Apocalipsa si profetii din vechiul testament
„Sfarsitul este aproape”, scriu mai multe bloguri crestine care sustin ca pasajul profetic din Cartea lui Isaia, capitolul 17 si anume: „Iata, Damascul este scos din numarul cetatilor si a ramas o gramada de ruine”, este pe cale sa devina realitate.Distrugerea orasului Damasc, capitala Siriei, ar fi fost insa prezisa de acum 2.500 de ani, cred unii crestini.
Potrivit unor bloguri crestine, un fragment din Vechiul Testamentvorbeste exact despre acest subiect. Este vorba despre un citat din Cartea lui Isaia, capitolul 17:
„Iata, Damascul este scos din numarul cetatilor si a ramas o gramada de ruine”.
Chiar daca unii crestini cred in adevarul acestei profetii si asteapta implinirea ei, cei mai multi teologi spun ca textul nu trebuie interpretat literal.
„Nu putem interpreta asa Biblia, ar fi absurd. Este un text antic si vorbeste despre evenimente din trecut. Nu putem compara acum Statele Unite cu anticul Babilon. Nu putem face astfel de conexiuni”, spune profesorul Walter Brueggmann, de la Seminarul Teologic Columbia.
Capitolul 17 din Isaia nu este singurul in care Siria este mentionata in Biblie. Iisus insusi nu a calatorit, probabil, niciodata in Siria moderna, dar apostolul Pavel, al doilea cel mai faimos lider crestin, a fost convertit la crestinism in afara Damascului.
Pe de alta parte, biserica din Antiohia, Siria (un oras aflat la aproximativ 96 de kilometri de Alep), a devenit un refugiu pentru primii crestini care au fugit de persecutie din Ierusalim, dupa ce Stefan, primul martir al crestinismului, a fost omorat cu pietre.
CAPITOLUL 17
Proorocie pentru Damasc
1. Proorocie impotriva Damascului: “Iata, Damascul este scos din numarul cetatilor si a ramas o gramada de ruine.
2. Cetatile Aroerului sunt pustiite pentru vecie; ele sunt bune de pascut turmele, care se culca acolo si nimeni nu le goneste.
3. Nici cetate intarita pentru Efraim si nici imparatie la Damasc. Tot asa va fi cu ramasita Siriei si cu marirea ei, precum a fost cu fiii lui Israel, zice Domnul Savaot.
4. Si va fi in ziua aceea ca marirea lui Iacob se va imputina si acest trup gras se va usca.
5. Va fi atunci ca pe urma seceratorului ce secera holda, cand mana lui aduna spice si cum e cand oamenii aduna spice in valea Refaim;
6. Vor ramane pe urma cateva roade, ca la scuturatul maslinului, doua-trei masline pe varf, patru-cinci pe ramuri”, zice Domnul Dumnezeul lui Israel.
7. In ziua aceea, omul isi va intoarce privirea catre Ziditorul sau si ochii lui catre Sfantul lui Israel se vor intoarce.
8. Si nu va mai privi catre jertfelnice, lucrurile mainilor lui, si nu se va mai uita la faptura degetelor lui, la Astartele si statuile ridicate soarelui.
9. In vremea aceea, cetatile sale intarite vor fi parasite ca ale Amoreilor si Heveilor, lasate inaintea fiilor lui Israel si vor ramane pustii.
10. Caci tu ai uitat pe Dumnezeul izbavirii tale si de Stanca scaparii tale nu ti-ai adus aminte. Iata pentru ce tu intemeiezi gradini lui Adonis si acolo sadesti vie pentru un dumnezeu strain.
11. In ziua cand o sadesti, tu vezi ca se ridica si a doua zi are flori; dar de culesul roadelor nu te bucuri in ziua nenorocirii si durerea este fara leac.
12. Ah! Aceasta zarva de popoare este ca vuietul de ape multe, acest zgomot de neamuri este ca zgomotul de ape mari;
13. El le ameninta si ele fug departe, gonite ca pleava pe care vanturatorii o vantura in vant si ca vartejul de pulbere in vreme de furtuna.
14. In vremea serii, atunci e ceasul spaimei, iar mai inainte de a se face ziua, ei nu mai sunt. Iata partea, partea jefuitorilor nostri si soarta celor ce ne-au pradat pe noi.
