Se afișează postările cu eticheta giganti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta giganti. Afișați toate postările

Un gigant intr-o filmare veche 100 de ani

Nu de puţine ori, filmele reprezintă situaţii reale din viaţa noastră de zi cu zi. Haideţi de data aceasta să luăm exemplul filmului următor, intitulat “Big Man Japan” sau “Dai-Nihonjin”. Un film japonez realizat în 2007, fiind o combinaţie între acţiune, comedie şi SF.
Subiectul fimului este următorul: un bărbat excentric care trăiește singur într-o casă părăsită din Tokyo, se transformă periodic într-un gigant înalt de 30 de metri, pentru a apăra Japonia împotriva monștrilor de dimensiuni similare.
Interesant e faptul că în trailerul acestui film, apare o filmare extrem de veche (probabil că are cel puţin 100 de ani), în care, în cadrul unei festivităţi ce are loc în Japonia, apare un luptător sumo absolut gigant! Raportat la oamenii din jur, acesta pare a fi de cel puţin 3-4 ori mai înalt şi mai voinic, adică pare că ar avea cel puţin 5-7 metri înălţime! Este înfricoşător!
Unii o să spună că filmarea e falsă, pentru că face parte din trailer-ul filmului “Big Man Japan”. Acesta nu e un argument… trailerul filmului putea loc o secvenţă dintr-o filmare veche (mai există asemenea trailer-uri). Toată ideea este dacă filmarea originală este sau nu una autentică. Dacă ar fi aşa, ar fi cu adevărat incredibilă…  Priviţi-i puţin gâtul… cu adevărat impresionant!
Uau! Ce era ăsta? Urmaşul unui Nephilim? Sau al unui Anakim, o rasă străveche de giganţi; interesant că “Anak” înseamnă “gât lung”. Dacă ne uităm la filmarea noastră, gâtul gigantului e cu adevărat lung! Voi ce credeţi?

https://www.youtube.com/watch?time_continue=112&v=s3jR1hcnnb0
Continue reading

Secretele din Rosia Montana, pazita de giganti


În februarie 2012, o echipa de geologi a facut sapaturi la Rosia Montana, in una dintre galeriile descoperite de agatarsi, acum 5500 de ani. Au gasit aici o bucata uriasa din piatra, cu o compozitie de 15% praf de granit, 30% wolfram si 55% pulbere de aur.

*Agatarsi au fost stramosii dacilor si au locuit in spatiul in care se afla acum Romania. Herodot a fost primul care a relatat despre acest popor enigmatic, format din oameni foarte luxosi, care se tatuau si purtau bijuterii din aur.

Lespedea care este perfect slefuita avea o lungime de 12 metri, o latime de 6 metri si o inaltime de 3 metri, cantarind cu aproximatie 1700 de tone, cu 100 de tone mai mult decat a fost estimata “piatra femeii insarcinate” respectiv lespedea descoperita la Baalbek, numai aurul continut in ea reprezentand cca. 900 de tone, de aproape trei sute de ori mai mult decat s-ar fi putut obtine prin reciclarea integrala timp de 20 de ani, a haldelor de steril depozitat de milenii la Rosia Montana in urma exploatarilor aurifere, si de 150 de ori mai mult decat tot aurul extras de la suprafata si din toate galeriile de agatarsi pentru daci, apoi de romani, apoi de austroungari si de romani la un loc.

Rosia Montana, pazita de giganti!

Ceea ce socheaza si mai tare este locul unde a fost facuta aceasta uluitoare descoperire. Lespedea a fost gasita in Galeria Hiperboreana, aflata pe Valea Cornei, sub satul Corna de la Rosia Montana. Acest loc a fost cercetat in urma cu 36 de ani iar datorita uluitoarelor descoperi arheologice si antropologice practic de neconceput pentru acea vreme, ea a fost inchisa si apoi sigilata la comanda Securitatii. Minerii care au fost chemati sa sape in aceasta galerie au murit. Doar 4 oameni au mai ramas in viata. Unul dintre ei, Ion Mois, povesteste despre acea noapte pe care nu o va putea uita niciodata.

