in care organismul a fost construit pentru schimbul permanent intre momentele de activitate intensa si de inactivitate pentru refacerea rezervelor de energie, dar pentru un mediu in care hrana (aportul caloric) este limitat, nu intr-un mediu inconjurator ca cel de azi, cand traim intr-o abundenta alimentara. Biologul evolutionist arata intr-un articol pentru Harvard Magazine ca avem nevoie de stimuli mai puternici pentru a ne consuma energia, din moment ce omul si-a pierdut rolul ancestral de vanator, cand avea nevoie de perioade de inactivitate ca sa-si refaca enegia, urmate de perioade de adevarate explozii de energie, cand isi urmarea prada sau cand trebuia sa fuga din calea pericolelor. Biologul spune ca acesta este motivul pentru care atat de multi oameni sunt sedentari si prefera sa lancezeasca in fata televizorului in loc sa faca sport, de exemplu: ”Oamenii au fost programati sa faca activitate fizica numai cat este necesara ca sa supravietuiasca”. 

Omul este motivat genetic sa fie activ pentru a-si procura mancarea sau pentru a se feri de pericole, insa acestea nu sunt nici pe departe motive la fel de puternice ca dorinta de a face sport doar de dragul sportului. De aceea, adauga biologul, este nevoie ori sa gandim pe viitor un mediu in care oamenii sa fie nevoiti sa faca mai multa activitate fizica, ori ideea de miscare fizica sa fie regandita in asa fel incat sa devina mult mai atractiva decat este acum pentru marea majoritate.

Profesorul subliniaza ca aceasta predispozitie spre conservarea energiei este completata in cel mai nefericit mod cu putinta de faptul ca in prezent avem acces infinit mai simplu la rezerve de hrana, deci la un surplus de calorii pe care nu-l mai putem elimina, asa ca au aparut toate complicatiile de sanatate pe care le cunoastem, de la boli cardiovasculare, diabet si alte afectiuni corelate cu obezitatea si lipsa de activitate. 

Continue reading

supravietuire

De ce e bine sa mananci peste?

Se ştie că includerea peştelui în alimentaţie aduce numeroase beneficii pentru sănătate. Care este cea mai bună carne de peşte, de câte ori este bine să consumăm pe săptămână, dar şi cum ne dăm seama când este proaspăt – îţi răspundem la toate aceste întrebări în rândurile de mai jos!
De ce nu macrou în fiecare zi

Ideea că te expui riscului de a face cancer (din cauza mercurului conţinut) dacă mănânci carne de peşte este o realitate, dar nu atât de înspăimântătoare dacă limitezi consumul. Printre substanţele poluante aruncate în mări şi în oceane se găseşte şi mercurul, care este transformat în metil-mercur în corpul peştilor, ne explică nutriţionistul nostru.

Dacă este ingerată în cantităţi mari, această substanţă afectează ficatul şi rinichii, are efecte toxice asupra sistemului nervos central şi poate duce la malformaţii ale fătului (dacă peştele este consumat de o femeie însărcinată).

De regulă, metil-mercurul se găseşte la răpitori şi se depozitează în părţile grase ale peştilor. Deci cu cât sunt mai graşi, cu atât riscul este mai mare. Paradoxul este că tocmai peştii graşi (cum este macroul) ne furnizează acizii graşi Omega 3.

Oamenii de ştiinţă recomandă un consum moderat de peşte oceanic (maximum trei porţii pe săptămână).

Aşa recunoşti peştele proaspăt!

Ca să fie bun de consum, peştele proaspăt trebuie să aibă carnea rigidă, dar atunci când o apeşi ea să-şi poată reveni la forma iniţială. Ochii trebuie să fie limpezi, nu tulburi, iar branhiile să fie roşii. Evită peştele care are pielea acoperită de o mâzgă albicioasă şi al cărui miros este neplăcut.

Motive ca să alegi carnea albă

- are o concentraţie mare de proteine superioare, 200 g de peşte asigură aproape 25% din necesarul zilnic de proteine pentru un adult şi 50-75% din raţia zilnică de care are nevoie un copil sau o femeie însărcinată;

- completează nivelul de vitamine (A, D şi pe cele din complexul B), dar şi de elemente minerale, precum fosfor, potasiu, magneziu, seleniu, fier, cupru, iod şi fluor, în peştele de mare);

- este bogată în acizi graşi Omega 3, acele grăsimi cu multiple roluri în organism (de la funcţionarea sistemului nervos, la menţinerea sănătăţii inimii etc.).

Să mai mâncăm peşte sau nu?

Cu siguranţă da, spune nutriţionistul Corina Zugravu. Putem consuma la discreţie carne de peşte autohton şi chiar de trei ori pe săptămână peşte oceanic.

Femeile însărcinate pot limita la o dată-două ori pe săptămână! E adevărat că mediul în care se dezvoltă peştii este poluat de tot felul de deşeuri şi de substanţe aruncate de oameni, dar, dacă este consumat cu moderaţie, peştele din mări şi din oceane nu-ţi poate face rău.

Continue reading

peste proaspat