Simulare pe un supercomputer, realitatea e o holograma
Nu este prima dată când oamenii de știință sugerează că lumea noastră face parte dintr-o proiecție holografică. Teoria universului holografic afirmă faptul că realitatea noastră nu este altceva decât o iluzie. În viața noastră de zi cu zi noi nu suntem conștienți de faptul că am putea, de fapt, să trăim într-o hologramă și că existența noastră nu este altceva decât o proiecție holografică. Dar cine a creat această proiecție holografică din care noi facem parte și din ce motiv?
Un om de știință sugerează că ființele umane sunt un experiment științific care face parte dintr-o hologramă creată și controlată de un “geniu malefic”. Laura D’Olimpio, lector în filozofie de la Universitatea Notre Dame din Australia, a prezentat o teorie interesantă care sugerează că creierele noastre sunt ținute în viață într-o cuvă de nutrienți într-un laborator. Terminațiile nervoase ale creierului nostru sunt conectate la un supercalculator care alimentează toate senzațiile noastre ale vieții de zi cu zi. Toate emoțiile, deciziile, impulsurile și reacțiile noastre sunt monitorizate de către cineva care a creat acest experiment.
Într-un articol pentru revista “Conversație”, Laura D’Olimpio scrie: “Luați în considerare acest lucru: chiar acum nu sunteți unde credeţi că aţi fi. De fapt, se întâmplă să fiţi subiectul unui experiment științific realizat de un geniu malefic. Creierul vostru a fost eliminat din corpul vostru și este ținut în viață într-o cuvă de nutrienți, aflată într-un laborator. Terminațiile nervoase ale creierului sunt conectate la un supercalculator care hrănește toate senzațiile vieții de zi cu zi. Acesta este motivul pentru care credeţi că trăiti o viață complet normală. Această lume pe care o ştiţi este o plăsmuire a imaginației voastre sau o iluzie construită de acest om de știință malefic? Pare a fi un scenariu de coșmar. Dar se poate spune cu certitudine absolută că nu e adevărat? Ar putea cineva să dovedească că creierele voastre nu se află într-o cuvă?”
Filozoful Hilary Putnam a propus această versiune celebră, cea a creierului aflat într-o cuvă în cartea sa din 1981, “Raţiune, adevăr și istorie”. Acesta, la rândul său, s-a bazat pe scrierile filozofului francez din secolul al XVII-lea, Renee Descartes, care își imaginează că există un demon atotputernic, rău intenționat, care ne înșală, ne conduce şi ne face să credem că trăim viața noastră când, de fapt, realitatea ar putea fi foarte diferită.
Noi credem că suntem o specie avansată, dar posedăm cunoștințe limitate ale lumii din jurul nostru. Dar întrebarea rămâne: puteţi să respingeți ideea că am putea trăi într-o simulare pe computer? Cum putem dovedi că realitatea noastră este una “reală”?