“Am gasit un os urias. Nu mai vazusem asa ceva”

„Poate ca nu trebuia sa zic nimic, ca doara am jurat la comunisti, dar eu ma trag de fel din Albac, chiar din neamul de moti al lui Avram Iancu, asa ca nu pot sa tac. Uite cum a fost: in iarna lu’ 76, am fost chemat de inginerul sef si am primit dispozitie sa redeschid, sa consolidez si sa electrific vechea galeria 13, ramasa inchisa inca de pe vremea austroungarilor, urmand ca dupa consolidare sa vina doi tovarasi geologi sa prospecteze. Galeria era veche, ramasa asa neexploata inca de pe vremea agatarsilor, care la vremea aceea scoteau din ea si prelucrau aurul si argintul pentru daci, iar filonul fusese epuizat cu multe secole inainte sa ajunga romanii stapani pe minele de aur, sau Alburnus Maior cum le placea lor sa le spuna.

E drept ca se vad urme de cautare si din partea romanilor, dar este limpede ca ei s-au lamurit foarte repede si ca au abandonat. Lucrarile de consolidare si electrificare au durat aproape pana in vara lui 76 si am avut niste probleme cu golirea de apa a unei parti a galeriei care se inundase. Atat valvele din mina cat si electrovalvele de la pompe ne-au fost de mare ajutor. Tot atunci am gasit si un os spalat de ape, asa de mare, cum nu ne mai fusese dat sa vad niciodata.

Nici ortacii mei nu mai vazusera. Dupa ce l-am aratat directorului minei acesta l-a predat securistului Intreprinderii Miniere de Stat Rosia Montana, iar pe noi ne-a anchetat Procuratura vreo patru zile. Ca unde era osul cand l-am gasit? Ca in ce pozitie? Ca cine a mai fost cu noi in mina? Ca cine mai stie de existenta lui? Cati am intrat si cati am iesit din sut in ziua aia? Ma rog, tot felul de intrebari aiuritoare ca sa ne sperie si sa ne faca sa tacem. Am tacut cu totii evident iar dupa ce ne-a pus sa semnam declaratiile, ne-au trimis inapoi in galerie. acasa n-am suflat o vorba. Mi-era frica pentru ai mei.

“Un schelet urias de 10 metri”

Atunci cand treaba noastra a fost terminata au intrat in mina doi oameni de la Bucuresti din care unul sigur era geolog. Ce au lucrat ei acolo nu stiu, dar asaaa… ca la vreo saptamana, s-a prezentat un al treilea, unul foarte tanar, cu o cicatrice la ochiul stang, care a zis ca e arheolog. La doua zile dupa el au venit o echipa intreaga de civili daar si cativa arheologi cu niste echipamente cam ciudate, impreuna cu un echipaj de Militie care a blocat accesul la galeria 13 si a inceput sa ne controleze noua legitimatiile la poarta, scrie Sport.ro.

Dupa inca vreo luna jumate am fost chemati din nou, eu si ortacii mei, cei care ne-am ocupat de consolidari si care deja semnasem declaratiile, sa caram sterilul din fundul galeriei 13 si sa-l scoatem cu vagonetele afara din mina. Atunci am vazut grozavia. Arheologii scosesera la iveala din stanca un schelet urias, cam de 10 metri lungime, care zacea pe o parte cu picioarele stranse. Osul pe care il gasisem eu era legat cu o funda rosie si de-abia atunci am vazut ca era de fapt o vertebra. Mama da’ ce mai vertebra! Civilii se foiau de colo-colo!

Unii isi notau cate ceva din ce ziceau arheologii, altii faceau poze cu blitzul. Ziceau ceva de unu Densusianu, apoi ceva de hiperboreeni, apoi unul sare cu gura mare ca sa-si vada ala cu Densusianu de treaba, ca Densusianu era avocat, nu istoric, apoi a dat-o cu partidu si cu securitatea.

“Scheletul asta pleaca la Moscova!”

Altul, si asta era arheologu cel tanar, ca l-am recunoscut dupa cicatrice, a scapat una cum ca scheletu ala era de hiperborean si ca ar putea fi chiar stramosul nostru! „ Nu se poate tavarisce! Ce hiperborean visezi!” – a racnit la el unul gras in haine de piele si cu accent rusesc! – „Omul se trage din maimuta! Unde ai mai pomenit tu maimuta de 10 metri? Gata! Ce s-o mai lungim!? Scheletul asta pleaca la Moscova!… Ia luati-l pa reactionaru’ asta d-aici! Bistro, bistro!”

Atunci ne-a cuprins groaza pe toti. Doi gealati au sarit pe el, l-au legat si l-au tarat afara din mina. „Ia hai! Strangeti, impachetati in lazi si duceti totul la gara! Si daca mai sufla vreunul vreo vorba v-arunc kaghebeu-n ceafa! ” Tot pe noi a cazut magareata cu stransul si cu caratul. S-a facut dimineata cand am terminat de impachetat, de carat si de urcat lazile in tren. Dar nici pe noi nu ne-au lasat sa mai mergem acasa.

Ne-au suit in doua dube fara geamuri si ne-au dus undeva. Unde?, nu stiu…. Dar stiu ca am mancat bataie vreo saptamana incheiata si ca m-au pus sa semnez ca n-am vazut si ca nu cunosc nimic, ca am un unchi legionar care e bandit si impusca securisti prin munti si mi-au zis ca daca suflu vreo vorba imi salta nevasta si copiii iar pe mine ma baga in puscarie. Am semnat si am tacut, ce era sa fac…!?



Nici cu ortacii mei pe care i-am intalnit din nou la mina nu am mai vorbit despre asta. Ceva de bine totusi mi s-a intamplat dupa aceea. La o saptamana dupa ce m-am intors la mina, unul de-l aveam mereu coada dupa mine cand intram si ieseam din sut, a venit la birt si s-a asezat la masa mea.

Cinstit sa fiu cand l-am vazut mi-a inghetat sangele in vine. „Uite Ioane, – mi-a zis -, si eu sunt mot ca si tine. Si tot ca si la tine, neam de neamul meu au fost baiesi la Rosia Montana. Am fost acolo cand s-a descoperit scheletul uriasului. Acum e la Moscova. Eu ca si tine am fost martor. Ia plicul asta si pastreaza-l ca pe ochii din cap. Inauntru ai poza. Sa stii de la mine ca acolo in galerie se afla scheletul unui dac hiperborean, stramos de-al nostru.

Pastreaza poza si arat-o nepotilor tai. Eu nu stiu daca scap pentru ca am fost iradiat. Pe voi v-au speriat bine, dar pe noi astia din securitate care nu ne speriem asa de usor, de noi se descotorosesc altfel. Nu te cunosc, nu ma cunosti. Nu ti-am dat nimic! Ai priceput?” „Da, am priceput!”. S-a ridicat si a iesit repede pe usa. Doar doua zile l-am mai vazut cum pasea ca o umbra in urma mea, apoi nu l-am mai vazut niciodata . Dar mai am in schimb poza cu hiperboreanul de la el”. O descoperire asemanatoare a fost facuta si in Grecia, iar ramasitele gasite au disparut la fel de repede.
Continue reading

Înainte de a fi executat, Ludovic al XVI-lea a ordonat o expediție de mare anvergură. L-a desemnat pe Jean Francois de Galaup, conte, să conducă expediția formată din două fregate care au pornit în anul 1787, din portul Brest.
După o escală în Australia, cele două fregate au eșuat în oceanul Pacific, lângă un recif, în apropiere de Insulele Solomon.
În anul 2003, scheletele echipajelor celor două fregate au fost descoperite. Aceste se aflau într-o stare de conservare foarte bună.
Insulele Solomon sunt renumite prin legendele pe care băștinașii le povestesc, prin civilizațiile de giganți care au trăit pe insulă, dar și prin întâmplări neobișnuite legate de extratereștri și OZN-uri.
Întâmplările cu extratereștri sunt povestite de indigeni care fac parte din triburi izolate de lumea în care trăim. Nu au acces la forme de comunicare, situație care i-a făcut pe specialiști să afirme că nu au de-a face cu minciuni sau fantasmagorii.
Indigenii îi numesc pe extratereștri, coadă de dragon sau dragon șarpe și au un comportament agresiv. Conform mărturiilor populației indigene, multe persoane au fost răpite de către aceste creaturi.
Ei sunt convinși că în subteran, extratereștrii au baze secrete. Există o regulă în rândul băștinașilor, aceea de a evita zonele unde se află aceste secrete baze.
La muzeul de pe această insulă se află o carte plină cu desene reprezentând extratereștri.
Specialiștii susțin că desenele reprezintă omuleții gri.
Băștinașii au declarat că, încă din anii 60 au fost vizitați de savanți americani, însoțiți de militari, care au cercetat anumite zone ale insulei.
Băștinașii nu au cunoștințe legate de astronomie sau de ufologie. Ei cred că Pământul este plat.
Ei au mai declarat că au văzut aceste creaturi numite dragon șarpe căutând în epavele vaselor americane și japoneze, eșuate în apropierea insulei. în timpul celui de al Doilea Război Mondial.
Facem mențiunea că Insulele Solomon au zăcăminte importante de aur, fapt care i-a atras pe extratereștri.
O întâmplare neobișnuită s-a întâmplat cu o femeie indigenă. Aceasta a fost răpită de extratereștri și a dat naștere unei creaturi cu aspect de reptilă.
Fătul a murit după câteva zile.

Un alt fapt ciudat este că un japonez a sculptat o statuie a unui extraterestru, înarmat, pe care a expus-o în centrul insulei.
Pe insulă se află un munte numit Dragonul, pe care băștinașii nu pun piciorul Ei susțin că în acest munte s-ar afla o bază a extratereștrilor. Lumini ciudate se pot observa deasupra muntelui.

În anul 1942, sergentul american, Stephen Brickner a raportat superiorilor săi că a văzut 15 obiecte zburătoare, luminoase care au ieșit din muntele Dragon.



Continue reading

Oamenii de știință au fost și sunt preocupați de originea unei rase de giganți, despre care s-a vorbit din Antichitate și până în zilele noastre. În secolul al XVIII-lea, regele Spaniei a descris întâlnirea sa cu un bărbat și o femeie care aveau peste trei metri înălțime.
Istoricul Cieza de Leon a descris invazia unei populații de giganţi, în anul 1550, a insulei Sfânta Elena. Sunt cercetători care susțin că, înainte de a se produce Potopul, Pământul a fost populat de giganți.
Când Cortes a debarcat în America, a întâlnit comunități de oameni giganți. El chiar a trimis un femur aparținând unui gigant, găsit într-un mormânt, regelui Spaniei. Femurul avea peste un metru și jumătate lungime.
Astfel de oseminte gigant au fost descoperite pe cinci continente. Vorbim despre o civilizație a giganților care a populat planeta. În secolul al XV-lea, căpitanul Pizzaro a fost primul care a descoperit, în Peru, galerii gigantice, în care au locuit giganții.
Această civilizație a fost contemporană cu perioada în care au existat dinozaurii. În interiorul acestor galerii au fost descoperite desene care reprezentau dinozauri, semn că, giganții și dinozaurii au coabitat. Cercetătorii cred că piramidele descoperite în China și Bosnia sunt opera acestei civilizații de giganți.
Perioada în care a existat această rasă de giganți se particularizează prin faptul că, totul era gigant, animale, floră, faună, construcții. A fost descoperită fosila unei libelule care avea peste 10 centimetri lungime.  În Insula Paștelui, arheologii au descoperit morminte cu oseminte gigant. Poate așa putem explica construcția statuilor de pe insulă și amplasarea, transportul lor la câțiva kilometri de cariera de piatră.
Mitologia greacă are multe legende în care sunt prezentate luptele dintre Dumnezeu și giganți. Un singur om îi putea învinge pe giganți și acela a fost desemnat de către Dumnezeu. El se numea Hercule.
Textele egiptene descriu faptul că, giganții se retrăgeau în munți în perioadele de inundații și reveneau atunci când apele se retrăgeau. În Peru, în anul 1550, dominicanul Lizzaraga, menționează în unul din textele sale, cum anumite teritorii au fost ocupate de către giganți. Erau numai bărbați, înalți de peste trei metri și pentru că nu aveau partenere, femeile băștinașe i-au respins, ei practicau sodomia.
Pentru a-i pedepsi, Dumnezeu a trimis un mare foc din cer, pentru a-i omorî. Platon explică dispariția atlanţilor tot din considerente de moralitate.
Lozano, istoricul care l-a însoțit pe Magellan în călătoria sa, descrie populația de giganți din Patagonia. Aveau fețe de câini și un om de talie normală le ajungea la centura pe care giganții o purtau.
O civilizație formată din giganți a dominat planeta și a dispărut la fel de misterios, cum a și apărut. Care ar fi cauza dispariției? Divinitatea, cataclism natural sau autodistrugere?

Continue reading